Casa Trezirii - O fereastră deschisă spre lume

Dacă tot e ger...

2012-02-11T00:41:00.000+02:00

Iakuţk este polul frigului la nivel mondial. Copiii se joacă afară la -30 ºC, iar maturii abia simt ceva răcoare pe la -40 de grade C.

La minus câteva grade Celsius, o haină mai groasă rezolvă problema. La -20 grade C, ţi se lipesc nările şi respiratul devine greoi. La -40 grade C, orice expunere a pielii la aerul îngheţat duce la degerături într-un sfert de oră.

La ora la care scriu acest material, la Yakuţk , în estul îndepărtat al Rusiei, sunt -47,5 grade C, potrivit weather.com. Cum reuşesc cei 210.000 de locuitori ai oraşului siberian să supravieţuiască în condiţiile în care temperatura medie în luna ianuarie este de -45 grade C?

Stil de viaţă siberian

Totul este pe dos în inima Siberiei, la Yakuţk. Dacă n-ar fi stratul gros de zăpadă şi ceaţa deasă provocată de frig şi de poluare, ar părea un oraş obişnuit. Are şcoli, o universitate, muzee, ziare. Există chiar şi o piaţă în aer liber, unde femei înfofolite în blănuri vând peşte ori carne de cal sau de ren proaspete. Adică îngheţate bocnă. Oamenii par să se fi obişnuit cu frigul cumplit. Şcolile se închid doar dacă temperaturile depăşesc -55 grade C, iar grădiniţele, la -50 grade C.

Pe străzi, chiar şi maşinile parcate scot fum pe ţeava de eşapament. Asta pentru că proprietarii le lasă pornite toată ziua, altfel motorul s-ar răci şi le-ar lua prea mult să-l repornească. Iar oraşul este un oraş obişnuit doar la suprafaţă. Yakuţk este singurul oraş din lume construit în întregime pe permafrost, stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului. Este ca şi cum ai construi pe o mlaştină. Când permafrostul se încălzeşte, capătă consistenţa nisipului.

Absolut toate fundaţiile sunt făcute pe piloni, unii de zeci de metri adâncime. Cea mai importantă instituţie din Yakuţk este fără îndoială megacentrala termică a oraşului. În fiecare vară, reparaţiile şi întreţinerea vitalului sistem de încălzire sunt principalele ocupaţii în oraş. Orice avarie în timp de iarnă înseamnă moarte.

Ringul morţii al lui Stalin

Pe o suprafaţă aproape cât Europa, Yakuţia, trăiesc un milion de oameni. Experţii consideră că regiunea este totuşi suprapopulată.

Câteva zeci de mii sunt indigeni, urmaşi ai triburilor siberiene. Restul sunt nepoţii prizonierilor politici sau exilaţilor, Siberia a fost odată cea mai mare închisoare din lume. Stalin, mai ales, a trimis aici milioane de oameni. Nu se ştie câţi au supravieţuit.

Pentru „Drumul oaselor”, drumul care duce la de Yakuţk la Magadan , pe coasta Pacificului cu o lungime de 2.000 km şi practicabil doar vara, se spune că a murit câte un om pentru fiecare metru. În ultimii ani, soarta Siberiei s-a schimbat. Iarăşi, o legendă locală are explicaţia. Lui Dumnezeu când împrăştia comorile în lume, adică aurul, diamantele petrolul sau minereurile, i-a îngheţat mâna când trecea deasupra Siberiei şi a scăpat tot sacul aici.

Cercetările confirmă: aici sunt cele mai mari rezerve de metale preţioase şi de combustibili fosili din lume. De aceea, Kremlinul investeşte peste 700 milioane dolari anual în subvenţionarea încălzirii şi a combustibililor siberienilor. Diamantele şi petrolul nu sar singure din pământul îngheţat al Siberiei. Cineva trebuie să facă munca.

FEMEI ÎN STAŢIE. Secretul stă în blănuri, explică localnicele cum rezistă la frigul cumplit

-71,2 ºC cea mai scăzută temperatură înregistrată într-o zonă locuită, la Oimiansk (Yakuţia)

EXPERIMENT SINUCIGAŞ

Cât de frig este totuşi la -40 de grade Celsius?

Un ziarist de la „The Independent” a făcut un experiment. În luna ianuarie a vizitat Yakuţkul pentru a vedea cât de frig este. Din hotel a vrut să testeze temperatura, printr-o mică plimbare. S-a îmbrăcat după cum urmează, de la picioare în sus. O pereche de şosete din bumbac, plus o pereche de şosete anti-termice, peste care şi-a tras bocancii Gore-Tex. Apoi, o pereche de pantaloni mulaţi, speciali împotriva frigului, plus jeanşi.

A continuat cu un tricou antitermic pentru schiori, o bluză fleece şi un pulovăr de caşmir strâmt, peste care a îmbrăcat o haină groasă de iarnă cu glugă, de genul celor despre care producătorii spun că ţin cald şi la Polul Nord. Două perechi de mănuşi, una de lână, una Thinsulated, fular gros şi o căciulă cu urechi. La ieşirea din hotel, recepţionerul l-a sfătuit să-şi dea jos ochelarii.

În câteva minute, fierul ramei s-ar fi răcit atât de tare încât n-ar fi putut să-i mai scoată fără bucăţile de piele dimprejur. Încrezător în „tehnica” îmbrăcată a început plimbarea, la -43 grade C. Mai întâi, i-a amorţit porţiunea foarte mică de faţă neacoperită.

Apoi, frigul a pătruns mănuşile şi s-a întins la celelalte extremităţi. După o vreme, i-au îngheţat picioarele şi nu-şi putea opri dârdâitul. N-a mai rezistat şi s-a întors în cameră, unde a început să-şi simtă degetele abia după o jumătate de oră. Toată plimbarea a durat fix 13 minute.

SPAŢIU DESCHIS. Culmea ironiei, pieţele în aer liber sunt deschise şi iarna. Marfa cea mai cumpărată: peşte congelat

PARCĂ NU MAI E CHIAR ATÂT DE FRIG AFARĂ!

Dans în doi

2012-01-17T14:39:00.001+02:00

Când a început oare călătoria noastră alături de nobilul nostru tovarăş de drum?

Dans in doi from Lia on Vimeo.

Viata- fragment dupa Terri Ann Laws

2011-12-29T04:06:00.000+02:00

20 August 2009

Iubitul tău nu se află aici pentru a umple un gol în sufletul tău, ci pentru a aduce un prinos. Alege să atragi fericirea şi aşa drumul spre iubirea adevărată e deschis. Pentru că totul începe cu dăruirea de sine.

Încercările în cadrul cuplului nu sunt problemele celuilalt. Sunt evenimente care provoacă o întâlnire cu noi însene. Fie o refuzăm, fugim mâncând pământul şi recădem mereu în aceeaşi eroare, fie acceptăm confruntarea cu propriile limite şi alegem să intrăm în contact cu propria forţă interioară, cu zona de pace din noi însene.

Iubeşte-ţi propriul suflet şi nu vei mai tânji mereu după suplimente de iubire. Ai încredere deplină în sine şi nu vei simţi nevoia să cauţi reasigurări, laude sau multumiri, aprecieri de-aici, sau de acolo. Descoperă-ţi calităţile şi defectele şi nu vei avea impulsul să cucereşti pentru a-ţi dovedi că exişti cu adevărat.

A te iubi pe tine însăţi nu are nimic de-a face cu egoismul sau orgoliul. Acestea sunt doar lipsa de comunicare cu eu-l profund. Iubirea de sine aduce cu ea bunătate, modestie, nobleţe, mulţumire interioară, optimism şi maturitate emoţională.

Iubirea adevărată respectă în mod firesc libertatea celuilalt. De multe ori credem că avem drepturi asupra celuilalt, pentru că îl iubim, iar el are obligaţii faţă de noi. Nu avem nici un drept asupra lui. Iar el nu are nici o obligaţie faţă de noi. Iubirea nu oferă drept de proprietate. Este dăruire spontană.

Bineînţeles că viaţa în cuplu îţi dă un statut privilegiat care deschide accesul la intimitatea celuilalt. Acesta este un privilegiu acordat, nu un drept datorat. Un privilegiu pe care îl poţi primi cu demnitate. Un dar pe care doar iubirea te face să-l meriţi în fiecare zi.

Perseverează să pui în practică aceasta. În afara nefericirii din cuplu nu ai nimic de pierdut. Fericirea nu este scopul, ci mijlocul împlinirii vieţii si nu are legatura cu celalalt.Fericirea nu poate veni de la cine nu o cunoaste in propria sa viata si nici nu poate ajunge la noi dac noi nu o cunoastem in propria noastra viata.Fericirea nu are legatura cu exteriorul ci numai cu interiorul nostru.

Nu privi un lucru ca fiind „mai bun”sau „mai rau”decat un altul. Nu clasifica pe cineva ca fiind „bun”sau „rau”, ci intelege ca fiecare persoana face alegerea pe care o considera ca fiind cea mai potrivita, sau, poate, singura pe care o considera valabila. Fii asemeni unui copil, nerabdator sa experimentezi totul pentru intaia data, fara a face distinctia intre bine si rau. Doreste-ti ca lucrurile sa fie asa cum sunt si doreste-ti ceea ce ai! Savureaza ceea ce este deja al tau!

Abandoneaza-te, cu incredere si inocenta. Nu fii egoist. Nu te justifica, nu te apara si accepta parerile celorlalti. Ceilalti sunt o oglinda pentru noi iar relatiile cu ei sunt un privilegiu, un mod de a te cunoaste pe tine insusti.Fii fascinat si nu iritat. Nu incerca sa te consideri important si nu incerca din rasputeri sa placi. De asemenea, nu incerca sa te crezi mai mult sau mai putin decat esti cu adevarat. Ci doar imbunatateste incetisor si treptat cate ceva, putin cate putin in fiecare zi, si continua sa te dezvolti, caci ceea ce inceteaza a mai creste, in timp este sortit mortii.Moare cu fiecare zi cel care nu are grija de sufletul sau.Este nevoie de o practica zilnica pentru a integra bucuria, sanatatea si iubirea in propria viata.

Daca incerci sa fii ceea ce altii se asteapta de la tine, nu faci altceva decat sa te simti inconfortabil si nervos, ceea ce ii va determina si pe ei sa se simta la fel.

Pe scena vietii tale, oamenii sunt simpli actori. Tot ceea ce primesti din partea lor sunt imaginile pe care ochii tai vor sa le vada si sunetele pe care urechile tale vor sa le auda. Creierul tau da semnificatiile pe care tu le alegi. Astfel, traiesti cu ceea ce ai ales, indiferent care ar fi aceasta alegere. Experienta ta de viata se contureaza in functie de semnificatiile pe care le dai oamenilor si evenimentelor din jurul tau.

Daca ii percepi pe ceilalti intr-o lumina proasta, indiferent din ce motiv, le vei transmite antipatie si intoleranta. Si tu, la randul tau, percepi semnalele altora de antipatie si intoleranta si raspunzi in consecinta. Asa si ceilalti vor raspunde in mod negativ semnalelor pe care le emiti. In acest fel ia nastere mediul care te inconjoara. Practic, tu ii inveti pe cei din jur cum sa se comporte cu tine, tu iti creezi propria VIATA!Vei avea intotdeauna in viata ta evenimente si oameni pe care tu le-ai atras prin propriile trairi interioare.Interiorul atrage exteriorul, interiorul experimenteaza in exterior propriile sale trairi.

Alege... viata pe care ti-o doresti!

Alege sa oferi acceptare, sa nu judeci, alege sa iubesti neconditionat, alege lumina si umorul, vis a vis de fiecare - indiferent ca acesta merita sau nu - si iti vei oferi darul cel mai de pret pe care viata ti-l poate da. Iubeste oamenii, iar ei, la randu-le, te vor iubi. Creaza-ti scena pe care o doresti si joaca-ti rolul. Depinde in totalitate de tine. Aceasta lume este locul tau de joaca, campul tau de batalie, scena ta, iar tu iti poti crea viata pe care o doresti. Pentru aceasta este nevoie de munca cu tine zilnic, pentru curatarea gandurilor si a emotiilor negative, a energiilor care ne separa de ceea ce suntem noi cu adevarat si de ceilalti.

Daca nu suntem capabili sa ne exprimama nevoile intr-o maniera clara, nimeni nu va sti ce cerem, ce ne dorim cu adevarat. Iar daca noua nu ne este clar, cu siguranta ca nu va fi nici pentru ceilalti.

In aceste vremuri munca interioara este singura "munca" pe care trebuie sa o realizam.Cine refuza sa inteleaga sau sa auda vocea propriului Suflet refuza schimbarile interioare necesare ancorarii noilor energii de care avem nevoie pentru examenele Vietii pe care Noua Scoala a Noului Pamant ni le va pune la dispozitie in curand.

Continuă să cânţi

2011-12-04T02:05:00.004+02:00

“Când o femeie dintr-un vechi trib african îşi dă seama că este însărcinată se pregăteşte pentru cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă în aşteptarea copilului. Se retrage în afara comunităţii, cu prietenele, se roagă şi meditează împreună, până când ea, sau o alta, aude cântecul celui care se va naşte peste câteva luni.

O credinţă a locurilor spune că fiecare suflet are propria vibraţie, care îi exprimă amprenta unică şi menirea existenţei. Femeia care a prins cântecul din invizibil îl îngână cu glas tare, iar celelalte frendonează împreună cu ea, ca să-l memoreze şi să-l poată repeta fără şovăire. Apoi se întorc în trib, unde îi vor învăţa şi ceilalţi.

În momentul naşterii, întreaga suflare se adună în jurul pruncului şi îi cântă cântecul propriului său suflet.
În anii următori tribul este prezent la fiecare dintre lecţiile de viaţă pe care le primeşte copilul şi îi sărbătoreşte fiecare reuşită cu acelaşi cântec.
Mai târziu, când intră în rândul bărbaţilor sau al femeilor, când se căsătoreşte, când are primul copil… omul îşi aude cântecul din nou şi din nou. De fiecare dată primeşte celebrarea colectivă a esenţei sale sufleteşti.
Când se pregăteşte să părăsească această existenţă îl ascultă pentru ultima oară. La fel ca în prima zi de viaţă, toţi membrii tribului vin la căpătâiul său şi intonează cântecul care-i însoţeşte naşterea în lumea de dincolo.

Comunitatea aceasta se conduce după reguli simple. Dacă cineva din grup comite o greşeală gravă, o nedreptate, un act imoral sau violent este convocat întregul trib. Oamenii fac cerc în jurul celui vinovat.
Ce fel de judecată şi ce fel de pedeapsă urmează? Niciuna.
Grupul începe să cânte celui care a greşit cântecul propriului său suflet. Tribul ştie că nu pedeapsa este cu adevărat folositoare pentru cineva care a încălcat codul de convieţuire, ci iubirea şi reamintirea esenţei reale a fiinţei sale. Căci atunci când un om îşi recunoaşte cântecul propriului suflet nu mai are nici cruzimea, nici slăbiciunea de a face lucruri care să-i rănească pe cei din jur.”

Un prieten adevărat îţi continuă cântecul atunci cand tu ai uitat versurile! Indiferent de paşii pe care-i faci în viaţă, de alegerile pe care le faci, persoanele care te iubesc rămân alături de tine şi au grija să iţi amintească frumuseţea unică a sufletului tău, tocmai când te simţi mai urât şi mai neînsemnat.
Îţi amintesc faptul că eşti complet, chiar în momente când te consideri neputincios şi rupt în bucăţi.
Îţi aduc aminte că eşti curat, exact când te simţi mai vinovat şi te fac să vezi din nou care-ţi este menirea în această viaţă, tocmai atunci când eşti mai confuz şi mai puţin încrezător.

Nu te îngrijora dacă te simţi nesigur, dacă răguşeşti încercând să menţii linia melodică. Bucură-te de fiecare clipă şi cântă fără oprire pe drumul tău de întoarcere acasă. Vei avea momente când vei uita… Atunci vei auzi în jurul tău persoane care îţi vor şopti “notele muzicale” şi, în sfârşit, îţi vei aminti cântecul…

Povestea unei inimi frumoase

2011-11-20T15:27:00.002+02:00

Cu toţii am simţit, măcar o dată, că inima noastră se sfâşie...
Cu toţii am dat, măcar o dată, o bucăţică din inima noastră unei persoane speciale...
Nu-i aşa că orice inimă, chiar şi în cea mai adâncă decădere, păstrează o scânteie luminoasă, ce o face să fie cea mai frumoasă inimă din lume?

Iată o poveste cu tâlc ce vine să întărească ideea că o inimă perfectă nu poate fi comparată cu una ce a iubit, a pierdut şi apoi s-a frânt...

Pe străzile unui mic orăşel, într-o bună zi, un tânăr susţinea sus şi tare că are cea mai frumoasă inimă din întreaga vale locuită de oameni.

Un grup imens de oameni s-a adunat în jurul lui şi cu toţii au început să-i admire inima pe care o vedeau perfectă. Ea nu avea niciun defect, nici măcar un semn. Da, cu toţii au fost de acord : era cea mai frumoasă inimă pe care o văzuseră vreodată.
Simţindu-se mai mândru ca oricând, tânărul bărbat a început să se laude şi mai mult cu inima lui fără de defect.

Dintr-o dată, un bătrân a ieşit din mulţime, a făcut un pas în faţă şi i-a spus tânărului:
- Vezi tu, inima ta nu e nici pe departe la fel de frumoasă ca a mea.
Atunci, toţi oamenii din mulţime şi tânărul şi-au îndreptat privirile spre inima bătrânului.
Aceasta bătea puternic, însă era plină de cicatrice. Avea locuri în care “bucăţile” iniţiale fuseseră înlocuite cu altele ce nu se potriveau foarte bine şi îi stricau forma. De fapt, în unele locuri erau “bucăţi” întregi ce lipseau ori scobituri deloc plăcute ... Nu aveai cum să nu rămâi impresionat în faţa bătrânului cu o inimă atât de peticită.

Oamenii l-au întrebat atunci:
- Cum poţi să spui că inima ta e mai frumoasă?

Văzând “starea” în care ajunsese inima bătrânului, tânărul a replicat râzând:
- Cred că glumeşti! Compară inima mea perfectă cu inima ta, care arată ca un amestec de răni şi lacrimi.
- Da, i-a replicat bătrânul, a ta arată perfect, dar nu aş schimba-o niciodată cu inima mea. Vezi tu, fiecare cicatrice reprezintă pe cineva căreia i-am dat dragostea mea – am rupt o bucăţică din inima mea şi i-am dat-o unei persoane iubite, iar de cele mai multe ori şi ea mi-a dat o bucată din inima ei, pe care o puneam în scobitura lăsată în inimă. Însă pentru că piesele nu se potriveau perfect, am câteva margini neşflefuite aşa cum trebuie, pe care însă le preţuiesc, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o.
S-a întâmplat de câteva ori să dau bucăţele din inima mea şi să nu primesc nimic în schimb. Aşa am rămas cu scobiturile. A da iubirea ta cuiva, înseamnă a risca. Deşi scobiturile mă dor, ele rămân mereu acolo, amintindu-mi de dragostea pe care o port anumitor oameni şi sper în continuare, că într-o bună zi, ei se vor întoarce pentru a umple aceste spaţii goale. Am răbdare şi aştept. Acum înţelegi în ce constă frumuseţea inimii mele?

Tânărul se uită tăcut la bătrânul care povestea. Lacrimile îi curgeau pe obraz.
Şi-a făcut curaj şi,cu mâinile tremurânde, şi-a smuls din inima lui perfectă şi frumoasă o bucăţică pe care i-a oferit-o bătrânului. Bătrânul şi-a luat “darul”, l-a pus în inima lui şi apoi a smuls o bucată din inima sa plină de cicatrice şi a pus-o în golul rănit din inima tânărului. Se potrivea în acel loc, însă nu perfect.

Tânărul şi-a privit propria inimă care nu mai arăta perfect, însă era mai frumoasă ca niciodată, deoarece acum păstra în ea iubirea bătrânului.

Cei doi s-au îmbrăţişat şi au părăsit locul întâmplării unul alături de celălalt...

Amazing Grace

2011-10-30T01:23:00.009+03:00

"Amazing Grace" este un imn creştin scris de poetul englez şi clericul John Newton (1725-1807). A fost publicat în 1779. El tramsmite mesajul că iertarea şi eliberarea sunt posibile indiferent de păcatele oamenilor şi că sufletul poate fi eliberat din disperare, prin voia lui Dumnezeu.
"Amazing Grace" este una dintre piesele cele mai cunoscute în ţările vorbitoare de limbă engleză.

Newton a scris aceste cuvinte din experienţa personală.
A crescut fără nicio credinţă religioasă, dar drumul vieţii sale a fost presărat cu o varietate de întorsături şi coincidenţe, care au fost adesea puse în mişcare de nesupunerea sa recalcitrantă.
A intrat în Royal Navy şi a devenit marinar, participând la comerţul cu sclavi.
Într-o noapte cu o furtună teribilă, nava a fost foarte grav avariată. El s-a speriat într-atât de tare, încât a strigat spre Dumnezeu, cerându-i milă. Acel moment a marcat începutul convertirii sale spirituale. S-a mai ocupat de comerţul cu sclavi timp de câţiva ani, până când a renunţat să mai iasă pe mare şi a început să studieze teologia.

Hirotonisit în Biserica Anglicană în 1764, Newton a devenit preot în Olney, Buckinghamshire, unde a început să scrie imnuri împreună cu poetul William Cowper. "Amazing Grace" a fost scris pentru a ilustra o predică în ziua de Anul Nou din 1773. Nu se cunoaşte dacă a existat vreun acompaniament care să însoţească versurile, este posibil ca iniţial să fi apărut fără muzică.

Versurile s-au tipărit pentru prima oară în 1779 în Anglia, unde au fost menţinute într-o oarecare obscuritate. În Statele Unite însă, "Amazing Grace" a fost extins până la Marea Trezire de la începutul secolului al 19-lea. Versurile au fost interpretate pe mai bine de 20 de melodii, dar în 1835 au fost puse pe melodia numită "New Britain", care este cel mai frecvent cântată şi astăzi.

Autorul Gilbert Chase scrie că "Amazing Grace" este "fără nici o îndoială cel mai cunoscut dintre toate imnurile", iar Jonathan Aitken, un biograf al lui Newton estimează că este cântat de aproximativ 10 milioane de ori pe an. A avut o influenţă deosebită în muzica popoarelor şi a devenit o emblemă spirituală a afro-americanilor.

Melodia este interpretată de Il Divo.

Gratie divină from Lia on Vimeo.

VEZI ŞI FRAGMENTE DIN FILM

Vă place Ravel?

2011-10-22T23:25:00.001+03:00

Eterna zi de mai

2011-05-31T01:29:00.000+03:00

Totusi, există un bâzâit acolo, undeva, care nu-ţi dă pace. În rarele momente când în sfârşit îţi dai jos masca şi faţă de tine însuţi, realizezi că e un pustiu teribil de apăsător în tine. Aştepţi în continuare să se majoreze salariile pentru a putea trăi, în sfârşit, "bine"; aştepţi să-ţi moară soacra pentru a avea în sfârşit tu linişte; aştepţi să-ţi vezi copiii la casele lor, să ieşi la pensie şi abia apoi să-ţi începi croaziera în jurul lumii; aştepţi "să se schimbe" tovarăşul de viaţă pentru a fi, în sfârşit, "bine"; aştepţi să-ţi dea voie societatea să te iubeşti cu cine ai vrea tu să te iubeşti. Aştepţi... ai prins ideea: aştepţi mereu câte ceva, ceva care să pună capăt iritării tale; de fapt, aştepţi o noua chestie cu care să te minţi că vei fi ocupat, fugind astfel de tine şi mai departe.

Dar ai citit câte ceva din mitologia hindusă şi te-ai minunat de ideea cum că totul e o iluzie; ţi-a plăcut filmul lui Bertolucci şi ai văzut că, învingându-l pe Mara, lumea iluzorie, Siddhartha a atins iluminarea, conştientizarea de sine. Ţi-a mai trecut pe lângă ureche ceva despre cum înţelepciunea lumii e nebunie în ochii lui Dumnezeu. Ai aflat despre principiul corespondenţei definit de hermeneutică (precum înăuntru, aşa şi afară etc.). Ai auzit că Hristosul se încăpăţâna să vadă pe câte cineva "dormind", atunci când întreaga lume îl vedea mort de-a binelea. Apoi a ajuns la mare modă unul, Tolle sau asa ceva, care povestea cum gândurile l-au dus în pragul sinuciderii şi astfel a descoperit că el nu e gândurile sale. După care a prins bine la români o chestie italienească, ceva, despre cum dialogurile mentale ne ruinează viaţa şi ne împiedică să o trăim câtuşi de puţin, aşa cum a fost ea menită; ne împiedică "să fim", ţinându-ne ocupaţi "să gândim". De acolo ai ajuns la Don Ruiz şi ai descoperit ce prostie mare e să faci presupuneri pe care le ridici la rang de certitudini.

În tot acest timp, deşi ţi-a plăcut ce era prin toate alea, nu ţi-a trecut nici măcar o clipă prin cap că ţi se adresează, în mod expres, ţie. Fiecare cuvinţel îţi era adresat ţie.
Desigur, ai început să numeşti, superior, "ignoranţi", pe alţii. "Ego", "frică", "manipulare", "durere", "corp-durere" - dar numai când vorbeai de alţii. "Sfidător" în sus şi-n jos, dar nu realizai că sfidătorul din tine îi făcea sfidători pe sfidătorii altora.
Şi-n tot acest timp, ego-ul tău, corpul tău-durere, ignoranţa ta, sfidătorul tău, presupunerile tale (complet false) prindeau proporţii colosale. Ceea ce ar fi perfect OK, dacă nu ţi s-ar fi redus, proporţional şi constant, porţia personală de fericire.
Şiu că ştii toate astea. Le ştii foarte bine - nu o spun sarcastic. Dar chiar în clipa asta, dacă te auzi gândind, "iar a început căţeaua asta să-şi dea aere, păi ce, imediat îi spun eu vreo două...", poate ar fi timpul să-ţi aminteşti că eşti o fiinţă ce iubeşte, pentru că asta e firea fiinţei tale.
În schimb, iată, mintea ţi-a spus că nu (mai) merit preţioasa ta iubire, fiindcă am făcut eu ceva ce-ţi justifică închiderea robinetului cu iubire.

Şi astfel, descoperi că nu iubeşti - şi poate n-ai iubit niciodată. Ai reacţionat numai la umbrele mişcătoare ale lui Mara şi ai răspuns doar, întotdeauna, amabil la iubirea altora sau cu mânie la lipsa lor de iubire. Când vei începe să fii tu însuţi?

Îmi vorbea zilele astea cineva despre o mare minunăţie. Văzuse cândva o punere în scenă după "Portretul lui Dorian Gray" al lui Oscar Wilde. Frumosul Dorian observa cu mare amărăciune că imaginea lui din tablou va rămâne mereu tânără, iar timpul va trece nemilos peste el şi prietenii săi.

"Nicicând n-om mai trăi această zi de mai" - iată replica ce l-a atins pe amicul meu si acum, an de an în luna mai, îşi aminteşte de curgerea timpului şi ar vrea parcă s-o oprească. E ca şi când luna mai e ceasul al doişpelea în calendarul lui şi încearcă să se bucure cât mai mult de clipa asta, care fuge şi fuge şi e pierdută pentru totdeauna - dacă nu o apreciezi la justa ei valoare.
Haide, rezolvă-ţi indiferent ce "problemă" crezi tu că te împiedică să fii fericit pur şi simplu. Ai amânat destul şi nici n-ai observat că funcţionezi robotic într-o rutină lipsită de orice demnitate. Ridică-ţi fundul chiar acum şi ia o bancnotă în mână. Fă-o chiar acum. Mergi şi ia o bancnotă. Serios, fă-o. Vorbim după ce ai luat-o. Haide, suspendă-ţi pentru un minut neîncrederea sau apatia; fă-o aşa cum ar fi făcut-o odată Petru, de a reuşit să meargă şi el pe apă. Du-te după bancnotă.
Simte-o pulsând în mână. Are o amprentă unică, printr-un infinit de amprente unice. Închide ochii şi închide întreaga lume în afară: simte doar pulsaţia bancnotei, rememorează-i frecvenţa. Nu o fă cu teatralitate; te vei pierde numai în formă şi vei rata esenţa.

Nici nu trebuie să citeşti mai departe, ţi-a spus Pablo deunăzi că în neclintirea asta e întreaga cunoaştere, tot "know-how"-ul de care ai avea nevoie.
Ai observat vreodată un câine? Cum face ca totul din jurul lui să dispară şi se ghidează după vreun miros ce-l excită, ca după un fir al Ariadnei, ajungând exact la sursa mirosului care i-a stârnit curiozitatea?
Dorinţa? Opreşte-ţi din măcinat mintea - pocneşte-o dur peste bot, dacă e nevoie, fiindcă va încerca să te oprească, îţi va spune că te porţi prosteşte şi ar trebui să-ţi vii în fire. Într-adevăr, vino-ţi în fire: eliberează-te de sub tirania minţii şi fii cel care cunoaşte totul. Mergi pe urma vibraţiei banilor şi pătrunde în lumea în care ai toţi banii de care credeai că ai nevoie: lumea aceea devine automat realitatea ta palpabilă.

Dacă nu ai niciun ban la îndemână, precis le poţi găsi în memorie amprenta. Dacă abia astăzi ai aterizat pe pământ din lună şi nu ai atins niciodată banii, află că amprenta lor e sădită în tine: dacă există o noţiune, există o reprezentare, există o amprentă, o vibraţie, o frecvenţă pe care emite. Iar tu le cunoşti intim pe absolut toate.

Dacă boala e piatra ta de poticnire, sădeşte-ţi în câmpul vibraţional amprenta leacului care crezi că-ţi face bine.
Pentru orice numeşti cauză a nemulţumirii tale, agaţă-te de frecvenţa opusului său, de frecvenţa satisfacţiei tale. Nu-ţi poţi atinge fericirea luptând împotriva nefericirii tale; prin luptă îţi alimentezi doar nefericirea.
Într-atât de simplu e totul.

Mergi mereu pe urma fericirii tale. Viaţa e un şuvoi de abundenţă pe care ar trebui să navigăm cu usurinţă, fără niciun efort, cutremuraţi de un orgasm continuu. Punct. Dacă nu e aşa, înseamnă că opui tu rezistenţă, te împotriveşti prin diverse judecăţi stupide, prin polarizări inutile ce se condiţionează reciproc la nesfârşit.
Observă diferenţa uriaşă, dar care îţi pare subtilă, între a lâncezi pe frecvenţa lipsurilor şi a plana pe frecvenţele soluţiilor la toate lipsurile.
Binecuvântează prin atenţia ta obiectul satisfacţiei tale, oricât ar fi de mic, pentru a-l spori alimentându-l cu energie.
Nu spori niciodată lipsa şi nedezirabilul.
Nu-ţi plânge niciodată morţii şi nu-ţi împovăra pe cei vii şi dragi cu grijile tale completamente nefondate.

Fii fericit. Fii binecuvântat, oricine ai fi şi oriunde te-ai afla.

Nicicând n-om mai trăi această zi de mai. Iată, însuşi maiul e deja pe sfârşite. Îţi îngădui tu să-l savurezi aşa cum se cuvine?

_______________________________________________________

Sursa si autor necunoscut

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi – Dr. Augusto Cury

2011-05-19T23:22:00.003+03:00

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator.
Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei

Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei

Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată.
Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.

Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel, în timp, ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm

Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.

Care este rezultatul?

O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate.

În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale "părinţilor buni" şi cum trebuie transformate ele de către "părinţii inteligenţi". Iată prima dintre ele:

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale, îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.
Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru " a fi", căci lumea îl va pregăti pentru " a avea".

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să
ne acceptăm limitele.

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească.

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient, care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:"Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult". Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: " Greşeşti"; părinţii inteligenţi spun: "Ce părere ai despre comportamentul tău?" "Gândeşte înainte să reacţionezi"

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un "nu", pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: "Am greşit", "Scuză-mă", "Am nevoie de tine". Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: “Unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori.” Am întrebat-o:
- Ce soare preferi?
A ales soarele real.
Atunci, am adăugat:
- Chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi, norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.

PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată.
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi "nu" fără teamă.
Dacă ei nu aud "nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă "nu" de la viaţă.
Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.
Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă. Părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism.
Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii.
În cartea sa, "Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi", tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Doamne, am de făcut o mărturisire...

2011-05-14T16:19:00.004+03:00

Am greșit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înțelept.

Am judecat pe alții pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înțeleg.

Am plâns și-am strigat a neputință, dar m-am ridicat din propria-mi voință.

Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.

Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.

Am călcat prin bălți și prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în șuvoi.

Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.

M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.

Am zburat din mândrie pe culmi înalte și abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.

M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.

Am căutat bogățiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.

Am încetat să mă mai plâng și-am învățat să mă ridic râzând

Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,

Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt

În căderea ploii și-ntr-un suflet blând.

Îmi ridic brațele acum și închin aceste versuri în semn de mulțumire,

Căci am scris prea mult cu litere de fum și prea puțin cu versuri de iubire.

(Adela)

__________________________________________________

Un suflet frumos, o inimă ce se deschide în faţa noastră.
Să o primim printre noi... să îi spunem bun venit... să-i mulţumim că putem învăţa...

RĂSFOIEŞTE PAGINA ADELEI - CLIC AICI

Cum se face un bebe? (animaţie)

2011-05-04T14:04:00.002+03:00

Cum se face un bebe from Lia on Vimeo.

Bogdan uimeşte juriul si publicul norvegian!

2011-04-09T01:17:00.000+03:00

"De ce România nu te-a văzut?" - a fost întrebat de preşedinta juriului.
Ce-am putea răspunde, noi, românii?

Bogdan Ota, 32 de ani, absolvent al Conservatorului din Iaşi, a plecat din Botoşani, pentru a trăi în Norvegia, unde, de 8 luni, lucrează la o firmă de copiatoare.
Pasiunea lui este, bineînţeles, muzica. Doreşte să cânte şi să îşi interpreteze compoziţiile proprii.

La scurt timp, şeful lui i-a descoperit talentul extraordinar şi l-a încurajat să se prezinte la emisiunea "Norvegienii au talent".
A interpretat o compoziţie proprie şi da, a avut un succes formidabil!

Fenomen uimitor la barajul Cingino din Italia

2011-04-08T15:36:00.000+03:00

Acesta este barajul Cingino din nordul Italiei.

Priviţi punctele.

Să ne apropiem puţin...

Mai puţin...

Incredibil! Sunt capre Ibex, ce escaladează acest baraj!

Animale sunt adaptate mediului alpin, astfel că nu întâmpină nicio problemă în a urca zidurile abrupte ale digului, în căutarea sărurilor minerale.

SCURTĂ PREZENTARE:

Fiind o excelentă căţărătoare, habitatul caprei alpine Ibex, se află la hotarul dintre regiunea stâncoasă a munţilor Alpi şi regiunea pădurilor alpine. Zona pe care o ocupă, este teren abrupt, accidentat, la altitudini de până la 3200 metri.

Capra alpină a fost sursă de inspiraţie pentru popoarele din Paleolitic, care o desenau pe pereţii peşterilor în care trăiau, aşa cum se poate vedea în Grota Lascaux din Franţa.

În vremea romanilor, era privită ca un animal mistic, unele părţi ale corpului său fiind considerate ca având puteri vindecătoare şi folosite ca ingrediente pentru diverse poţiuni magice.

Până la sfârşitul secolului al XV-lea, capra Ibex era prezentă în tot arcul alpin, însă apariţia armelor de foc i-a micşorat repede numărul pe aceste teritorii.
Medicina acelei epoci, bazată în principal pe superstiţii, le-a fost fatală.
Coarnele făcute pulbere, au fost utilizate ca remediu împotriva impotenţei, sângele, împotriva calculilor renali, iar stomacul pentru combaterea depresiei.
Aceste credinţe au durat până în secolul al XIX-lea, când au rămas doar câteva sute de exemplare în Alpii italieni şi francezi, iar în Elveţia au dispărut complet.

În anul 1856, regele Victor Emanuel al II-lea al Italiei, a hotărât ca vânarea caprelor alpine să fie permisă doar membrilor familiei regale, creând în acest scop în Valea Aostei, rezervaţia Gran-Paradiso, protejată de paznici (devenită în 1922, Parcul Naţional Gran-Paradiso).

În anii 1990, se estima existenţa a cca 30.000 de exemplare, din care jumătate pe teritoriul Elveţiei, iar restul în Italia, Franţa, Austria, Slovenia şi Germania.

În prezent, peste 4000 de exemplare trăiesc în Parcul Naţional Gran-Paradiso. Acestea, cât şi alte capre Ibex din diverse habitate, sunt descendentele animalelor salvate de regele Victor Emanuel şi sunt protejate prin lege.

Povestea Vulturului şi...... a găinuşelor :)))

2011-03-12T05:12:00.000+02:00

Motto: "Şi dacă, din greşeală semănăm cu o găină care a clocit un ou de raţă, se cuvine să facem din puiul ieşit, cea mai izbutită raţă din lume şi nicidecum o raţă care să lase impresia că este un pui de găină nereuşit" A.Berge

________________________________________________

Într-o zi, plimbându-se prin pădure, un om găsi un pui de vultur de-abia ieşit din găoace. Dându-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur şi părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă şi-l puse într-un coteţ, împreună cu nişte pui de găină.

Puiul de vultur crescu alături de aceştia şi, bineînţeles, învăţă să se poarte ca o găină: scormonea pământul pentru a găsi viermi şi insecte, mânca seminţele pe care i le dădea stăpânul, croncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nicio clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găină.

Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste.

Vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Şi-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, înafară de cele din mintea lui, şi, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.

După ce-au văzut că fostul lor tovarăş de joacă şi de seminţe şi-a luat zborul, pierzâdu-se în imensitatea cerului, multe din găini au devenit conştiente de trista lor situaţie şi au început să viseze să devină vulturi.

Începură să circule, la început aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filozofii ciudate care argumentau că fiecare găină avea înăuntrul său un vultur care aştepta să fie eliberat. "Condiţia de găină nu este decât rezultatul unor credinţe limitante", susţineau nişte găini-profete, "schimbaţi credinţele, şi cerul va fi al vostru".

Apăruseră tot felul de cărţi în domeniu, cu titluri gen "Cum să devii un vultur în 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturacţională" , "Minunile zborului", "Declanşează vulturul din tine" ş.a.m.d.

Pentru cei care aveau bani de cheltuit, apăruseră şi seminarii (de Programare Găinolingvistică) şi cursuri audio şi video, unde se învăta cum să vizualizezi lumea văzută de sus, cum să recunoşti sunetele celorlalte păsări (să te pui în raport), cum să percepi senzaţia vântului în aripile tale (condiţia de vultur nu poate fi atinsă fără concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).

Mai interesant, apăruse şi o metodă de analiză (găinogramma), care depista 9 feluri de a fi găina, şi în consecinţă 9 drumuri diferite spre a deveni vultur.
Apăruseră şi nişte tehnici, cum ar fi Echilibrul Găinoemoţional şi CFT (chicken freedom technique), care te învăţau ce se întâmplă dacă apeşi pe nişte puncte de pe cap şi piept spunând "Iubesc şi respect aripile mele", şi anume că îţi va trece frica de înălţime (principalul obstacol în drumul de dezvoltare spre condiţia de vultur).

O găină mai întreprinzătoare decât celelalte, puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta într-un complex sistem de puncte care se obţineau vânzând cursuri şi seminarii celorlate găini, argumentând că ridicarea în ierarhia sistemului era metoda cea mai sigură pentru a se apropria de starea de vultur.

Cine frecventa un număr suficient de cursuri putea să devină "găinocoach certificat", şi îi ajuta pe ceilalţi să meargă mai rapid pe drumul dezvoltării.

Nu e nevoie să spun că atunci când cineva, în lipsa totală a unor rezultate concrete, îşi exprima îndoielile asupra sensului pe care l-ar avea toată treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltaţi şi convinşi - că este stăpânit de credinţe limintante şi blocat de gândul negativ.

Mai ales, i se repeta încontinuu: "Aminteşte-ţi de fostul nostru tovarăş, care după o viaţă de găină a putut să zboare; pune angajament şi credinţă, şi o să reuşeşti şi tu."

Ultimele ştiri din coteţ îmi confirmă că nişte găini s-au îmbogăţit, altele tot căuta tehnica potrivită pentru a se ridica în zbor, şi altele aşteaptă venirea Marei Găini care îi va scoate din condiţia lor.

Din câte am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pământ mai mult decât nişte zeci de centrimetri.

MORALA:

Eu, sincer, cred că un vultur este un vultur, şi o găină o găină.

Şi cred că pot exista vulturi proşti şi găini superbe, şi că o confruntare este absolut fără sens.

_______________________________________________

Recunoaşteţi vreun pattern?

Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Ne putem imagina oare un vultur majestuos mergând pe jos printre puii de găină şi cotcodăcind? Scurmând în pământ pentru produsele alimentare, atunci când ar putea fi o pasăre de pradă putându-şi lua avânt către ceruri!

Totuşi, acesta este modul în care, adesea noi trăim într-un mediu necreştin, care nu are de a face cu noi...
Ca o oaie stând într-o cocină de porci - noi nu ne mai simţim în largul nostru.

Cred că, probabil, nu vrem să ieşim din zona noastră de confort - că acesta este modul în care am trăit totul în viaţa noastră şi părinţii noştri şi bunicii noştri înainte de noi.

Dar, ca vultur, noi trebuie să îndrăznim să fim diferiţi şi să schimbăm în noi ceva, atunci când este nevoie de schimbare. La fel ca şi fiul risipitor, care a fost şi a hrănit porcii într-o altă ţară, flămând şi departe de familia sa. El brusc şi-a dat seama că trebuie să existe ceva mai bun decât asta, şi s-a întors Acasă!

Mulţi dintre noi ne găsim în propria noastră piele de găină.
Nu realizaţi că noi am fost creaţi pentru lucruri mult mai mari?

Cu dorinţa noastră de schimbare, putem avea o viaţă mai bună în prezent, dar trebuie să plătim preţul:
SĂ NE DESCHIDEM ARIPILE !
Să visăm lucruri mari, apoi să depunem efortul necerar pentru împlinirea acelor vise.

Dacă vom accepta dar, punctul de vedere al Creatorului si ne vom da seama că El ne-a creat ca să privim în sus de unde ne va veni inspiraţia pentru zbor, nu ne vom mai strivi unghiile în ţărâna păcatului după "firimituri" de fericire...

Şi prin comunicare să ne întrebăm :
Eu privesc în sus! TU ce faci acum?

Vampirii energetici

2011-03-12T05:10:00.000+02:00

Certurile si conflictele in relatii sau transferul de energii pozitive sau negative

Atat noi cat si ceilalti putem intretine sau lua rolul de "vampiri ".

Vampirismul este o "boala" care produce leziuni intr-unul din corpurile energetice – umane.
Cand acesta este perturbat, nu se mai receptioneaza raspuns prin sentimente la impulsurile superioare. Asa apare nevoia de hrana energetica , de preluare de energie de la ceilalti; uneori acesta este insesizabila, dar se poate agrava - urmarile fiind destul de grave, atat pentru el, Vampirul energetic, cat si pentru Victima/e.

Acestia sunt de obicei pacienti cu tulburari de personalitate sau apartinand unui anume context socio-cultural.

Solutia este sa evitati certaretii care nu-si pot exprima sentimentele negative decat in forma conflictuala; exista indivizi care au o mica disputa cu ridicat de voce cel putin 1/zi. Nu este normal!

Cum ii recunoastem:
- dupa gradul de epuizare pe care ni-l produc.
- nu ne aduce nimic, ne regreseaza, si ne pericliteaza echilibrul emotional..

O persoana care a fost victima unui vampir energetic, prezinta urmatoarele simptome:
- oboseala acuta - in cazul unor atacuri repetate, starea de oboseala devine cronica, iar persoana atacata simte nevoia unei odihne prelungite.
- vlaguire - se simte o lipsa acuta de energie. Persoana in cauza devine vampir energetic involuntar.
- nervozitate - stari de enervare fara motiv aparent.
- dureri de cap
- ameteli
- greturi
- lipsa poftei de viata
- pierdere temporara de memorie - acest simptom, apare intr-o faza mai avansata
- in unele situatii - aritmie cardiaca

Profile vampirice:

Lamentosii cronici:
- ne vampirizeaza deoarece cererea lor de afectiune este fara sfarsit si noi suntem incapabili sa o satisfacem sau sa o facem sa evolueze, in timp ce ei ne investesc cu rolul de SALVATOR – chiar daca nu avem nici capacitatea si nici dorinta
- acesti eterni nemultumiti ne pun in situatia frustranta , de a rata oferirea unui sfat, deoarece in realitate ei nu sunt in starea de spirit pentru a ne primi sfatul.

Dependentii:
- ei ne cer constant dovezi de dragoste, ne solicita pentru oricare mica decizie, agatandu-se de noi ca niste copii; ei ne pun in pozitia de parinti si ne pun pe umeri o responsabilitate coplesitoare. Cum vrem sa ne luam distanta, ne si invadeaza culpabilitatea.

Hipersensibilii:
- sensibilitatea lor exagerata ne obliga sa avem tot timpul grija : totul devine subiect de justificare, totul este susceptibil sa provoace o drama. Ne condamna la un self-control permanent - ce stres!

Conflictualii:
Pentru ei rezolvarea problemelor trece prin agresivitate, ceea ce nu ii costa nimic, de vreme ce conflictul este modul lor specific de functionare. in schimb, acest tip de relatie este bogat in emotii pentru persoana agresata, care va iesi goala de aici!

Cei in afara legii:
Rolul lor si teritoriul lor nu sunt niciodata clar definite, ceea ce obliga la o renegociere nesfarsita. Cum regulile nu sunt stabilite odata pentru totdeauna, fiecare trece prea usor in terenul celuilalt.

Solutii: sa invatam sa punem limite, sa tragem granite, pentru a nu ne lasa inghititi de catre celalalt.
Astfel riscam sa ne supunem patologiei celuilalt si sa devenim victima sa si apoi sa ne afundam in agresivitate si ranchiuna.
De regula sa ne indoim total de rolul nostru de SALVATOR!
Adeseori ii putem ajuta pe cei din jurul nostru dar prea rar ii putem salva!
A lua rolul de salvator este mai degraba un semn al slabiciunii Ego-ului.

Atunci cand ne creste nervozitatea, se impun doua intrebari:
- sunt eu oare persoana care trebuie sa se ocupe de aceste probleme?
- trebuie eu sa fiu persoana care ajuta?
in oricare dintre cazuri, cel mai bun semnal de alarma sunt emotiile noastre!
- sentimentul de nefericire-frustrare este semnul ca trebuie sa punem stop!
Terapeutul, de obicei, recomanda ruperea totala si imediata (macar pentru un timp) a cordonului care se afla intre cei doi. si abia aici incepe problema..
Cel care este vampir energetic va simti revolta donatorului de a-l alimenta.. Daca din punct de vedere fizic, vampirul energetic era sanatos si donatorul bolnav, se ajunge - invariabil la colaps sau asa pare. (Unul se simte bine si unul e bolnav! ) - Unde-i logica?
Ruperea legaturilor patologice, dintre cei doi, provoaca automat dezechilibru la vampirul energetic, trezind protest activ energetic la el (sigur, depinde si de stadiul "bolii vampirice").
Secretul eliminarii acestui comportament este sa invatam sa iubim si sa daruim mai mult decat sa asteptam de la altii; astfel vom primi o uriasa cantitate de energie din Univers.
Un vechi proverb spune:"Daruind vei dobandi". Darul suprafiresc se reflecta asupra-ti, se intoarce la tine ca un bumerang, ca o raza de lumina proiectata de oglinda si te va implini. Vei fi fericit si implinit cu tine insuti si astfel pregatit sa daruiesti din nou.

Hand out (dupa Cr. Andre, Psychologie fr.)
http://www.terapiiimunitare.ro

Povestea melodiei de generic de la ”Teleenciclopedia”

2011-01-15T14:31:00.011+02:00

Numărul românilor care au avut ocazia să asculte această piesă superbă în forma ei completă (de cca.7 minute durată) este extrem de redus, iar pe seama ei circulă veritabile legende, destul de paralele cu realitatea. Se înşeală chiar şi Wikipedia.

Se ştie că melodia a fost compusă în anii '50 de Nicolae Kirculescu (1903-1985), talentat autor de muzică de teatru şi film, de romanţe, de operete ş.a.m.d. Din nefericire, deşi e una dintre cele mai frumoase piese compuse vreodată de un român, piesa nu a beneficiat decât de o singură editare pe disc de vinil, înainte de 1989, apoi pe CD, în anii 90. De ani de zile, internauţii se chestionează între ei în legătură cu posibilitatea de a-şi procura înregistrarea în cauză, dar puţini sunt fericiţii care o deţin. În plus, nici măcar numele corect al melodiei nu e pe deplin cunoscut, asta pentru că ea se cheamă ”Moment muzical” dar, dintr-o eroare umană, pe discul Electrecord a fost trecută drept ”Patru studii de concert pentru pian”, o cu totul altă lucrare, ceea ce produce până azi confuzie între melomani. Se mai spune că melodia, în forma prezentă pe genericul Teleenciclopediei a fost înregistrată în 1965 de către marele pianist Dan Grigore, pe atunci student, împreună cu orchestra Radio, condusă de Iosif Conta. În acelaşi an a fost lansată şi ”Teleenciclopedia” la TVR, devenită azi cea mai longevivă emisiune din istoria României.

Numai că lucrurile au stat altfel, în realitate. O dezvăluie pentru Inpolitics, însuşi maestrul Dan Grigore:
”Genericul Teleenciclopediei a fost creat iniţial în 1965, după o înregistrare realizată chiar de autor, Nicolae Kirculescu, la pian. Numai că la montaj, când s-a operat scurtarea înregistrării pentru a se suprapune cu genericul emisiunii, s-a tăiat defectuos, astfel că a rezultat o bucată din care lipsea o pătrime şi zgâria auzul. La vremea respectivă nici măcar nu auzisem de Kirculescu, dar melodia lui mutilată o auzeam în fiecare săptămînă. După mai bine de un deceniu, nu am mai rezistat şi i-am semnalat acest neajuns realizatoarei Luminiţa Constantinescu de la Televiziune, dar a apărut o altă problemă: montajul nu putea fi refăcut, pentru că înregistrarea originală se pierduse. Luminiţa mi-a propus atunci să facem o nouă înregistrare a melodiei, cu mine la pian. Am acceptat să fac asta, şi chiar pe gratis, pentru că soţia marelui compozitor îmi spusese că nu au de unde să mă plătească. Am făcut înregistrarea la sfîrşitul anilor 80, cu Iosif Conta la pupitru şi din ea s-a realizat noul generic al emisiunii. Ulterior, melodia a fost editată pe un disc Electrecord şi apoi pe CD, fără ca eu să primesc vreun ban. De altfel, a fost prima şi ultima dată cînd am interpretat acea bucată muzicală superbă, în viaţa mea. După revoluţie, cei de la TVR au făcut o manevră, dacă putem spune astfel, aplicând un soi de blurare electronică a melodiei de la Teleenciclopedia, pentru a crea impresia că e o altă înregistrare, probabil pentru a evita plata drepturilor de autor, în condiţiile noii legislaţii a copyrightului. Nu m-au păcălit, era imposibil să nu îmi recunosc propria interpretare, dar nu am mai avut când să ridic problema drepturilor de autor pentru că ulterior, au decis să înlocuiască înregistrarea cu totul, preferând o interpretare (Petre Mărgineanu n.n.) pe bază de instrumente electronice”.
Dan Grigore crede că e păcat că această bucată deosebită nu a fost mai bine promovată, iar românii nu o cunosc decât parţial, prin fragmentul difuzat săptămânal la TVR. În schimb, s-au gândit să o ”valorifice” lăutarii rromi, existând o înregistrare caricaturală realizată acum câţiva ani de un taraf celebru.

Înregistrarea din 1965, realizată la cererea TVR pentru genericul emisiunii Teleenciclopedia, cu Orchestra Radiodifuziunii Române, condusa de Iosif Conta şi cu Dan Grigore la pian (pe atunci student) o puteţi asculta şi viziona mai jos

________________________________________________________________

Gianna Jessen - o supravieţuitoare a avortului

2010-11-11T18:20:00.005+02:00

Este un film preluat prin embed code.
Asadar, pentru a putea vizualiza subtitrarea, inchideti manual publicitatea din partea de jos a ecranului.

Sursa: http://www.viddler.com/

Stai lângă mine - o realizare excepţională

2010-11-05T22:55:00.007+02:00

În acest film, fiecărui cântăreţ îi este alocat un canal de înregistrare, iar apoi sunt mixaţi în studio.
Interpreţii acestui cunoscut hit "Stand by me" sunt cântăreţi stradali, necunoscuţi, oameni saraci, unii orbi sau chiar membri din triburi depărtate, oameni de pe tot mapamondul. ARTIŞTI cu A mare care, împreună reuşesc să realizeze această uniune prin muzică.

Kpra coo 3 iezi - Capra cu 3 iezi - varianta actualizata

2010-11-02T02:49:00.009+02:00

"Dragii mosului, sa va spun o poveste? Pai va spun.
Ieri navigam pe internet si am prins acolo un link de hi 5. Asa, ca pentru voi, va spun , urasc hi5-ul. Dar am intrat. Pe pagina unui tanar de aproximativ 18 ani, de profesie dansator modern. Si de succes. Spun asta avand in vedere zecile de mesaje de la tinere ce-l doreau. Sub o forma sau alta.

Problema mea a fost ca nu am prea inteles ce incercau sa-i comunice fetele. Gen: abea ast sa vi aici sa stam la brf k na, ti minte chef k maj' meu. Sau: te poooooop lov u abea astept sa ne vdm :x:x:x Sau: plshe&hi5 tau ast comm d la u plz.

Priveam tatonarile respective cu ochii unui retardat. Lumea se duce naibii, ma gandeam.. Dispar cuvintele. Dispare comunicarea. Dispar imaginile pe care le pot picta cuvintele, frazele. Dispar intelesurile. Astfel de limbaj presupune sfarsitul literaturii, al poeziei.
Ce fel de poezie ai putea scrie cu "uof uof atat de nfs sometimes buah?!"
Stiu, sint un batran decrepit ce sta usa in usa cu o prostata defecta, dar dragii mei tineri utilizatori de ksh##33usk, o luati razna! Stiu ca trÄƒiÅ£i in viteza, stiu ca aveti alte prioritati, stiu ca Å£oalele de firma au luat locul cÄƒrÅ£ilor bune si versurile retardate ale unor melodii searbÄƒde au luat locul poeziei, dar voi franati evolutia si incepeti sa involuati! In curand veti comunica din nou prin batai de toba si sunete nearticulate.
Si, mai grav, omorati povestile. Sau veti ajunge sa povestiti la fel de cursiv ca Tarzan cu Jane in momentul intalnirii lor. Sper ca stiti cine-i Tarzan.

Pentru voi am decis sa readaptez minunata poveste a minunatului Creanga (a murit saracu'... fara sa vada Bamboo-ul).
Poate asa o veti citi. Si veti realiza spre ce va indreptati, cum vorbiti, ce doriti si in ce credeti.

Povestea e adresata doar cocalarilor si pitipoancelor. NU MA ADRESEZ TUTUROR TINERILOR. Exista tineri de aur, care cred in ceea ce cred si eu. Cei ce-mi citesc blogul intra in aceasta categorie si le multumesc ca sint aici. Datorita lor ma simt si eu mai tanar. Un pic.

Si acum povestea.

Kpra coo 3 iezi. ( adaptare )

Era o data o kpra haladita ce avea ksa in Pipera. Si 3 yezi. Mari bulangii. 1 mai fraer ca altu. Doolcik de kpra le zice intr o buna zi yezilor:
-Dragii mey, eu merg la mall sa iau ceva tzoale, ca s-a lansat colectia de toamna-iarna. Incuiati usha si activati sistemul de alarma, sa nu vina loopul la voi. kand ma intorc, va kant la usha:
"3 yezi bulangii, fug akum la D &G,
Si va aduce mama voo okelari cu rama noua
Ktarama de metal cat zabala de la cal,
Si trei blooze cu sclipici, si adidasi cu "arici"
Un mobil de la Vertu , k sa tzi moara dooshmanu'"
- Ati bagat la mansarda, mici fraeri cokliti ce sintetzi?
- Da, mamook. Tu doote la mall, avem noi grija! Hai, paaaaa, te poooop, kisses :x:x:X
Si kpra pleaca. Loopool era insa dupe zid. Smekerul, kre era numa figuri prin cluburi, moorea de foame. Si le puse gand rau celor 3 yezi. Si-a dres vocea si a inceput sa kante la usha:
- 3 yezi bulangii, ma imbrak la D &G&.
Yedool mare, bocna de fraer, a sarit sa deschida usha. Lui ii ajunsese ca cineva zicea "D&G" la usha. Restul nu mai konta. Ceilalti doi i-au zis insa:
- Frate, fratiorul meu, nu auzi k vocea de la usha e groasa??? Mama are voce doolcik.
Nervos, loopul a mers la tunning sa-si dea mai incet bashii la voce. Si s-a intors. Si a inceput din nou sa kante.
Fraerul mare iar a sarit ff horatat sa deschida usha. Probabil de pliktysealaaaaa. Ceilati doi, si-au dat seama orikat de fraeri ar fi fost, k ala mare traieste in loomea lui. Si s-au askuns. Unul in semineu, celalat sub patul kprei, batut in kristale swarovsky.
Ala mare a deskis usha, loopool nu a stat pe ganduri si l-a mankt. Apoi s-a pus pe pat. Sa-si faca digestia. Dar de la un flok de blana ce i-a intrat in nas, l-a luat stranutul. Yedool mijlociu, askuns sub pat, i-a zis:
- Hey, buah, snoof snoof, ai grije d tne!
Loopool l-a extras binishor de sub divan si l-a mankt shi pe el. Apoi le-a looat kptatzanile si le-a pus in geam. Sa o fraereasca pe kpra. Shi a plekt.
Vine kpra de la mall. Incepe sa knte, ala mic ii deschide si-i zice ce s-a intamplat. Kpra se enerveaza maxim, ii cad dekt kateva lakrimi si spune:
- Ii iau glanda la bulangiu!
Il soona pe mobil si-i spune:
- Loopoole, sti k te ioob3sk ff mooooolt, hai sa bem ceva, vreau sa traiesk klipa cu tine! Mercic!
Loopool vroia de moolt sa o fak pe kpra, ashea ca nu a mai stat pe gandoori. Si a fugit la vila ei din Pipera.
Kpra i-a deskis usha, l-a invitat sa stea pe canapeaua cu swarovsky si a dat drumul l-a super skoola audio din living. Loopool a inceput sa askoolte, apoi sa urle, sa-i dea sangele pe nas si a murit in kinuri. De ce?

[BFP says: ]
Capra, dragii mosului, ii pusese un cd cu versiunea originala a povestii lui Ion Creanga. Care suna cam asa:
"Ticalosul si mangositul! Ei las' ca l-oi invata eu minte. Inca se ranjea la mine catodata si-mi facea cu maseaua. Apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el. N-am sarit peste garduri niciodata. Ei taci, cumatre, ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii la plug? Apoi tine minte, ca ai sa-i scoti fara coarne!"

Mult peste puterea de concentrare a hapsanului lup. Creierul lui nu a facut fata avalansei ce se revarsa neindurator din boxe. Si a crapat.

Da, stimabililor. Asa sunau povestile odata ca niciodata. Cam cum e fragmentul ce l-a ucis pe lup.. Iar pentru viitor au nesansa de a fi scrise cam ca inceputul povestii mele.

Asta in cazul in care povestile mai au un viitor ..."

Autor: Cristi Mihalache

Sursa: CERTITUDINEA

Ceasul din Praga

2010-10-24T01:39:00.003+03:00

Redefinind sălbăticia

2010-10-19T20:24:00.007+03:00

Legea sălbăticiei spune să ucizi numai atunci când ţi-e foame!

Fotograful Michel Denis-Huot, care a captat aceste imagini uimitoare dintr-un safari în Masai Mara Kenya în octombrie anul trecut, spune că a fost uluit de ceea ce a văzut:

"Aceşti trei fraţi gheparzi au trăit împreună de când mama lor i-a părăsit, cam atunci când aveau 18 luni. În dimineaţa în care noi i-am văzut, nu păreau să fie înfometaţi, deplasându-se repede, dar oprindu-se din când în când să se joace. La un moment dat, s-au întâlnit cu un grup de antilope ce au luat-o la fugă. Dar una foarte tânără, nu a fost suficient de rapidă, astfel că fraţii au prins-o uşor."

Aceste scene extraordinare au urmat:

Canionul Bryce - o perfectiune a naturii

2010-10-17T23:04:00.004+03:00

Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.

Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei.
La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta.
Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta.

Microcosmos, sau incredibila lume microscopica

2010-10-17T22:26:00.018+03:00

"Microcosmos", un nou catalog ce promite să fie un total succes comercial, artistic dar şi educaţional, oferă în paginile sale imagini deosebite ale diferitelor materiale şi obiecte scanate cu ajutorul microscopului electronic. Tehnologia folosită permite apropierea asupra unor subiecte de până la 22 de milioane de ori mai mult decât o poate face ochiul uman.

Compilată de scriitorul de lucrări ştiinţifice londonez Brandon Broll, "Microcosmos" oferă o introspecţie fără precedent în mediul cotidian, vizând atât obiecte neînsufleţite, cât şi animale, plante sau corpul uman.

Spectaculoasele imagini sunt captate cu ajutorul unor varietăţi de microscoape tradiţionale pe bază de lumină, împreună cu microscoape electronice puternice, care bombardează cu electroni subiectul mărit, construind imaginea cu ajutorul unui computer şi al transmiterii electronilor. Majoritatea celor 203 imagini conţinute de catalog este realizată de microscoape electronice, motiv pentru care cartea are un impact vizual uluitor.

Furnică de lemn, ţinând în cleşti un microcip

Scamă, mărită de 22 de milioane de ori, conţinând: păr de pisică, fibre sintetice şi de lână, un grăunte de polen, urme de plantă, solzi şi alte resturi de insecte

Reţele şi cârlige de nailon intreţesute pentru a forma materialul cunoscut sub denumirea de "arici"

Suprafaţa unui microcip din siliciu

Hârtie pentru ţigarete. Cristalele bleu sunt aditivi care menţin aprinsă ţigara eliberând oxigen în timp ce sunt arse

Spermă umană

Margine de ţesut sau tub Fallopian

Fire de sprânceană crescând din pielea umană

Ouă de fluture aşezate pe zmeură

Reţele de nailon folosite în dresurile purtate de femei

Capul unui ţânţar mărit de 160 de ori

Conopidă

Păduche pe fir de păr uman

Suprafaţa unui cui ruginit

Limba de pasăre Colibri

Solzii unei aripi de fluture

Tigroaica

2010-10-17T22:22:00.002+03:00

Într-o grădină zoologică din California, o tigroaică a născut câţiva pui.

Datorită complicaţiilor datorate naşterii în cuşcă, puii s-au născut prematur şi din nefericire, au murit puţin timp după naştere.

După ce şi-a revenit în urmă naşterii, sănătatea tigroaicei a început să decadă, deşi din punct de vedere fizic, era bine.
Medicii veterinari s-au gândit că pierderea puilor a determinat-o să cadă în depresie.
Astfel, au hotărât că trebuie să-i aducă alţi pui, pentru ca proaspăta mămică să se facă bine.

Dupa ce au verificat în câteva Grădini Zoologice din ţară, au constatat că nu erau pui de vârstă asemănătoare ca să fie atraşi de mama în lut.
Veterinarii trebuiau să decidă ceva fără precedent: să îi aducă pui dintr-o altă specie.

Unicii orfani care au putut fi găsiţi, in mod rapid, au fost nişte purceluşi.

Veterinarii au învelit purceluşii în blană de tigru şi i-au plasat în apropierea tigroaicei.

IATA CE S-A INTAMPLAT ...

Somonii

2010-10-17T11:27:00.002+03:00

Omul - omnivor

2010-10-17T00:48:00.001+03:00

Pasărea colibri - un adevărat specialist al zborului

2010-10-17T00:47:00.002+03:00

Interviu cu dr Joe Dispenza

2010-10-11T13:17:00.005+03:00

Posted by Laurentiu on April 19, 2009 at 12:54am
- Articol preluat din Forumul Casei Trezirii -

Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonisti ai filmului „What the bleep do we know?”, unde expune inspiratul punct de vedere despre „Cum sa-ti construiesti ziua intr-un mod pozitiv”.

Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de acele scurte secvente din film.
Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza substantele chimice in creierul nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a depasi aceste tipare.

El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol pentru societate.

I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata dumneavoastra care v-a fortat sa faceti eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?

R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la un concurs de triatlon si cand ma indreptam cu bicicleta catre o intersectie, un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara sa ma asigur si in acel moment a trecut o masina care „mi-a mancat” bicicleta si a incercat sa „ma manance” si pe mine.
In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie chirurgicala complexa, in care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie sa port ghips cel putin jumatate de an. Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am luat decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum voi trai restul vietii cu un handicapat.
Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind imobilizat la pat, stand cu fata in jos.

Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca puterea care a creat corpul, vindeca corpul. Momentul in care am luat decizia a fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica acest principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica, incat sa vad daca pot crea unele efecte in corpul meu. Nu mai aveam nimic altceva de facut.

Am luat doua decizii:

Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.
A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu ea, sa interactionez cu ea, sa-i dau un model, niste instructiuni.

Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re-cream in mintea mea fiecare vertebra in parte. Acesta era planul pe care doream sa-l vada subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o frica, o temere, un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta absoluta. Dupa cateva saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am reusit sa creez acea imagine in intregime, fara nici un alt gand care sa ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am fost atent la asta!

Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a devenit din ce in ce mai usor, durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu - referitoare la durere, senzatii fizice - stiam ca realizasem ceva.

In zece saptamani si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, aveam pacienti, mergeam, nu aveam nici un ghips si nu facusem nici o operatie.

In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi in stare sa merg din nou, atunci voi studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de minte mai presus de materie.

I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum functioneaza creierul, cum interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: „daca iti schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba”.
Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?

R: Conceptul de neuro - plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi conexiuni prin sinapse. Invatarea creeaza aceste conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste circuite. E nevoie de cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze relatii pe termen lung. Conceptul de evolutie a creierului se refera la a invata lucruri noi si a avea experiente noi (astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).

Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand creierul este in actiune, cand lucreaza. Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de neuroni adunati impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci producem nivele infinite de minte, schimband secventele, modelele si combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga. Cand schimbam mintea, determinam creierul sa lucreze diferit.

Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se leaga impreuna. Daca zilnic emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul nu se schimba niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri fixe.
Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele. Acea structura finita neuro - chimica care se dezvoltata astfel, noi o numim „cutia creierului”. Incepem sa gandim in interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin propriile stari mentale si sentimente.

Cum sa gandim „inafara cutiei”? Trebuie sa incepem sa invatam informatii, sa facem alte circuite. Acele noi conexiuni devin materialul de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze posibilitati, sa prognozeze evenimente, sa examineze „dar daca...”, „cum ar fi sa...”.

Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu experientele avute si sa le imbinam in noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.

Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel schimbam creierul. Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se schimba - anatomia si circuitele sunt diferite - este mai usor sa schimbam mintea. Asa imbunatatim hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.

I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre care ati vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine - sa zicem italiana. Ce se intampla atunci? Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.

R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi. Creierul care gandeste este neuro - cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este creierul nou, creierul care gandeste cand invatam informatii noi, fapte, semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi toate aceste informatii sunt inca stocate in creierul care gandeste.

Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua experienta. Cand traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi, iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin cele 5 cai diferite, atunci neuronii se grupeaza si forteaza creierul sa elibereze substante chimice.
Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un sentiment nou, inseamna ca avem o experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al experientelor.

I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea italieneasca si gustam un cappucino incredibil si incercam sa vorbim italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e complet.
R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam corpul ceea ce mintea a inteles intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit creierul limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum lucreaza doua creiere impreuna. Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana, interactionand, experienta face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in afara noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal chimic.

Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa fim capabili sa repetam experienta. Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de dorinta, atunci, peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul „a fi”, trecem de la „a face” la „a fi”.
Acest al treilea creier este cerebelul, subconstientul. El ne permite sa tinem minte abilitati, reactii emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam asta de suficiente ori procesul devine subconstient, conditionand neuro - chimic corpul sa le memoreze, impreuna cu creierul constient.

Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar de telefon, corpul il stie si il formeaza.
Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei, atunci cand trupul devine minte. Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul „a fi”.

Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul si mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie fericita, dar a suferit si a memorat acea stare emotionala (poate timp de 20 de ani).

Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu mai presupune nici un efort.

I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la disperare. Cum incepem sa abordam problema, care este modul cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?
R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la televizor si mai sunt doar cateva minute, realizatorul ma intreaba „Cum sa ne schimbam?” Eu ii raspund sa vina la cursurile mele.

De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica. Gandurile bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi.

Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite care incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.

Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne simtim.

Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient „vreau sa fiu fericit” - mintea, intelectul, spune asta - dar corpul a memorat nevoie si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.

Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in sistemul de operare. Trebuie sa incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa ne permitem noua sa intram in acea lume subconstienta.

I: Cum arata, cum functioneaza ea?

R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.

Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi, este acelasi sistem care ne permite sa invatam sa experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet.
Ajungem la o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim constienti de ele. Astfel, avem un anumit comportament fata de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie cum sa actionam in conditii diferite.
Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel ca si programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se opreasca, sa nu mai ruleze programele. Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si sa il schimbam.

Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a trece de mintea egoista, care se bazeaza pe analiza amanuntita si critica, ce gandeste fiind focusata pe supravietuire.
In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre privilegiile de a fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra propriilor noastre actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.

Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se metacunoastere) , atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un plan cum vom gandi si vom actiona in aceleasi circumstante.

I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand observati fiecare gand, simtamant care aparea.
R: Daca servea scopului meu sau nu.
Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe inconstiente.
Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul nu mai este focusat pe supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa ne dea informatii.

Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere, de indoiala fata de noi insine, atunci putem “preda” aceasta atitudine puterii din noi.
Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca sti mult mai multe decat mine sau tine.
Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca ai o vointa impresionant de mare.
Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa iubesti viata mai mult decat o face acea persoana.
Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult mai mare decat suntem noi ne iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.

Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem. Campul cuantic este campul care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in jurul Soarelui si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.

Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa invatam, sa experimentam, sa memoram noi emotii si sa le dez - invatam pe cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla (deoarece am facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce “predam” acea stare emotionala care ne limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine.

Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem schimba creierul doar gandind in mod diferit.
Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta? Putini si stiti de ce? Pentru ca in trecut, ori de cate ori am avut un sentiment neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva: sa ne uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce in corpul nostru o schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient (prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane, acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator si asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice.

O persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest simtamant si sa-si spuna: il pot preda unei minti mai mari, ma pot reinventa pe mine insumi, pot ajunge la cel mai ideal eu. Lasa-ma sa incep sa gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa primesc pentru a ma inspira sa incep sa creez o renastere in mine insumi?

Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior, sau de droguri, in aceasta ordine.

I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca persoana doreste, poate creierul sa faca aceste schimbari, in prezenta altor substante chimice, medicamente?
R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un dezechilibru chimic in creierul lor. Dar amintiti-va: o schimbare in constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile chimice sunt emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se regleze pe un nou set de reactii chimice.

I: Ce se intampla cand cineva ia antidepresive de mult timp si vrea sa nu o mai faca.

R: Nu as sfatui pe cineva sa inceapa brusc fara sa studieze putin.
In cultura noastra definitia conceptului de liber arbitru este atat de bizara! Noi nu avem cu adevarat liber arbitru. Avem optiuni care se bazeaza pe ce cunoastem si asta nu este liber arbitru. Liberul arbitru inseamna sa faci o alegere bazandu-te pe lucruri necunoscute.
Problema cu necunoscutul este ca daca traim focusati pe a supravietui, condusi de adrenalina si cortizon, aceste substante chimice sunt exact cele care ne permit sa ne fie frica de necunoscut.
Daca am fi un animal salbatic incercand sa supravietuiasca si vedem, auzim, simtim ceva neobisnuit pentru noi – de exemplu o masina – vom fugi.
Deci, cand noi traim condusi de aceste substante chimice de vigilenta (adrenalina si cortizon) niciodata nu vom considera necunoscutul ca o aventura. Atunci, liberul arbitru devine alegerea intre doua marci de medicamente pentru dureri de cap. Asta este singura solutie din acest univers?

Daca meditam, aducand continuu atentia inapoi la momentul prezent, concentrandu- ne pe respiratie si fiind atenti, schimband neuro - sistemul “dai si fugi” cu cel de relaxare, vom re-regla neuro - sistemul nostru, vom produce unde alfa in creierul nostru, care apoi vor regla schimbari chimice in corpul nostru.

Sa luam persoana care ia medicamente - de exemplu prozac. Exista studii care dovedesc ca daca face gimnastica aerobica timp de 6 saptamani este mai bine decat daca ia acest medicament. Persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa se decida. Trebuie sa-si spuna: poate ca sunt depresiv, dar inca trebuie sa fiu capabil sa gandesc mai inalt decat ma simt. In momentele mele cele mai intunecate trebuie sa cred ca acestea vor trece.

Pe un tomograf excitabilitatea si depresia arata la fel: prima este a privi spre viitor spre ce va veni, depresia este a privi spre trecut si a nu vedea viitorul. Din punct de vedere functional sunt la fel. Cei mai multi oameni care sunt nelinistiti sunt depresivi si invers. Este de fapt a trai in trecut sau in viitor dar nu in momentul prezent.

Acea persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa invete foarte multe despre sine, despre starile limitate ale mintii, despre depresie, sa cunoasca nuantele ei pentru a face alegeri diferite. Ajungand la a aplica ceea ce a invatat isi spune : Cum ar fi sa fiu o persoana fericita? Pe cine cunosc in viata mea care este fericit? Ce calitati are? Pe cine admir in viata mea si cu care vreau sa seman? Ce ar trebui sa schimb in mine? Ce ganduri continui sa gandesc incat produc aceleasi substante chimice care ma fac sa ma simt in acelasi mod si sa ajung atat de jos?

Aceasta descoperire de sine va incepe sa schimbe creierul. La inceput va fi dificil, deoarece mintea neantrenata este ca un cal naravas, dar daca insistam catre acel ideal despre noi insine, nu numai ca vom schimba creierul doar gandind, ci si atunci cand ne spunem: azi nu ma ridic din pat pana cand nu ma simt o alta persoana.

In momentul in care incepem sa simtim bucurie, ridicare, inspiratie, conditionam corpul fata de o minte noua. Pur si simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Sa memoram acel simtamant pentru ca el este ceea ce suntem cu adevarat. Putem memora acel simtamant la fel de bine cum am memorat suferinta.
E nevoie de insistenta pentru a ajunge aici, nu putem sa o facem o singura data (se poate intampla si asta, dar persoana trebuie sa fie foarte decisa ca asta se va intampla). De cele mai multe ori cand luam o decizie o facem de genul: ma voi schimba incepand de luni, etc.
Cand suntem intr-o criza si ne decidem, spunem: asta este, m-am hotarat! Pentru prima oara corpul primeste semnalul: de data asta e serios! Mintea si corpul incep sa lucreze impreuna. Nu trebuie sa asteptam o criza, putem incepe sa facem asta pentru ca ne simtim grozav, suntem intr-o stare de gratitudine, iubim viata noastra si vrem mai multe experiente bune.

Cand acea persoana care este deprimata incepe sa aplice cunoasterea dobandita, sa faca meditatii, sa faca exercitii de aerobica, incepe sa descopere unele parti din sine insusi (aflate in memoria sa) si sa-si spuna: acea experienta mi s-a intamplat acum 20 de ani si nu am stiut ca de fiecare data cand ma gandesc la ea produc aceleasi substantele chimice ca si cum experienta se produce in acest moment, 20 de ani am conditionat corpul sa fie intr-o stare de depresie. Nu stiu cum sa ma schimb!
Aceasta persoana trebuie sa se intoarca la evenimentul care a cauzat acea emotie? NU! Tot ce trebuie sa faca este sa dez - memoreze acea emotie. Cand face asta, se uita la acel eveniment si isi spune: acel eveniment a fost exact ce am avut nevoie in acel moment, pentru a ma face cine sunt acum, ca personalitate.
Scuzandu-ne pe noi insine ca nu ne schimbam datorita unui eveniment trecut, re - intarim identitatea actuala. In concluzie, trebuie sa trecem de la a gandi, la a face la a fi.
Am vazut ca se poate! Oamenii se simt eliberati. Atunci creierul isi imbunatateste circuitele si chimia interna, pentru a ne mentine pe noul drum.

I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca oamenii se pot relationa cu acesta. Sa trecem la nivelul tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe planuri. Sa vorbim despre interfata dintre dezvoltarea creierului si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente. Ce impact au asupra creierului uman si a fiintei umane?

R: Aceasta este o zona periculoasa!
Atunci cand copii se joaca pe calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri, etc, in momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc, creierul lor produce dopamina. Dopamina este substanta chimica a placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul petrece ceva timp cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca continua sa faca asta, centrul placerii se recalibreaza la un prag mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca sa functioneze. Receptorii din centrul placerii sunt foarte receptivi la aceste substante chimice si daca ii stimulam prea puternic, ei se desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice pentru ai activa. (La fel se intampla si in cazul in care unul dintre soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie sa tipe un pic mai tare pentru a capta atentia celuilalt.)

Daca copilul petrece doua ore jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei astfel de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul de sensibilitate al centrului placerii. Apoi copilul se duce la scoala. Deoarece creierul a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina, atunci cand copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de exemplu sa se joace cu cainele, sa se plimbe prin parc cu bunicii), acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.

I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!

R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie interna care nu mai este normala.
Cand a invata ar trebui sa fie o recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm sau descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in necazuri. Cand fac prostii, nivelul adrenalinei creste si au un moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac asta, fac ceva ca sa simta aceeasi stare excitata, alerta.

Ganditi-va ce se intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii dificile – si-a pierdut cel mai bun prieten, a divortat, etc – corpul fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se simta mai bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea si suferinta, ei se vor intoarce catre exterior, catre ceva dinafara care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.

I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii de excitatie si desensibilizare.

R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face prin repetitie. Este un proces inconstient.
Iei un grup de oameni si le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele. Daca aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au scris propozitia pleaca de acolo in starea descrisa de cuvinte. Ei nu isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii constiente.
Deci, creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod datorita stimularii excesive si acea stare devine normala. Cand se petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.

I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita nivelului lor mare de conditionare?

R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom avea o reactie foarte severa, inclusiv la nivel chimic. Pe termen lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un moment in care daca apesi pe tragaci nu mai ai aceste reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.

I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi programati in aceasta directie?

R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem specula zicand ca daca se impinge mai sus pragul centrului placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti de lucrurile exterioare lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si in final devin foarte controlabili.

I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se pe deplin abia la 25 de ani. Ce se intampla cu o persoana care si-a petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in perioada dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa capacitatii de a se putea relationa din punct de vedere social.

R: Se intampla asta deja.
S-au facut niste experiente pe copii care se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar daca te opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost incantati sa participe la experiment pentru a castiga usor niste bani.
Rezultatul a fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca putin, inca o secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din care nu te poti opri.
Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale, intr-un mod non - verbal. Daca incepem sa devenim bidimensionali cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata aceasta placere este data de niste puncte care se misca pe un ecran si pe care creierul le interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa, atunci cand va veni momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.

I: Asta seamana cu un tip de autism social!

R: Da, asa este.

I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o stimulare extrem de inalta. Ce se intampla in relatiile in care s-a introdus pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?

R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente emotionale (budistii le numesc atasamente emotionale), cu cat suntem mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta intre cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum simtim cu adevarat. Intre aceste doua nivele sunt simtamintele cu care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai mare este aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experientele care sa ne reaminteasca cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum sa-l facem sa dispara.

In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne facem o noua relatie, ne ducem la un club nou, in vacanta, avem nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul exterior, pentru ca sa incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa dispara acel simtamant ca suntem neimportanti, nefericiti. In aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face fericit si putem sa prezicem destul de bine cum ne vom simti.

Urmatorul nivel sunt dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de noroc, droguri, alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se aplica aceeasi lege. Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa dispara.
Acest tip de dependenta in care se pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara acel simtamant. Adevarata schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o definim si sa o dez - invatam.

Persoana care devine dependenta de pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi moduri diferite pentru a crea un nou simtamant, intr-un mod diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o limita, dar continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel stimul, pentru ca nu stie cum sa faca sa dispara golul.

Rezultatul final este ca traim intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai placerii. Avem tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne simtim bine si ne aduc confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau si ne aduc disconfort. Este o stimulare de baza, durere –placere. Aceasta conditionare se petrece si in lumea animala, pentru supravietuire.

Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face atunci?
In momentul in care nu se simt bine, cei mai multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze un simtamant nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa se simta mai mult ca fiind ei insisi. Aceste persoane nu se vor schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate chimica intre gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste persoane alearga catre ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere.

Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul adevarat care-i face pe oameni sa faca asta este ca exista un simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa dispara.

I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de a trai de placere s-ar putea sa dispara, pur si simplu pentru ca nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce va asteptati sa vedeti la nivelul maselor?

R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni actionand intr-un mod ilogic, pentru ca nu mai pot avea excitarea obisnuita din stimulii exteriori (jocuri pe calculator, masini noi, etc). Stiti, confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand aceste lucruri ne sunt luate ne raman valorile. Oamenii care au fost dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a pierde controlul.

I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa se intoarca la umanitate ? Sa se intoarca la a se cunoaste pe sine?

R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si incercam sa acumulam lucruri, nu facem decat sa intarim ego-ul.
Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire (ceea ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante chimice produc agresiune, manie, frica, durere, neliniste, suferinta si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne determina sa ne concentram toata atentia noastra pe corpul nostru, sa devenim foarte constienti de mediul inconjurator si foarte preocupati de timp.
Nu suntem prea mult diferiti de un animal care este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea situatie, animalul trebuie sa protejeze sinele - identificat cu trupul – trebuie sa o faca foarte repede si trebuie sa priveasca foarte atent mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O emisie puternica de adrenalina il ajuta sa faca asta.

Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor substante chimice, deoarece ne putem astepta sa se petreaca ceva, putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se indeplinesc ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost!
Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment si acesta nu se petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem activa raspunsul la stres doar prin gand si cand nu putem sa-l oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza bolile.

Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand te afli cu adevarat in aceasta stare, uiti de tine insuti. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in ceea ce faci incat gandul devine experienta unui alt sine.

Acele persoane care traiesc in modul de supravietuire sunt centrate doar pe ele, vorbesc despre problemele lor, se gandesc la ele.
Asa se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca aceste substante chimice ne intorc catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta. Razboiul, competitia, politica, toate sunt doar versiuni diferite ale acestor substante chimice.

Starea adevarata de creatie implica un nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra ci inauntrul nostru.
In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand am experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara nici un motiv, bucuria era in mine, nu aveam nevoie de nimeni si de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu egoist.

Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale ale mintii care ne mentin in starea de a intari ego-ul, cand „desfacem” ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina prin noi si avem tendinta sa adoptam acele caracteristici ale puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim bucurosi, generosi, altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.
Cred ca adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere din noi prin noi, sa eliminam barierele, blocajele. Cand facem asta, exista o tendinta mai mare in natura noastra ne - egoista sa manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea noastra pentru a se schimba.

Talent şi răbdare... cu un creion

2010-10-06T12:46:00.004+03:00

OUL

2010-09-02T22:59:00.007+03:00

de Andy Weir

Erai în drum spre casă când ai murit.
A fost un accident. Nimic deosebit sau spectaculos, totuşi, un accident fatal. Ai lăsat în urma ta o soţie şi doi copii. A fost o moarte nedureroasă. Cei din echipa medicală pentru urgenţe au făcut tot posibilul ca să te salveze, dar în zadar. Trupul tău era atât de rău zdrobit, încât a fost mai bine pentru tine aşa, crede-mă.
Şi atunci, a fost momentul în care te-ai întâlnit cu mine.
- Ce... ce s-a întâmplat? ai intrebat. Unde mă aflu?
- Ai murit, ţi-am răspuns eu, direct. N-are rost să ne ascundem după degete.
- Era un... camion care a derapat...
- Da, am zis eu.
- Am... am murit?
- Da. Dar nu te amărî pentru asta. Toata lumea moare, am spus eu.
Te-ai uitat în jur. Nu era nimic. Doar tu şi cu mine.
- Ce este locul ăsta? ai întrebat. E viaţa de apoi?
- Mai mult sau mai puţin, am zis eu.
- Tu eşti Dumnezeu? ai întrebat.
- Da, am răspuns. Eu sunt Dumnezeu.
- Copiii mei... nevasta mea, ai zis tu.
- Ce-i cu ei?
- Au să se descurce?
- Asta-mi place să văd, am spus. Tocmai ai murit şi principala ta preocupare e pentru familia ta. Asta înseamnă că eşti un om de bună calitate.
Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Pentru tine, nu semănam cu Dumnezeu. Arătam ca un simplu om. Sau chiar ca o femeie. Cu o oarecare umbră de autoritate, poate. Mai degrabă un învăţător de şcoală primară decât Atotputernicul.
- Nu te îngrijora, am spus. Au să se descurce. Copiii tăi te vot ţine minte ca fiind perfect în toate privinţele. N-au avut timp să înceapă să te dispreţuiască. Soţia ta o să plângă de ochii lumii, dar în taină se va simţi uşurată. Ca să fim sinceri, mariajul vostru se destrăma. Dacă asta te consolează cu ceva, se va simţi foarte vinovată că s-a simţit uşurată.
- Oh, ai zis tu. Şi acum ce se întâmplă? Mă duc în Rai sau în Iad sau ceva de genul ăsta?
- Nici una, nici alta, am spus. Te vei reîncarna.
- Ah, ai spus tu. Va să zică hinduşii aveau dreptate.
- Toate religiile au dreptate în felul lor, am spus. Hai cu mine.
M-ai urmat în plimbarea noastră prin vid.
- Unde mergem?
- Nu mergem undeva anume, am spus. Doar că e plăcut să ne plimbăm în timp ce stăm de vorbă.
- Atunci, cum stau lucrurile? ai întrebat. Când mă nasc din nou, n-o să mai ştiu absolut nimic, nu-i aşa? Voi fi un bebeluş. Deci, toată experienţa mea şi tot ce-am făcut în viaţa asta, n-o să mai conteze.
- Nu-i aşa! am spus. Ai în tine toată cunoaşterea şi toate experienţele din toate vieţile tale trecute. Doar că nu ţi le aminteşti în momentul ăsta.
M-am oprit şi te-am cuprins pe după umeri.
- Sufletul tău este magnific, gigantic şi mai frumos decât poţi tu să-ţi imaginezi! O minte omenească poate să cuprindă decât o părticică minusculă din ceea ce eşti. E ca şi cum ai băga degetul într-un pahar cu apă, ca să vezi dacă e caldă sau rece. Introduci o mică parte din tine în vas şi, când o scoţi, ai câştigat toată experienţa pe care apa a avut-o.
Ai fost într-un corp omenesc în ultimii 48 de ani, aşa că încă nu te-ai destins şi n-ai simţit restul imensei tale conştiinţe. Dacă am rămâne destul timp aici, ai începe să-ţi aminteşti totul. Dar n-are rost să faci asta între fiecare dintre vieţi.
- De câte ori m-am reîncarnat, deci?
- Oh, de multe ori. De nenumărate ori. Şi în foarte multe vieţi diferite, am răspuns. De data asta, vei fi o ţărăncuţă din China anului 540 ÎC.
- Stai! Cum? te-ai bâlbâit tu. Mă trimiţi înapoi în timp?
- Păi, cred că da, de fapt. Timpul, după cum ştii, există doar în universul tău. În locul din care vin eu, lucrurile stau altfel.
- Locul din care vii? ai întrebat.
- Ah, sigur că da, ţi-am explicat. Eu vin de altundeva, din altă parte. Şi mai sunt şi alţii asemenea mie. Ştiu că o să vrei să ştii cum e acolo, dar, sincer îţi spun, n-ai înţelege.
- Oh, ai spus, puţin dezamăgit. Dar, ia stai putin! Dacă mă reîncarnez în alte locuri din timp, aş fi putut să interacţionez cu mine însumi la un moment dat.
- Sigur. Se întâmplă tot timpul. Şi pentru că ambele vieţi sunt conştiente doar de propria existenţă, nici nu ştii că se întâmplă asta.
- Şi ce rost au toate acestea?
- Serios? am întrebat. Serios? Mă întrebi care e sensul vieţii? Nu e puţin cam banal?
- Păi, e o întrebare rezonabilă, ai insistat.
Te-am privit în ochi.
- Sensul vieţii, motivul pentru care am creat tot acest univers, este ca tu să te maturizezi.
- Vrei să spui, omenirea? Vrei ca noi să ne maturizăm?
- Nu, doar tu. Am făcut tot acest univers pentru tine. Cu fiecare nouă viaţă creşti şi te maturizezi, iar intelectul tău se lărgeşte şi se măreşte.
- Doar eu? Şi toţi ceilalţi?
- Nu există nimeni altcineva, am spus. În acest univers, nu suntem decât tu şi cu mine.
Te-ai uitat la mine cu o privire goală.
- Dar toţi oamenii de pe pământ…
- Toţi sunt tu. Diferite încarnări ale tale.
- Stai niţel. Eu sunt toată lumea!?
- Acum începi să-nţelegi, am zis, dându-ţi o palmă de felicitare pe spate.
- Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată?
- Sau care va trăi vreodată, da.
- Eu sunt Abraham Lincoln?
- Şi eşti şi John Wilkes Booth, am adăugat.
- Eu sunt Hitler? ai zis, îngrozit.
- Şi eşti şi milioanele de oameni pe care i-a omorât.
- Eu sunt Iisus?
- Şi eşti toţi cei care l-au urmat.
Ai rămas tăcut.
- De fiecare dată când ai făcut rău cuiva, am zis, îţi făceai rău ţie însuţi. Fiecare bine pe care l-ai făcut, ţie ţi l-ai făcut. Fiecare moment fericit ori trist prin care a trecut vreodată o fiinţă umană, a fost sau urmează să fie trăit şi de tine.
Te-ai gândit multă vreme.
- De ce? m-ai întrebat. De ce toate astea?
- Pentru că într-o bună zi, vei deveni ca mine. Pentru că ăsta eşti. Eşti ca mine. Eşti copilul meu.
- Phii, ai zis tu, neîncrezător. Vrei să spui că sunt un zeu?
- Nu. Nu încă. Eşti un fetus. Încă mai creşti. După ce vei fi trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile, vei fi crescut destul ca să te naşti.
- Deci, întreg universul, ai spus tu, nu este altceva decât…
- Un ou, am răspuns. Acum e vremea să pleci spre noua ta viaţă.
Şi te-am trimis pe drumul tău.

_________________________________________

Multumim Mihaelei Nitulescu pentru traducere

Dr. Hew Len - TERAPIA IERTĂRII

2010-07-27T00:36:00.003+03:00

Un psiholog hawaiian a pus bazele Terapiei Iertarii

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile.
Violenta acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional, dr. Haleakala Lew Len a acceptat totusi postul.

Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de.. pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.
“Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane, a declarat ulterior dr. Len. Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine.”

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase, precum UNESCO si Natiunile Unite. Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa, Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician, practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.
Cine sunt kahuna? In hawaiiana, huna se traduce prin secret, iar kahuna prin pastrator al secretului, expert, magistru. Daca vreti, kahuna reprezinta echivalentul mesterului in sistemul de bresle medieval. Orice meserie, arta sau mestesug avea proprii sai kahuna. Termenul a devenit insa cunoscut ca echivalent al samanului, vraciului, preotului. Legendele abunda in descrierea puterilor acestor kahuna, capabili sa realizeze vindecari miraculoase, sa influenteze vremea, sa mearga pe carbuni incinsi, sa-si atraga prosperitatea etc.

Morrnah Nalamaku Simeona s-a numarat printre ultimii kahuna veritabili dinHawaii, fiind numita oficial in 1983 de catre autoritati drept o comoara vie a Hawaii-ului (living treasure of Hawaii). Ea a infiintat Foundation of I, o organizatie nonprofit, menita sa raspandeasca filozofia si practicile psihologice ale vechilor kahuna, inainte ca acestea sa se piarda. Metoda traditionala invatata de dr. Len de la Morrnah Simeona si aplicata cu succes la Spitalul de Stat din Hawaii si nu numai, poarta denumirea de Ho’oponopono, care s-ar putea traduce prin a indrepta lucrurile, a corecta o eroare.
Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra, fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat. Pe de alta parte, in ciuda simplitatii ei, metoda are la baza principiile huna, care sunt destul de greu de acceptat de noi, cei crescuti in spiritul respectului pentru rational si stiintific.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre. Asemeni lui Buddha, vechii kahuna considerau ca noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.
In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.
• Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.
• Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi insine gandim in sinea noastra despre noi.
• Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, pentru kahuna, trupul este o casa pentru ganduri: cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata. “Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata, declara cu umor dr. Len. Te pot omori, asta-i tot.”

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am semanat. Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate, lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur, cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.
Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului nostru de constiinta. Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns. Daca nivelul nostru de constiinta se modifica, circumstantele exterioare se schimba rapid, iar nivelul de constiinta poate creste semnificativ, daca ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra, pentru tot ce se intampla in jurul nostru.
“Vindecarea ori schimbarea incepe cu asumarea responsabilitatii. Ce inseamna sa ne asumam 100% responsabilitatea pentru absolut tot ce se intampla in viata noastra? Inseamna sa accepti faptul ca tu insuti – si nimeni altcineva – esti creatorul a tot ceea ce experimentezi, al tuturor evenimentelor pe care le traiesti”, afirma dr. Len, constient ca declaratia sa poate fi socanta sau chiar revoltatoare pentru majoritatea oamenilor.

O idee foarte greu de digerat, intr-o societate in care ne-am obisnuit sa ne gasim scuze la tot pasul, sa dam vina pe altii pentru ce nu merge in viata noastra, sa cultivam asiduu o mentalitate de victima.
Mai mult, aceasta idee este greu de acceptat si de catre persoanele considerate supraresponsabile. Caci una este sa iti asumi responsabilitatea propriilor actiuni si alta este sa iti asumi responsabilitatea pentru actele violente ale unor oameni cu care nu ai avut nimic de-a face si cu care singura legatura pe care o ai este ca locuiti impreuna in acelasi oras. Multi psihologi ar spune ca o astfel de gandire nu face decat sa ne culpabilizeze in mod excesiv.
Accesul la miracol si, implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea, prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical.

“Intreaga lume este creatia ta si acest lucru trebuie luat ad litteram”, afirma dr. Len. Actele violente ale acelor criminali bolnavi psihic din Spitalul de Stat din Hawaii erau responsabilitatea lui, doar pentru faptul ca acestia aparusera in viata sa. Problemele lor erau creatia sa si, de aceea, tot ce a trebuit sa faca pentru a-i vindeca a fost sa lucreze asupra lui insusi, sa stearga el insusi gandurile care le-au generat.
Exagerare dusa la extrem, am putea spune, chiar daca descoperirile recente din fizica cuantica par a conduce la aceleasi concluzii. Asta inseamna ca daca copiii nostri au o problema de sanatate, ceva din noi a produs acea problema; daca partenerul de afaceri ne trage pe sfoara, noi am facut ca acel lucru sa se petreaca; daca sotul ori sotia ne inseala, noi am atras asta. Pare absurd. Totusi, evenimentele din viata noastra actualizeaza amintiri, tipare de actiune trecute si reactii ciudate. La urma urmei, toti am experimentat reactii care ne-au surprins si pe noi, si pe cei care ne cunosteau foarte bine – reactii in care parca nu eram noi insine, nu-i asa?
Daca te confrunti cu o problema, o situatie limita, un necaz, o suferinta, intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui automat este: ce anume din ceea ce se intampla in mine a generat sau a atras aceasta problema? Apoi trebuie sa stergi gandurile care au produs respectiva problema.
Dar cum putem sti care ganduri au creat-o? “Nu va faceti probleme, spune dr. Len. O parte din voi stie. Trebuie doar sa-i dati permisiunea sa o faca. Cand judec o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele.”
Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate. In viziunea lor – care este comuna cu cea a tuturor religiilor – Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.
Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile ganduri. “Lumea este ceea ce credem ca este”, afirma Serge Kahili King, doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna. Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria lor perceptie asupra evenimentelor.
Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.
In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator: “daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un prizonier al gandurilor mele”. Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia despre el.

Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre ea si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana. Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta erorile noastre de gandire.
Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii, lucrand doar asupra lui insusi. Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii? “Am repetat incontinuu: Imi pare rau. Te rog, iarta-ma - a declarat senin dr. Len. Asta-i tot.”
De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata, rutina noastra mentala. El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele. Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca “o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o”.

CERE-TI IERTARE

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea care a atras-o, printr-un proces de cainta si iertare. “Te rog, iarta-ma ca te-am facut prizonierul gandurilor mele (si fiindca, prin negativismul gandurilor mele, ti-am influentat in mod distructiv comportamentul).” Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii. Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare. Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul. Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte – temnicerul insusi.

Cum te poti ajuta in viata de zi cu zi?

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme profesionale, financiare, sentimentale etc.
Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului: “Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma.” Si repetam acest lucru cu sinceritate, pana problema dispare.
Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental: “Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma.” Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe deplin sincera. Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.
Probabil ca la o prima citire vei respinge aceste lucruri, pe motivul ca sunt prostii, povesti de adormit copiii. Dar kahuna afirma ca supraconstientul este receptiv tocmai la limbajul de copil, ignorand formularile savante. Interesant este ca psihanaliza a ajuns la o concluzie asemanatoare: interpretarile pretentioase, destepte, intelectualizate nu ajung la pacienti. Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil, decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil.
E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii. Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii. Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta – starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal – viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

IN LOC DE CONCLUZIE
Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile sale in doua carti devenite best-seller-uri. Una dintre ele se numeste The Four Things that Matter Most (Cele ce patru lucruri, care conteaza cel mai mult) si se refera la cele mai frecvente declaratii pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte. Acestea sunt:

IARTA-MA!
TE IERT!
MULTUMESC!
TE IUBESC!

Dr. Ira Byock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

Sursa: http://eugen-lucan.blogspot.com/

Multumim.

Un loc unic pe Terra

2010-07-01T22:34:00.014+03:00

In sudul Chinei, in provincia Yunnan , la granita acestei tari cu Vietnamul, se afla un loc cum putini si-ar putea imagina ca exista. Pare rupt din povesti sau, mai degraba, din panzele unui pictor indragostit de prea multe culori, un fenomen unic pe Terra de care localnicii si oficialii de la Beijing nici nu par sa fie constienti, dovada fiind faptul ca zona nu a fost inclusa in circuitele turistice iar oamenii isi duc viata linistita la fel ca acum cel putin un secol....

In provincia Yunnan, mai precis la sud-vest de Kunming, capitala acesteia, dealurile, a caror altitudine nu depaseste 800 de metri, sunt complet acoperite de culori vii, intr-un melanj incredibil, capabil sa iti taie rasuflarea. Motivul acestui fenomen il reprezinta concentratia mare de minereuri feroase care, datorita unei lungi perioade de oxidare, au dat reliefului o neobisnuita culoare rosie. Peste toate se adauga sutele de culturi diferite ale taranilor chinezi, practic nicio parcela nu este lasata la voia intamplarii, culorile acestora intregind un peisaj care i-ar fi lasat muti pana si pe pictorii suprarealisti...

Locul pare, in acelasi timp, desprins din povestile lui Tolkkien. Una dintre cele mai frumoase si mai indragite imagini este aceea in care taranii chinezi pleaca in zorii zilei, in carute trase de magari, catre parcelele pe care fiecare a cultivat altceva, in functie de preferinta fiecaruia... Suna banal atunci cand spui ca un deal este acoperit de culturi de cartofi, de rapita, de porumb, orz sau legume. Dar atunci cand privesti totul ca un intreg, imaginea se aseamana cu un vis dintre cele mai frumoase...

Obisnuiti de secole cu aceasta panorama, localnicii spun totusi ca momentul cel mai frumos al zilei il reprezinta apusul. Atunci, norii sangerii arunca asupra dealurilor o lumina care transforma totul. Doar atunci, spun ei, se poate observa adevarata frumusete a locurilor.

Tot in aceasta zona veti intalni si un obicei ciudat, acela de a inhama la carute animale din specii diferite. Desi preferati sunt magarii, nu de putine ori veti vedea tragand la acelasi jug un cal si un magar, un cal si o vita sau un magar alaturi de un taur. Motivul? Il spun aceeasi tarani chinezi. Fiind din specii diferite, animalele au temperamente diferite, astfel ca, atunci cand un animal devine indaratnic, celalalt ii impune ritmul sau, iar metoda functioneaza de fiecare data....

Armata organismului - ANTIOXIDANŢII - articol

2010-06-26T19:52:00.028+03:00

RADICALII LIBERI

Teoria “radicalilor liberi” a fost avansată în urmă cu 50 de ani de către Denham Harman
Sunt atomi sau molecule care conţin în molecula lor un electron desperecheat
Prezintă o mare instabilitate şi agresivitate chimică, fiind foarte activi dpdv biochimic, deşi durata lor de viaţă este de câteva milionimi dintr-o secundă
Sunt capabili să reacţioneze în organismul uman cu orice structură moleculară întâlnită în cale
RL nu atacă o singură dată, ci adesea printr-o reacţie în lanţ ; au capacitatea unică de a se “reproduce” / perpetua iar şi iar, adesea devastând totul în calea lor
RL pot distruge lipidele membranare de protecţie, proteinele, ducând chiar şi la alterarea materialului genetic (ADN-ul nuclear)
Alterările produse prin RL sunt prezente / vizibile atât la suprafaţă (piele), cât şi-n profunzime (membrane celulare, material genetic)

Cei mai importanţi RL sunt : superoxidul (O2-), peroxidul (-O-O-), hidroxilul (OH-), nitritul (NO2-), nitratul (NO3-) , oxigenul singlet (O2), ozonul (O3) etc.

RL cel mai răspândit, este anionul superoxid (O2-). El este capabil să reacţioneze cu H2O2, generând extrem de puternicul ion OH-, mai puternic chiar decât O2-

Surse de RL : fumatul (o ţigară generează 1016 RL), stresul, aerul poluat cu fum, praf industrial, gaze de eşapament, radiaţiile ionizante (RUV, Rx, exploziile atomice, radiaţia cosmică), consumul crescut de alcool, stările inflamatorii, metabolismul energetic (oxidarea mitocondrială), exerciţiul fizic (cu cât e mai intens, cu atât mai mulţi RL generează !), prăjelile, fripturile, expunerile intempestive la soare, dar şi bronzarea artificială, sursele de oxigen atomic (hipocloriţii, ozonul, dicromaţii, permanganaţii, cloraţii, percloraţii), unii agenţi oxidanţi, utilizaţi în industria alimentară drept conservanţi (nitraţii, nitriţii, sulfaţii, tiosulfaţii, sulfiţii, fosfaţii, metabisulfaţii, fosfiţii, radicalii fenoxi-), medicamentele citostatice, benzpirenul, metilcolantrenul etc.

În timpul activităţii fizice intense cantitatea de RL creşte de peste 50 de ori ; ...dar tot în timpul exerciţiului fizic are loc cea mai importantă sinteză a AO endogeni
RL sunt tamponaţi eficient cât suntem tineri, dar cu trecerea anilor eficienţa sistemelor de inactivare a acestora diminuează
RL generaţi in interiorul organismului dăunează la fel, ca şi cei declanşaţi de mediul poluat, membranei celulare, dar nu numai
Când cantitatea de RL netamponaţi este mare, printr-o producţie substanţială, suntem în faţa fenomenului numit “stres oxidativ”

Analiza stresului oxidativ se poate măsura prin intermediul testului D-Room, prin care se determină nivelul plasmatic al RL (valori normale 250-300 U.CARR ; < 250 U.CARR e excelent, iar > 500 U.CARR reprezintă un pericol major pentru sănătate)

Reciproc, a fost stabilită şi o măsură a puterii anti-oxidante a unor vegetale, numită ORAC (oxigen radical absorbance capacity). Pentru a se menţine în formă un om trebuie să introducă zilnic în organism o cantitate de vegetale care să-i asigure un optim de > 5000 unităţi ORAC

RL neanihilaţi, au fost asociaţi cu o mulţime de boli, incluzând cancerul, unele afecţiuni pulmonare şi degenerative, boli cardio-vasculare, dar şi reumatice, unele boli auto-imune, cât şi cu funcţionarea defectuoasă a sistemului nervos şi imunitar, afectarea vederii, echilibrul glicemic prin “lovirea” pancreasului, calviţia androgenetică (lista cuprinde circa 50 de boli şi nu este nici pe departe încheiată !)

Cele mai sensibile organe la acţiunea RL sunt cristalinul, pancreasul, celulele nervoase şi vasele de sânge
Reciproc, organismul este dotat cu o adevărată armată formată din antioxidanţi, care au capacitatea de a inactiva RL, fiind în stare de a opri apariţia unor boli, având şi un rol important în încetinirea procesului de îmbătrânire
Fără un sistem special de rezistenţă la RL, apariţia chiar şi a unei cantităţi infime de RL, ar fi fatală, pentru că ei pur şi simplu trec de la celulă la celulă, distrugându-le stratul superficial, dar şi pe cel profund, până când toate devin incapabile de supravieţuire

________________________________________________

Antioxidanţii constituie un factor major de menţinere a sănătăţii şi un factor esenţial pentru longevitate.

Antioxidanţii (AO) sunt compuşi naturali (exogeni), sau produşi de către organism (endogeni), ce au posibilitatea de a reduce / anihila efectele toxice ale radicalilor liberi, de a neutraliza moleculele de oxigen instabile, ajutând corpul să nu-i fie distruse celulele.

AO lucrează în echipe bine sincronizate şi în permanentă interrelaţie, când unul este distrus îl reciclează imediat ceilalţi antioxidanţi.
AO sunt substanţe sacrificate pentru protejarea unor molecule de importanta biologică (ADN, enzime, membrane), ele fiind prima ţintă în calea RL (radicalilor liberi), pe care îi transformă în substanţe mai puţin nocive, iar dacă sunt în cantitate suficientă au capacitatea de a-i anihila.

Dacă predomină efectele RL şi ale fenomenelor pro-oxidante, vorbim de îmbătrânire, boală, sau moarte.
Şi invers, dacă predomină efectele şi cantitatea de AO, vorbim despre sănătate, strălucire şi tinereţe.

În special (dar nu exclusiv !), fructele şi legumele sunt considerate ca având efecte benefice AO. Pentru a avea un efect benefic asupra sănătăţii, ar trebui consumate cel puţin 500 g /zi din aceste alimente. OMS recomandă consumul a cel puţin 400 g pe zi, dintre care minim 30 g ar trebui să fie plante leguminoase, nuci şi seminţe.
(Agenţia Internaţională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului recomandă însă consumul zilnic a 400-800 g de fructe şi legume / zi / persoană) indiferent de anotimp)

Puterea anti-oxidantă a unor uleiuri esenţiale (în unităţi ORAC / 100 ml produs)

1.078.687 - Cuişoare
379.800 - Iarba de smirnă
298.300 - Coriandru
238.400 - Fenicul
221.000 - Salvia muscat
218.600 - Muşeţel
169.000 - Cedru
160.400 - Trandafirul de damasc
159.590 - Cimbrul
158.100 - Nucşoara
153.007 - Oregano
134.300 - Roiniţa
130.900 - Măghiran
130.000 - Ylang ylang
113.200 - Ulei din lemn de trandafir
103.440 - Scorţişoara
101.000 - Muşcata trandafir, geranium, năpraznica
99.300 - Ghimbir
98.900 - Dafinul
83.000 - Eucalipt
82.400 - Chimion turcesc
79.700 - Piper negru
74.300 - Khus-khus
73.600 - Portocal dulce
69.200 - Lămâia verde Kafru
61.900 - Sânziana de grădină
55.900 - Coada şoricelului
54.000 - Busuioc
47.900 - Bradul argintiu
37.900 - Tarhon
37.300 - Menta
35.600 - Mărar
30.300 - Ţelina
26.500 - Mandarine
25.400 - Mirt
24.300 - Chiparos
18.898 - Portocală

Puterea anti-oxidantă a unor alimente (în unităţi ORAC / 100 g produs)

• 189.000 – vitamina C
• 135.000 – vitamina E
• 70.000 – cireşele Acerola
• 26.000 – pudra de cacao neprelucrată
• 25.300 – fructul de lyci
• 13.120 – ciocolata neagră
• 6.740 – ciocolata cu lapte
• 5770 – prune uscate
• 5216 – 1 pahar de must de struguri negri
• 3307 – rodie
• 2830 – strugurii negri
• 2400 – afine
• 2036 – mure
• 1939 – usturoi
• 1770 – varză
• 1750 – coarne
• 1540 – fragi
• 1506 – noni
• 1274 – 1 pahar suc de grape-fruit roşu
• 1260 – spanac
• 1220 – zmeură
• 1150 – bostan galben
• 1142 – 1 pahar suc de portocală
• 980 – varză de Bruxelles
• 949 – prune negre
• 930 – salata alfalfa
• 909 – spanac fiert
• 890 – broccoli
• 840 – rădăcină de sfeclă
• 782 – avocado
• 750 – portocala
• 739 – struguri roşii
• 710 – piper roşu
• 670 – cireşe
• 610 – kiwi
• 503 – fasole
• 495 – grape-fruit roşu
• 460 – struguri albi
• 450 – ceapa
• 400 – boabele de porumb
• 390 – vinetele
• 385 – conopida
• 375 – mazărea congelată
• 300 – cartofii
• 295 – napii
• 265 – salata
• 250 – pepenele galben
• 210 – banana
• 207 – măr
• 205 – tofu de soia
• 200 – morcov
• 200 – fasolea urcătoare
• 195 – tomatele
• 176 - zucchini
• 175 – piersică
• 170 – caisă
• 110 - pară
• 100 – pepene roşu
• 75 – ţelină
• 60 – castravete

Reţineţi culorile din STEAGUL GERMANIEI atunci când doriţi să vă alimentaţi sănătos.

RESVERATROLUL – miraculosul colorant negru

Este cel mai puternic anti-oxidant natural cunoscut

Există într-o cantitate de 50-100 mg / g pieliţă de strugure, mai mult decât dublul oricărei alte surse identificate

Se găseşte în general în fructele de culoare violet -neagră (dar nu numai) :

- sucul de struguri negri
- sâmburii de struguri
- Dude
- Mure
- Coacăze
- Prune
- Afine
- Dar şi în varza de Bruxelles (care poate fi consumată şi fiartă)
- Fragi
- alune

Funcţii :

• Are un efect direct de distrugere tumorală, acţionând împotriva oricărui tip de localizare tumorală, dar şi asupra celor hormono-dependente (sân, ovar, testicul, ficat, stomac)
• Blochează formarea de vase de sânge în jurul tumorii, dar şi metastazarea celulelor maligne
• Conferă o protecţie deosebită materialului genetic nuclear (ADN), ferindu-l de mutaţii
• Are un potenţial anti-oxidant de 50 de ori superior vitaminelor C şi E la un loc
• Este de 10-20 de ori mai puternic decât vitamina E în protecţia anti-oxidativă a LDL-colesterolului
• Scade nivelul sangvin al colesterolului total şi al trigliceridelor
• Este un vasodilatator arterial
• Se opune expansiunii fibroase a cicatricei post-infarct miocardic
• Încă din 1985 se ştie că are capacitatea de a inhiba agregarea plachetară indusă de trombină şi ADP (Kimura) => efect anti-trombotic
• Are efecte anti-SIDA, antivirale (virusurile hepatitice, dar nu numai !), antialergice (inhibând eliberarea Histaminei), antibacteriene şi antiinflamatoare
• Măreşte elasticitatea articulaţiilor, stimulând sinteza fibrelor de colagen (astfel având şi un rol cosmetic)
• Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
• Efect protectiv faţă de boala Alzheimer prin blocarea proteinei NF-Kb, împiedicând astfel microglia să distrugă neuronii
• Există studii încurajatoare referitoare la potenţialul terapeutic al său în ceea ce priveşte şi alte boli neuro-degenerative
• Resveratrolul poate reduce dezvoltarea melanomului malign, poate distruge cancerul de sân şi poate micşora nivelul colesterolului total sangvin
• Creşte durata de viaţă şi potenţialul reproductiv la animalele de experienţă pe care a fost testat (15-30%)
• Se comportă şi ca un fito-estrogen (vezi soia)
• Previne şi combate eficient osteoporoza

LICOPENUL – uimitorul colorant roşu
(Alte denumiri : licopena, licopina)

Este cel mai important reprezentant al familiei carotenoizilor
Este singurul anti-oxidant a cărui cantitate sporeşte de circa 4-6 ori prin fierbere - bulionul / pasta de roşii de ex.

Licopen întâlnim în aproape orice aliment de culoare roşie :

- tomate
- căpşuni
- grape-fruit roşu
- ardei iute şi capia
- Gogoşari
- Guava
- Papaya
- ulei de cătină
- dar şi-n struguri

Cea mai mare cantitate de licopen se găseşte în tomate (300-400 mg/kg) ; pentru calităţile cromatice, gustative şi medicinale ale tomatelor, italienii le-au denumit „pomo d’oro“ (măr de aur), iar germanii „paradiesapfel“ (măr al paradisului)

Datorită înapoierii culturale, cât şi a conservatorismului prost înţeles şi aplicat, tomatele au fost introduse şi cultivate la noi în ţară pe scară largă abia în urmă cu un secol !!!

Uleiul de măsline amplifică substanţial absorbţia licopenului ; prezintă biodisponibilitate şi efect antioxidant scăzut în medii apoase, în timp ce mediile lipidice îl fac puternic reactiv şi biodisponibil

Funcţii :

• Licopenul modifică profilul acizilor graşi din plasma umană
• La concentraţii relativ scăzute de licopen, acesta are efecte antioxidante în protecţia celulelor, a membranelor celulare şi ADN
• Are o capacitate anti-oxidantă de 10 ori mai puternică comparativ cu vitamina E
• Este o substanţă cu efecte anti-tumorale marcate în general, şi specific în cancerul de prostată, sân, vezică urinară, pancreas, cervical, ovarian, uterin, intestinal, plămâni, piele
• Unii cercetători merg până acolo încât afirmă că forţa licopenului este aşa de mare încât ajunge o singură roşie de dimensiuni medii consumată zilnic, pentru a ne da o protecţie sigură şi totală anti-tumorală pentru tot restul vieţii
• Reduce semnificativ riscul aterosclerozei (incidenta infarctului miocardic scade cu 20-50% la persoanele ce consumă frecvent fructe şi legume bogate în licopen) şi procesele de îmbătrânire celulară
• Alături de vitaminele C şi E, previne degenerescenţa maculară a retinei şi diminuează riscul de cataractă cu 50%
• În consumul de licopen se pun speranţe mari pentru prevenirea bolilor neoplazice, degenerative şi a maladiei Alzheimer

b-CAROTENUL, sau minunea de culoare galbenă

b-carotenul aparţine familiei carotenoidelor
(apocarotenalul şi nu b-carotenul este responsabil de colorarea în galben-portocaliu a alimentelor care-i conţin !)

A fost asociat decenii întregi cu vitamina A deoarece în organism este transformat rapid în aceasta. Deşi este o coincidenţă de denumire, nu cred că este greşit ca această vitamină să se bucure de o consideraţie deosebită din partea noastră, ca fiind vitamina…A !

Astfel s-a purces la utilizarea b-carotenului ca supliment, iar astăzi este de departe cea mai cunoscută şi cea mai cercetată carotenoidă, dar toate suplimentele studiate nu au avut acţiunea b-carotenului, dpdv teoretic

Este posibil ca, indiferent de conţinutul suplimentelor, acestea să interacţioneze cu absorbţia b-carotenului natural şi cu carotenoidele conţinute în dietă. Este de asemenea posibil ca, în loc de a avea loc un efect antioxidant, să existe unul pro-oxidant.

Vitamina A luată constant perioade îndelungate la doze mari prezintă riscuri notabile, însă precursorul său, b-carotenul se pare că nu prezintă nici un risc, chiar la doze mamut (x 100 doza zilnică) ; majoritatea fructelor şi legumelor conţin cantităţi mult mai mari de b-caroten decât de vitamină A
Carotenoizii au efecte identice cu ale vitaminei A, dar riscul dezvoltării unei intoxicaţii este aproape nul la doze enorme

Necesar : 5000-8000 UI = 2-3 mg/zi (un morcov mediu conţine ceva mai mult de 10.000 UI)

Funcţii :

• Antiinfecţioasă
• Substanţă anti-oxidantă redutabilă
• Atenuează mult simptomele şi efectele secundare ale curelor citostatice şi / sau radioterapice
• Reglementează somnul şi tensiunea arterială
• Creşte numărul şi stimulează activitatea limfocitelor T „ajutătoare” (LTh)
• Frenator folicular în sindromul premenstrual
• Stimulează şi creşte sinteza progesteronului
• Ajută la formarea smalţului dentar
• Utilă în tratamentul retinitei pigmentare
• Asigură vederea normală (participă la sinteza rodopsinei, pigment fotosensibil din ochi) şi protecţia epiteliilor. Determină inducţia, diferenţierea şi creşterea ţesuturilor epiteliale, le menţine integritatea şi previne keratinizarea
• Rol important în reproducere
• Stabilizează membranele celulare
• Stimulează ARN-ul mesager, cât şi sinteza unor proteine şi glicoproteine
• Determină secreţia lizozimului salivar
• Stimulează creşterea osoasă şi dentară
• Este un antagonist tiroidian
• Protector împotriva radiaţiilor de orice fel
• Împreună cu vitamina C, reduce mult secreţia de mucus bronşic la astmatici şi la bronşiticii cronici (BPCO)
• I s-a demonstrat eficienţa şi-n SIDA, studiile fiind încă în curs
• Utilă în tratamentul calviţiei androgenice, a ridurilor şi a acneei juvenile
• Îmbunătăţeşte toleranţa corpului la grefe
• Scade riscul dezvoltării unor boli cardio-vasculare la persoanele care asociază şi un stil de viaţă sănătos ; reduce semnificativ frecvenţa infarctului miocardic, iar recuperarea post-infarct este de mai scurtă durată, iar riscul recidivelor este mai mic. Acelaşi efect îl prezintă şi Coenzima Q10
• Este vitamina longevităţii întârziind mult apariţia senilităţii
• Protejează ADN-ul celular de acţiunea nocivă a toxinelor

Surse (mg / 100 g produs) :

- lucernă (4,818)
- morcov (3-9)
- migdale (5-6)
- salată (4-8)
- măceşe (5)
- alune (4,4)
- arahide (3,6)
- spanac (2,5)
- varză (2)
- sfeclă roşie (1,78)
- mango (1,454)
- papaya (1,25)
- Pătrunjel
- nucă (1,2)
- pepene galben (1,03)
- caisă (0,606)
- măsline (0,2)
- tomate (0,133)

Altele:

ulei de cătină
- germeni de grâu
- Leguminoase
- Rădăcinoase
- Citrice
- Prune
- Usturoi
- Ceapă
- fasole verde şi tot ce-i verde
- Zmeură
- Pere
- Mere
- Smochine
- Creson
- Mazăre
- Bostan
- Dude
- Gutui
- Avocado
- Castane
- Cireşe
- Banane
- Nap
- Castravete
- Ananas
- Coacăze
- Mei
- Ovăz
- Orez
- Păpădie
- Struguri
- Ţelină
- aloe...

Diareea cronică, medicaţia de scădere a colesterolului, uleiul mineral, contraceptivele orale, alcoolul, fumatul, stresul, sarcina şi alăptarea, hepatitele şi ciroza hepatică generează deficite semnificative de vitamină A

LUTEINA

Este un alt membru al familiei carotinoizilor (“lutheus” = galben)

Surse de luteină :

- loboda
- salata
- Spanacul
- dovleacul galben
- Rebarbarum
- Praz
- Mazăre
- vegetale verzi şi orice fruct sau legumă care are culori intense

Funcţii :

• Se fixează în mod special la nivelul retinei, în special a maculei (pata galbenă) şi la nivelul cristalinului
• Cercetările privind degenerarea maculei la vârste înaintate au dovedit rolul protector important al luteinei (6 mg/zi luteină timp de 6 luni, scade incidenţa degenerării maculei cu 43%)
• Există posibilitatea prevenirii cataractei prin utilizarea de AO, dar mai ales prin luteină (scăzând la o 1/3 riscul apariţiei acesteia)
• La diabetici şi hipertensivi protecţia prin luteină este excepţională la nivelul arterelor retiniene
• Efectul antioxidant al luteinei se manifestă nu numai la nivelul aparatului vizual, dar şi la nivelul altor organe, precum şi în cadrul unor lanţuri metabolice putând fi utilizată cu rezultate bune de către toţi cei cărora li s-a recomandat consumul de AO (pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, cancerului prostatic etc.)
• Oxidarea grăsimilor este inhibată în cea mai mare măsură de luteină, cu consecinţe deosebite în serul sangvin şi la nivelul ochiului ; scade colesterolul sangvin

Efectul luteinei este amplificat de licopen

________________________________________________

Alţi carotenoizi mai puţin cunoscuţi

Zeaxantina
Are culoarea galbenă
Surse : boabele de porumb, ardeii roşii, mango, portocale, spanac, gălbenuşul de ou (şi-n general acolo unde există şi b-carotenul)
Previne degenerescenţa maculară a retinei alături de luteină (în special datorită capacităţii de a filtra lumina ultravioletă şi cea albastră) şi cataracta

Cantaxantina
• Are o culoare roşie intensă
• Surse : ciupercile comestibile, păstrav de mare, creveţi de buna calitate şi crustacee
• Este un colorant alimentar, cu termostabilitate ridicată şi nu este fotosensibilă
Apocarotenal
• Imprimă culoarea portocalie spre roşu a alimentelor
Surse : citrice (în special in mandarine), legume verzi (în special în spanac) şi ţesutul animal
Este o provitamină A, ca şi b-carotenul. Are jumatate din activitatea vitaminei A şi a b-carotenului

(Acidul-)b-apo-8-carotenal
• Nuanţele de culoare obţinute de esterul acidului apocarotenal din alimente variază de la galben-lămâie până la galben-orange
• Surse : este larg răspândit în natură, în special în plante, cum ar fi citricele, legumele verzi, iarba, lucerna, dar şi-n gălbenuşul de ou
• În organismul uman este parţial convertit în vitamina A prin oxidare, contribuind la furnizarea de vitamina A

Picnogenolii

• “Picnogenolii” este o denumire generică mai corectă decât “picnogenolul”, deoarece defineşte un grup de substanţe înrudite (şi nu una singură), cu efecte sinergice, înmănunchiate
• Aparţin familiei chimice a polifenolilor, clasei flavonoidelor. Este un complex de substanţe (proantocianine), printre care se menţionează : acidul cafeic, ferulic, fenolic, catechina, epicatechina etc.
• Surse : seminţele de struguri, extractul de pin maritim, scoarţa de salcie, aloe vera, ceai verde, viţa nobilă, unele fructe şi verdeţuri
• Picnogenolii au demonstrat o putere de peste 30 de ori superioară vitaminelor A, C şi E la un loc în combaterea radicalilor liberi, în menţinerea integrităţii membranelor celulare, a ADN-ului, împiedicând peroxidarea lipidică
• Au efect antioxidant excepţional faţă de ionul superoxid, inhibând şi enzima generatoare a acestui RL (xantin-oxidaza)
• Picnogenolii împreună cu vitaminele A,C şi E conduc la o puternică acţiune antioxidantă
• Contribuie la reglarea tonusului muscular al arterelor, combătând vaso-spasmul
• Participă la sinteza lichidului biliar şi la eliminarea bilei din vezica biliară (efect coleretic-colecistokinetic)
• Reduc formarea nitrozaminelor
• Efect hepatoprotector în caz de intoxicaţie prin expunere la substanţe toxice (solvenţi organici)
• Inhibă formarea leucotrienelor, care sunt printre mediatorii cei mai importanţi ai reacţiilor alergice, astmului bronşic şi ai inflamaţiilor acute
• Întăresc peretele capilar, menţinându-i supleţea (elasticitatea) şi integritatea
• Posedă o activitate anti-mutagenă, de protejare a materialului genetic, dar şi anti-tumorală directă
• Imunostimulator de excepţie
• Efectele sale benefice au fost studiate în bolile degenerative cardio-vasculare, fragilitatea capilară, insuficienţa venoasă periferică
• Nu prezintă efecte adverse pe termen lung, fiind lipsit de toxicitate
• Protejează împotriva căderii părului
• Previne şi combate retinopatia (microangiopatia retiniană) diabetică şi non-diabetică
• Acţiune antienzimatică (în vitro) împotriva : elastazei, hialuronidazei, colagenazei, a1-antitripsinei, xantinoxidazei, b-glucuronidazei

Acidul ascorbic (vitamina C)

• Vitamină hidrosolubilă, cea mai termolabilă şi fotosensibilă dintre toate vitaminele
• Nu poate fi sintetizată de organismul uman şi nici de cel al cobaiului
• Surse : măceşe, coacăze negre, kiwi, frunzele de pătrunjel, hrean, măcriş, tarhon, mărar şi varză, citrice, căpşune...
• Substanţă anti-oxidantă extrem de puternică, cu moleculă mică
• Prima vitamină în lupta anti-bacteriană şi anti-virală, a-II-a vitamină în lupta anti-cancer
• Întăreşte peretele vascular
• Fixator de Calciu mai puternic decât vitaminele D
• Scade colesterolul total şi creşte HDL-C
• Previne şi distruge placa de aterom (la peste 300 mg/zi în prezenţa unui CT<160 mg%)
• Previne cataracta, îi opreşte evoluţia şi chiar determină regresia ei
• Creşte longevitatea şi scade numărul deceselor de orice cauză
• Indispensabilă pentru absorbţia Fierului
• Măreşte rezistenţa organismului la efort
• Cresc performanţele intelectuale şi indicele IQ (alături de vitamina B1)
• Asigură integritatea tegumentelor şi mucoaselor
• Fortifică musculatura şi ţesutul conjunctiv
• Stimulează eliminarea Pb din oase
• Participă la sinteza colagenului
• Rol desensibilizant (anti-alergic)
• Grăbeşte vindecarea hepatitelor acute şi opreşte evoluţia celor cronice spre ciroză sau cancer hepatic

Complexul vitaminic E

• Nu este vorba de o singură substanţă, ci de... (cel puţin) 8 : (a- , b- , g- , d-) tocoferol şi (a- , b- , g- ,d--)tocotrienol + bioflavonoide
• Surse (mg la 100 g / ml produs) : ulei de germeni de grâu (150-500), ulei de floarea soarelui (50), migdale (25,8), ulei de măsline, soia (13,2), nuci (12,3), germenii de grâu, măsline (8), zmeura (4,5), salata (4), ardei (3,1), avocado (3), spanac (1,7), piersici (0,6), uleiul de cătină, creson, polen, pătrunjel, aloe vera, mazăre, ridiche neagră, seminţele de in, bostan şi de floarea soarelui, roşii, alune, arahide, drojdii
• Necesar : 20-30 mg / zi (eficienţa sa însă va creşte exponenţial la doze de >100 mg/zi)
• Observaţie : orice aliment care conţine vitamina E, va conţine automat şi vitamina D şi F !
• Clorul, pastilele cu fier anorganic şi anticoncepţionalele orale necesită cantităţi mari de vitamină E, deoarece o inactivează ; medicaţia hipocolesterolemiantă, uleiul mineral (folosit ca laxativ), fumatul, sarcina şi alăptarea, pancreatitele, hepatitele, boala Crohn etc. se însoţesc de deficite ale vitaminei E !
• Este un anti-oxidant excepţional, “ocrotind” de oxidare acizii graşi nesaturaţi, vitaminele A şi C din lumenul intestinal, dar şi membranele celulare. Ne protejează şi de efectele oxidante remarcabile ale ozonului, smogului, de radiaţii şi de efectele nocive ale chimioterapiei (alături de vitamina A)
• Protejează vitamina A de oxidare şi globulele roşii de factorii hemolitici
• Potenţează funcţiile vitaminei C (evident în cataractă)
• Grăbeşte vindecarea arsurilor şi a rănilor
• Are calităţi diuretice şi hipotensoare
• Diminuă frecvenţa crizelor epileptice la copii ; se pare că ar fi utilă şi în tratamentul bolii Parkinson
• Vitamină anti-tumorală redutabilă în general, dar şi specifică pentru cancerele prostatic, col uterin, sân şi pulmonar
• Intervine în metabolismul şi-n sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor
• Măreşte capacitatea funcţională a muşchilor, ameliorând circulaţia capilară şi utilizând optim oxigenul la acest nivel. Este implicată şi în producerea de energie la nivel celular
• Asigură buna funcţionare a aparatului reproducător şi este esenţială pentru sistemul nervos central
• Reduce problemele legate de ciclul menstrual (tratând eficient sindromul premenstrual) şi de menopauză
• Intervine şi-n eritropoeza (formarea globulelor roşii ale sângelui) fiziologică şi protejează eritrocitele împotriva distrugerii (hemoliză)
• Are şi proprietăţi anti-coagulante, inhibând agregarea plachetară
• Funcţiile acestei vitamine sunt potenţate în mare măsură de prezenţa Seleniului şi asta preponderent în cancer
• Alături de Seleniu grăbeşte liza pigmentului de uzură neuronal - lipofuscina
• Creşte producţia de interleukină 2, la rându-i stimulatoare a producţiei de limfocite T
• Scade VLDL şi LDL-C (pe acesta din urmă în special în prezenţa vitaminei A), crescând în schimb HDL-C. Împiedică oxidarea LDL-C
• Aportul corespunzător de vitamină E reduce semnificativ frecvenţa şi amplitudinea crizelor de angină pectorală

Acizii graşi w 3

Surse : ulei de in, soia, nucă, spirulină, uleiul unor peşti marini (somon, hering...)
Sursele de origine vegetală conţin doar reprezentantul inferior al clasei (ALA), în vreme ce uleiurile de peşte conţin toţi reprezentanţii (ALA, EPA şi DHA), alături de cantităţi importante de colesterol

• Scad Colesterolul Total sangvin şi LDL-C cu densitate mică (care este extrem de aterogen !)
• Au un efect anti-trombotic
• Produc o creştere uşoară a HDL-C
• Scad fibrinogenul şi agregarea plachetară şi cresc timpul de sângerare
• Reduc întinderea zonei de necroză cardiacă post-infarct recent
• DHA este esenţial pentru dezvoltarea sistemului nervos, a retinei şi a sistemului imunitar al copilului
• DHA şi ALA sunt constituenţi importanţi ai membranei neuronale şi a vaselor de sânge din creier. În stările asociate cu deficitul lor, se întâlneşte o încetinire a creşterii staturo-ponderale, leziuni ale pielii, degenerescenţă a organelor interne, o funcţie vizuală anormală şi chiar neuropatie periferică
• Întârzie şi reduce apariţia simptomelor senilităţii prin blocarea generării de radicali liberi de natură lipidică
• Acţiune anti-mutagenă şi de protejare a materialului genetic
• Efect antiinflamator mediu
• Reduc simptomele şi blochează acţiunea citokinelor (TNFa, PAF, IL1-8 etc.)
• Modulatori deosebit de puternici ai răspunsului imun
• Efecte importante în bolile auto-imune, infecţii virale şi / sau bacteriene, cancer, SIDA
• Au capacitatea de a distruge vasele care alimentează cu sânge tumora
• Previn apariţia preeclamsiei şi a eclamsiei gravidice. Previn apariţia depresiei de post-partum. Efect antidepresiv general
• Prezintă efecte benefice şi-n sindromul Raynaud, după o utilizare îndelungată
• Un raport w 3 / w 6 > 1/3 provoacă vasodilataţie arteriolară şi prevenind o eventuală HTA
• În bolile glomerulare renale, aportul de AG w 3 a redus pierderile de proteinuria
• Vindecă ulcerul gastric şi duodenal ; efecte excelente au fost raportate şi-n terapia colonului iritabil
• Regularizează ciclul menstrual, diminuă frecvenţa şi intensitatea durerilor menstruale
• Sunt substanţe anti-alergice, reducând frecvenţa şi intensitatea crizelor de astm bronşic
• Au efect hipoglicemiant (util şi la diabetici), transformând glucoza sangvină în glicogen de depozit ; reduc rezistenţa la insulină
• Previn şi combat eficient migrenele
• Rol calmant şi de mărire a rezistenţei sistemului nervos la stres. Somnul se instalează mai repede la cei care au în alimentaţie surse bogate de AG w 3, iar frecvenţa insomniilor scade semnificativ
• Stimulează sinteza colagenului din piele

Acizii graşi w 6

• Surse : uleiurile de floarea soarelui, porumb, soia, germeni de grâu, dovleac, rapiţă, susan
• Extrem de sensibili la lumină, aer şi termic (prăjire), în prezenţa cărora putând suferi procese de izomerizare cis-trans (devenind din anti-aterogene, pro-aterogene), cât şi oxidări multiple la dublele legături, devenind din anti-oxidante, pro-oxidante
• Reprezentanţi : acidul arahidonic, acidul g-linolenic şi acidul linoleic
• Indispensabili pentru producerea de energie, pentru transferul oxigenului din aer până la nivelul hemoglobinei
• Precursori ai prostaglandinelor
• Anti-aterosclerotice “per se”
• Acidul linoleic pare să regleze acţiunea hormonilor androgeni asupra celulelor interesategamma linolenico ; tot el este un potent inhibitor al enzimei 5-a-reductaza
• Asigură buna funcţionare a sistemului nervos central, intrând în structura membranelor neuronale
• Ameliorează simptomele ulcerului gastric şi duodenal
• Menţin tonicitatea şi troficitatea pielii
• Carenţa acestor acizi determină astenie, piele uscată, deficit imunitar, retard al creşterii şi sterilitate
• Totuşi un raport w6 / w3 > 1 are efecte pro-inflamatorii (raportul optim < 1)

Coenzima Q10

• Este un anti-oxidant exo-, dar şi endogen
• Surse : frunzele de tutun, uleiul de cătină, uleiul de soia, alune, varză, conopidă, broccoli, spanac, ton, sardină, germenii de grâu, orez integral, uleiurile vegetale, inimă şi muşchi de vită
• Exerciţiul fizic, vitamina E şi Seleniul îi stimulează sinteza
• Necesar : (se presupune că ar fi în jurul valorii de) 30-90 mg/zi (1 mg pentru fiecare an vârstă / zi)
• Se concentrează în organele cu metabolism intens (creier, miocard, ficat...)
• Cei care au o dietă vegan, aduc mai multă ubiquinonă prin alimentaţie decât omnivorii
• Normo- şi subponderalii prezintă concentraţii mai ridicate de CoQ10 comparativ cu cei care au supragreutate

Sinteza ubiquinonei se reduce odată cu vârsta
Catalizator în procesul de formare a energiei celulare, răspunzătoare de 95% din energia ce se formează în corp ; menţine integritatea membranelor mitocondriale
Previne oxidarea LDL-C şi scade riscul aterosclerotic
Adjuvant extrem de util în tratamentul insuficienţei cardiace şi al cardiopatiei ischemice. Determină rărirea frecvenţei atacurilor anginoase cu 45-50%, mărind capacitatea de efort a pacienţilor cardiaci. Reduce hipertrofia miocardică şi-i satisface necesarul energetic. Creşte fluxul sangvin coronarian, îmbunătăţeşte metabolismul şi asigură furnizarea de energie pentru miocard, coboară TA
Determină producerea de anticorpi şi creşte concentraţia plasmatică a imunoglobulinelor G

• Boala Parkinson prezintă concentraţii mici de ubiquinonă în creier, iar în SIDA există concentraţii plasmatice extrem de reduse ; pacienţii HIV pozitivi, vor rămâne asimptomatici dacă au o concentraţie optimă a CoQ10 în sânge
• Utilă în distrofia musculară progresivă, ameliorând în bună măsură simptomatologia
• Anti-oxidant puternic, imuno-stimulator (sporind numărul de limfocite TK) ; substanţă cu proprietăţi anti-tumorale (absorbind radicalii liberi), anti-SIDA şi antileucemică
• Îmbunătăţeşte funcţia cerebrală şi creşte capacitatea de memorizare
• Diminuă depozitele de grăsime
• Măreşte rezistenţa musculară la efort
• Grăbeşte vindecarea plăgilor, menţine supleţea, elasticitatea şi tinereţea tegumentelor
• Capabilă să vindece ulcerul gastroduodenal
• Adjuvant important, util şi extrem de eficace în refacerea ficatului (hepatite A, B, C etc., acute sau cronice)
• Utilă în tratamentul schizofreniei, a bolii Alzheimer şi a sclerozei multiple
• Întârzie procesele de îmbătrânire şi se opune celor degenerative
• Medicaţia statinică, prin inhibarea enzimei HMG-CoA reductazei, determină o diminuare a producţiei de CoQ10 , iar medicaţia b-blocantă inhibă enzimele activate de către CoQ10 şi produce o scădere a concentraţiei sale

Bioflavonoidele

Sunt cunoscute mai ales ca vitamina C2, P, sau flavone
Au fost descoperite de către omul de ştiinţă maghiar Albert Szent-Gyorgyi, descoperitorul vitaminei C, care a observat că bioflavonoidele au un efect sinergic cu vitamina C, având o mare importanţă în întărirea peretelui capilar

• Se găsesc în multe fructe (coaja de măr şi pară, pieliţa internă a citricelor, fructele care au culori intense) şi verdeţuri
• Bioflavonoidele diferă de la fruct la fruct, de la frunză la frunză, atât ca tip, cât şi ca şi cantitate şi putere antioxidantă
• Cele mai cunoscute bioflavonoide sunt quercetina, rutina, hesperidina, naringina, baicalina şi picnogenolul
• Substanţe potenţatoare de efect pentru minerale şi vitamine (mărind efectul acestora de 20-200 de ori)
• Cresc rezistenţa capilarelor, reglându-le permeabilitatea ; se opun formării de varice şi hemoroizi
• Efect antianginos şi tonicardiac ; anti-aterosclerotice de primă mână şi anti-trombotice
• Sunt esenţiale pentru protecţia în calea oxidării vitaminei C
• Au activitate majoră antivirală şi anticancerigenă
• Efect antiinflamator moderat şi desensibilizant (maladii alergice şi astm bronşic) ; reduc cantitatea de Histamină din sânge
• Acţiune marcată împotriva virusurilor poliomielitei, hepatitelor A şi B, influenţei şi HIV
• Tonice-trofice şi regeneratoare hepatice
• In vitro quercetina şi picnogenolul inhibă complet replicarea virusului HIV
• Reduc problemele legate de ciclul menstrual (dureri, durata sângerării, neregularităţi etc.) ; au şi efect anti-abortiv
• Tulburările de natură aterosclerotică ale vaselor urechii interne de care suferă diabeticii, par să răspundă tratamentului combinat vitamină C + bioflavonoide
• Administrate împreună prezintă efecte benefice în tratamentul distrofiei musculare şi al depresiei cronice
• Studii legate de administrarea lor concomitentă, cu rezultate benefice sunt în curs, în tratamentul schizofreniei
• Bioflavonoidele din afine sunt eficace în tulburările de vedere, putând ameliora vederea crepusculară, reducând fenomenele de neacomodare la întuneric ; se opun degenerărilor retiniene de origine hipertensivă, diabetică şi miopiei evolutive
• Rănile se vindecă mai repede şi fără cicatrici
• Preîntâmpină ridarea şi îmbătrânirea pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea
• Carenţa de bioflavonoide este asemănătoare cu carenţa de vitamină C : pierderi de sânge, fragilitate capilară, hematoame ; constituie un factor predispozant pentru reumatism
• Antagonişti : fumatul, stresul, antiinflamatoarele steroidiene şi nesteroidiene, antibioticele, cafeaua
• Cresc absorbţia bioflavonoidelor : vitamina C, Calciul şi Magneziul

Niacina (vitamina B3, PP, NAD)

Este o vitamină relativ stabilă termic, la lumină şi oxigen
Surse (mg%) : drojdii (50-100), caise uscate (6,7), soia (5), cartof (1), piersica (0,9), germenii şi tărâţele de grâu, nuci, orez, polen, grape-fruit, anason, ovăz, varza, gutui, lămâi, mere, pere, vinete, roşii, sfeclă roşie, smochine, seminţele de in, aloe
• Necesar : 15-20 mg/zi. Dacă dieta conţine suficient Triptofan şi vitamină B6, corpul şi-o poate sintetiza şi singur
• Cel mai important factor de creştere al HDL-C. Reduce şi nivelul trigliceridelor
• Creşte capacitatea de memorizare
• Intensifică metabolizarea glucozei, rol important în diabetul zaharat
• Participă la integritatea mucoaselor, prevenind instalarea a multiple dermatoze
• Ameliorează simptomele artritei
• Carenţa sa dă pelagra (cei 3 “D” : dermatită, demenţă, diaree)
• Participă la producerea energiei în corp
• Ajută la sinteza unor hormoni : insulină, testosteron, estrogeni
• Combate un eventual miros neplăcut al gurii (halena)
• Combate şi / sau ameliorează durerile ulceroase
• În doze mari stimulează eliberarea de Histamină
• În sarcină, alăptare, sau în cazurile în care se prestează un exerciţiu fizic intens, se suplimentează dieta cu cantităţi corespunzătoare de vitamină B3 Alcoolul este şi el răspunzător de scăderea nivelului plasmatic al acestei vitamine !

Germaniul organic

Surse : usturoi, tărâţele de cereale şi cerealele integrale, aloe, nuci, uleiuri vegetale, fasole, morcovi, broccolli, conopidă, roşii, rădăcina de Ginseng

• Element anti-oxidant puternic şi anti-mutagen, fiind util în prevenţia şi tratamentul cancerelor de colon, prostată, sân, plămâni, ovar, col uterin ; leucemii, SIDA
• Stimulează concomitent superoxid-dismutaza, glutation-peroxidaza şi catalaza !!!
• Astm bronşic
• Gastrite şi ulcere
• Diabet zaharat
• Angină pectorală, HTA, ATS, infarct miocardic, sd. Raynaud
• Scade concentraţia colesterolului sangvin
• Boli psihice : psihoze depresive, schizofrenie, boala Parkinson, epilepsie, autism
• Boli oculare : cataractă, glaucom, inflamaţii şi dezlipire de retină
• Imuno-stimulator : creşte producţia de g-interferon şi de limfokine, cât şi numărul de macrofage, limfocite Tk şi de supresoare ; are o acţiune anti-virală şi anti-fungică importantă
• Combate osteoporoza şi artrita reumatoidă
• Suprimă durerile menstruale
• Rol fundamental în cura de dezintoxicare după acumularea de Mercur în corp
• Măreşte biodisponibilitatea oxigenului la nivel celular

Seleniul

• Element anti-oxidant cu proprietăţi anti-tumorale excepţionale
• Surse : usturoi, ceapă, praz, afine, cereale integrale, grâu încolţit, aloe vera, seminţe de susan şi fistic, sparanghel, leguminoase, zarzavaturi, roşii
• Stimulează sinteza şi efectele glutation-peroxidazei, enzimă extrem de potentă anti-tumoral, care nu poate funcţiona în absenţa Seleniului
• Stimulează sinteza de imunoglobuline
• Împiedică degenerarea musculaturii striate
• Ameliorează simptomele legate de menopauză, în special bufeurile de căldură
• Anti-aterosclerotic de forţă
• Protejează Fe2+ din hemoglobină împotriva oxidării la Fe3+
• Anti-reumatic puternic
• Măreşte apărarea imună
• Protejează ficatul de infiltraţia grasă
• Controlează funcţia secretorie normală a pancreasului
• Previne şi tratează eficient mătreaţa
• Previne acumularea unor metale grele în corp şi le grăbeşte eliminarea : Hg, As, Cu (dacă acesta riscă să ajungă la niveluri plasmatice toxice !), Cd
• Carnea, alcoolul şi fumatul îi blochează absorbţia ; prin ejaculare se pierd cantităţi sporite de Seleniu !

Zincul

• Surse : nucile, castanele, stridiile, afinele, germenii de grâu, cereale integrale, piersici, portocale, banane, cireşe, ciuperci, pere, mere, tomate, susan, migdale, aloe vera, cerealele integrale, sfecla roşie, spanac, varză, salată, usturoi
• Grăbeşte vindecarea şi cicatrizarea rănilor
• Potenţează alături de Cu şi Mn efectele enzimei SOD (superoxid-dismutaza)
• Intră în compoziţia a peste 70 de metalo-proteine (printre care şi a insulinei, heparinei) şi a unor enzime
• Este un anti-oxidant redutabil pentru RL
• Previne şi tratează eficient depresiile, alături de Cupru
• Metal cu efecte puternice anti-tumorale
• Este un antagonist al Calciului
• Intervine în formarea normală a globulelor sangvine (rol anti-anemic şi anti-leucemic). Stimulează creşterea numărului de leucocite (globule albe) în periferie
• Este esenţial pentru maturarea limfocitelor T din timus
• Stimulează hipofiza şi glandele sexuale, reglându-le în acelaşi timp şi funcţia
• Previne şi combate eficient degenerarea maculară
• Creşte potenţa şi măreşte dorinţa sexuală (prin stimularea secreţiei testosteronului)
• Reduce semnificativ frecvenţa răcelilor
• Ajută la eliminarea excesului de Cu în boala Wilson
• Inhibă absorbţia Cd şi Pb din intestin
• Participă la metabolismul energetic, la sinteza şi degradarea proteinelor, cât şi la sinteza acizilor nucleici. Ajută la metabolismul vitaminei A
• Intervine şi-n menţinerea echilibrului acido-bazic
• Participă la sinteza colagenului
• Asigură sensibilitatea gustativă, olfactivă şi tactilă normală
• Ajută la dispariţia petelor galbene şi a striurilor unghiale
• Favorizează contracţiile musculare
• Creşte concentraţia testosteronului şi a hormonului FSH
• Sunt studii în curs referitoare la utilitatea sa în tratamentul schizofreniei, acneei juvenile şi al ulcerului gastric şi duodenal. Rezultatele preliminare însă sunt promiţătoare
• Intensifică activitatea enzimei alcool-ehidrogenaza şi o inhibă pe cea a anhidrazei carbonice
• Anti-artritic bun
• Inhibă secreţia de prolactină, care dacă ar stimula producţia de testosteron, ar determina o hipertrofie prostatică. Menţine astfel glanda la dimensiuni normale şi se opune adenomului de prostată
• Este un inductor enzimatic pentru enzimele care contribuie la transcrierea corectă a informaţiei genetice de la nivelul ADN şi ARN
• Participă la metabolismul vitaminei A
• Zn + Cu realizează beneficii notabile în dereglările hipofizo-ovariene şi testiculare
• Zn + Co + Ni este utilă în tulburări pancreatice şi hipofizare
• Zn + Mg + Fe contribuie la creşterea capacităţii de memorizare
• Zn + Mg + vit. B6 determină creşterea concentraţiei plasmatice a testosteronului
• Organele corpului uman care concentrează Zincul sunt : prostata, rinichii, ficatul, oasele, creierul, retina şi muşchii. S-a constatat că în SIDA şi diabetul zaharat există concentraţii sangvine foarte scăzute ale Zincului, iar suplimentarea alimentaţiei cu acest metal a adus beneficii semnificative
• Stresul poate produce eliminarea a peste 8 mg de Zinc pe zi pe cale urinară, în timp ce cura citostatică îi reduce absorbţia şi-i măreşte eliminarea !
• Medicaţia diuretică, alcoolismul cronic, dieta bogată în Fosfor (carne şi lactate) şi fibre vegetale (la un aport de peste 50 g pe zi !), sarcina şi alăptarea sunt stări însoţite de pierderi mari de Zinc

Manganul

• Anti-oxidant puternic, având proprietăţi anti-tumorale marcate
• Surse : nuci, castane, aloe vera, tărâţe, sparanghel, spanac, vinete, pere, mere, cereale integrale, usturoi, ceapă, praz, varză, sfeclă roşie, ţelină, morcov, păpădie, polen, caisă, cartof, ciuperci, cicoare, pătrunjel, portocale, smochine, căpşuni, struguri, uleiul de cătină
• Asigură funcţionarea optimă a creierului, stimulând sinteza DOPA-minei. Această substanţă, în afara faptului că este un puternic anti-reumatic, este în stare să amelioreze simptomele bolii Parkinson (boală caracterizată tocmai prin scăderea numărului neuronilor producători de DOPA-mină)
• Util în tratamentul schizofreniei şi al unor boli neurologice
• Împreună cu Zn şi Cu, este metalul care stimulează funcţia enzimei SOD
• Anti-alergic şi desensibilizant redutabil
• Necesar structurii osoase normale şi a cartilajului articular
• Este implicat în sinteza hormonilor sexuali
• Stimulează absorbţia vitaminelor C, H şi B1
• Mn + Co este utilă în tratamentul tulburărilor de memorie, sindromul premenstrual, anxietate, colite spastice, tulburărilor de menopauză

Cuprul

• Anti-oxidant puternic şi anti-cancerigen ; limitează formarea RL
• Surse : nuci, castane, varză, migdale, alune, cireşe, mere, portocale, struguri, grape-fruit, polen, lămâi, pere, piersici, caise, cereale integrale, sfeclă roşie, nap, ceapă, spanac, praz, cartof, roşii
• Previne alterarea şi oxidarea AG nesaturaţi şi-n special a AG w 3
• Contribuie la integritatea membranelor celulare
• Previne şi tratează eficient depresiile alături de Zn
• Determină creşterea uşoară a HDL-C
• Asigură pigmentarea normală a părului
• Creşte apărarea imună
• Menţine vasele arteriale curate şi elastice
• Efect anti-coagulant
• Implicat în formarea globulelor roşii, ajutând la transferul Fe pe Hemoglobină şi prin aceea că intervine în absorbţia şi-n utilizarea Fe pentru hematopoeză
• Ajută la formarea calusului în fracturi
• Menţine integritatea mielinei (beneficii în “scleroza în plăci” ?)
• Participă la sinteza colagenului alături de vit. C
• Reduce simptomele artritei
• În deficitul de cupru apar : defecte de absorbţie şi metabolizare ale Fe, anemia refractară la Fe, enteropatia specifică cu pierderi consecutive de Cu, creşte rata apariţiei de sugari distrofici şi prematuri, a sindromului mielodisplazic, a osteoporozei, se constată anomalii neurologice, reducerea diferenţierilor celulare, aritmii cardiace, hipotiroidie, transformare megaloblastică a seriei albe

Molibdenul

• Este un mineral care se găseşte în cantităţi extrem de reduse în aproape toate ţesuturile vegetale şi animale
• Prezintă efecte AO, fiind deci important în tratamentul maladiilor degenerative şi a îmbătrânirii
• Surse : legumele, cerealele integrale şi verdeţurile cu frunze verde închis, salată, fasole
• Necesar : 75-500 mg/zi
• > 500 mg/zi există riscul pierderilor de Cu, diaree, anemie şi întârzierea creşterii ; la 15 mg/zi poate apărea guta
• Carenţa este consecinţa acumulării de SO32-, radical toxic pentru sistemul nervos ; alimentele rafinate şi conservate consumate perioade mai lungi conduc inexorabil la carenţe de Mo
• Intră în compoziţia a 2 enzime : xantinoxidaza (care ajută la mobilizarea Fe din rezervele hepatice, favorizând transformarea Fe2+ în Fe3+) şi aldehidoxidaza (necesară pentru oxidarea grăsimilor). Ambele enzime sunt implicate în transferul de electroni
• Mo are un rol important în metabolismul Cu şi al N
• Este implicat în faza finală a formării urinei
• Previne anemia feriprivă
• Smalţul dentar conţine Mo şi s-a descoperit că mineralul previne cariile dentare
• Anumite studii au arătat o legătură între o cantitate optimă de Mo din alimentaţie şi incidenţa redusă a cancerului esofagian (asociat şi unei doze optime de vitamină C)
• Combate impotenţa

MSM (Metil-sulfonil-metanul)

• Este un AO puternic, capabil să împiedice acţiunea RL, dezintegrându-i ; acţionează atât direct, cât şi prin faptul că este o sursă de sulf ; MSM furnizează Sulful necesar AA sulfuraţi (MET, CYS, TAU), consideraţi la rându-le drept AO puternici
Se găseşte în cantităţi importante în spirulină şi aloe vera.
Reacţionează la nivelul mucoaselor cu toxinele, contribuind la dezactivarea şi eliminarea acestora
Ameliorează permeabilitatea membranelor celulare, favorizând intrarea în celule a substanţelor nutritive şi a vitaminelor, dar şi eliminarea reziduurilor (este printre cele mai puternice substanţe cu efect dezintoxicant cunoscute)
Este un analgezic natural, blocând conducerea impulsurilor dureroase de-a lungul fibelor nervoase (fibrele C)
Blochează inflamaţia şi procesele inflamatorii, potenţând efectele cortizolului
Joacă un rol fundamental în menţinerea integrităţii articulaţiilor şi elasticităţii ţesutului conjunctiv
Dilată vasele de sânge, ameliorând circulaţia
Accelerează procesele de vindecare şi de reparaţie celulară
Reprezintă un bun miorelaxant în diverse forme de durere cronică
Este un adjuvant al mecanismelor naturale de apărare ale corpului, reglând metabolismul prostaglandinelor, participând la formarea anticorpilor
Este considerat un element sinergic pentru vitaminele A, B, C, D şi E, CoQ10, amino-acizi, Se, Ca, Mg
Diminuează simptomele unui mare număr de reacţii alergice, în special cele alimentare, dar şi cele prin mecanism de contact, sau prin inhalare. A fost stabilită o relaţie directă între cantitatea de MSM şi rezistenţa la alergeni ; este un inhibitor de Histamină
Controlează reacţiile inflamatorii în cadrul reacţiilor auto-imune
Reduce necesarul de medicamente anti-H2 în tratamentul ulcerului gastro-duodenal ; combate constipaţia asociată ulcerului
Măreşte rezistenţa organismului la stres (obiectiv şi subiectiv)
Toate tipurile de afecţiuni dermatologice, mai ales cele de natură alergică, răspund pozitiv la un regim dietetic integrat cu MSM ; s-a demonstrat că administrarea de MSM pe cale orală este eficace contra acneei, a pielii uscate, iritate şi a descuamărilor cutanate (sub formă de ungvent)

Lactoferina

• Este o proteină din laptele matern, de care beneficiază exclusiv sugarul
• Prezintă proprietăţi AO (1 mg/ml lactoferină inhibă formarea a 48% dintre RL peroxid) => efecte anti-tumorale
• Stimulează sistemul imunitar al sugarului
• Substanţă capabilă de detoxifierea intestinului
• Are efecte antibacteriene, antifungice şi antivirale
• Prebiotic, stimulând dezvoltarea unei flore intestinale dominată de bacilul bifidus şi inhibând dezvoltarea florei patogene
• Reglează tranzitul intestinal, prevenind atât constipaţia, cât şi diareea
• Combate apariţia eritemului fesier
• Ajută la absorbţia, transportul şi utilizarea Fe

Alţi antioxidanţi exogeni importanţi

Betanina
• Este colorantul roşu din sfecla roşie
• Imuno-stimulator important
• Are predilecţie pentru cancerele hormono-dependente

Sulforafanul
• Izotiocianat, prezent din abundenţă în vegetalele aparţinând familiei crucifere, ceai verde, ceapă
• Antioxidant puternic, mai puţin studiat
• Capabil de distrugere tumorală directă, în special asupra tumorilor hormono-dependente : sân, col uterin, prostată
• Imunostimulator
• Prezintă şi efecte antiinflamatoare
• Hepatoprotector şi detoxifiant

Indol-3-carbinolul
• Prezent mai ales în vegetalele crucifere
• Împiedică dezvoltarea tumorală malignă
• Împiedică angiogeneza tumorală

Capsicaina (capsaicina)
• Se găseşte şi se extrage şi ardeiul iute şi capia
• Substanţă puternic iritantă pentru mucoase (uneori şi pentru tegumente)
• I s-au descoperit proprietăţi anti-tumorale gastrice
• Anti-reumatic de excepţie (există ungvente cu capsicaină)

Limonena
• O întâlnim în citrice, dar mai ales în grape-fruit
• Inhibă dezvoltarea tumorilor mamare

Antocianinele
• Sunt coloranţi naturali roşii-albăstrui
• Se găsesc în fructele de pădure, struguri, sfecla roşie, grape-fruit
• Reduc frecvenţa tuturor cancerelor, indiferent de localizare, atât prin acţiune directă de distrugere tumorală, cât şi prin reciclarea glutationului

Acidul elagic
• Există în din struguri, căpşuni şi cireşe
• Este capabil să neutralizeze acţiunea substanţelor pro-carcinogene

Sulfidele
• Le întâlnim la reprezentanţii familiei liliacee (usturoi, ceapă, praz)
• Inhibă creşterea tumorală, fiind şi captatori excepţionali ai RL de oxigen
(Tri-)terpenele
• Surse : crucifere, cereale integrale şi citrice
• Diminuă multiplicările rapide, particulare celulelor tumorale

Substanţele indolice
• Există aproape exclusiv în vegetalele crucifere
• Utili în prevenţia şi terapia cancerului de sân, blocând acţiunea excesului de estrogen natural, factor implicat în creşterea tumorală
N-acetil-cisteina
• Este un medicament fluidifiant al secreţiilor bronşice
• Reprezintă un precursor, dar şi un stimulator al sintezei Glutationului
EDTA (Acidul etilen-diamino-tetraacetic)
• Este un medicament utilizat drept kelator în ordine descrescătoare pentru : Cr, Fe3+, Hg, Cu, Pb, Zn, Al, Fe2+, Mn, Ca, Mg
Ionul de H-
• Există în apa unor izvoare de munte, din câteva zone ale lumii ; persoanele care beau acea apă fac parte dintre marii longevivi
• A fost puţin studiat, dar se pare că este pe cale să detroneze resveratrolul din poziţia sa de lider al substanţelor AO

Principalii antioxidanţi endogeni

• SOD (superoxid-dismutaza)
• Glutationul
• Catalaza
• DHEA (dehidroepiandrosteronul)
• Melatonina
• Acidul lipoic
• Ceruloplasmina
• Citocromul P 450
• Metalotioneinele
• 2,3-difosfogliceratul
• Acidul uric
• Albuminele
• Unii aminoacizi
• Bilirubina
• Coenzima Q10

Superoxid-dismutaza (SOD)

SOD se găseşte în mucusul care înconjoară fiecare celulă din organism, distrugând RL înainte ca aceştia să atingă celulele
• Este printre cei mai puternici AO endogeni cunoscuţi, dar după vârsta de 25 de ani producţia de SOD scade, având de suferit fiecare organ prin micşorarea geometrică şi de densitate (creierul unei persoane de 80 de ani este cu 30% mai mic decât la 25 de ani)
• SOD este produs în sânge de către gena M (Matusalemică) în prezenţa Mn, Zn şi a Cu
• SOD există sub mai multe forme : cu Zn şi Cu (intracitoplasmatic), cu Mn (în matricea mitocondrială) şi cu Fe (în bacterii şi în plante)
• Se întâlneşte ca şi sursă alimentară în pulberea (sucul) de orz verde şi-n pepenele galben (rezistente la pasajul gastric)
• SOD catalizează distrugerea anionului O2- cu o rată de 10.000 de ori mai mare decât rata spontană de dismutare la pH fiziologic, determinând astfel anularea respingerii electrostatice dintre anionii superoxid
• Cea mai cunoscută enzimă este CuZnSOD aflată în hematii şi compusă dintr-o aglomerare de aminoacizi, în care atomii de Cu si Zn sunt chelaţi în comun prin ciclul imidazol al HYS. SOD este compusă din 2 subunităţi identice, nelegate covalent, conţinând 2Zn şi 2Cu, pentru o masă moleculară de 33.000
• La mamifere există şi o a doua SOD ce conţine 2-4 atomi de Mn/ moleculă, la o masă moleculară de 80.000, compusă din 4 subunităţi. Dacă primele două SOD au o localizare strict intracelulară, coexistând în aceeaşi celulă, există o altă dismutază, extracelulară, ce se află în spaţiul interstiţial, mai ales în cel pulmonar şi care conţine 4Cu şi 4Zn
• SOD se găseşte în toate celulele organismelor aerobe în cantităţi mari, preponderent în organele cu metabolism intens (creier, ficat, rinichi, inimă, plămâni), dar şi pe suprafaţa epiteliului traheei, esofagului, intestinului subţire şi colonului, precum şi în matricea extracelulară, cartilaje şi ţesut conjunctiv. Leucocitele, deşi sunt sediul unor intense procese metabolice în care se dezvoltă O2-, au un conţinut destul de mic în SOD. Studiile biochimice au demonstrat o remarcabilă constanţă a concentraţiei SOD în hematii, spre deosebire de marile variaţii ale catalazei şi glutation peroxidazei
• Este o substanţă cu proprietăţi anti-tumorale de excepţie
• Producerea de O2 şi respiraţia celulară, au efect inductiv asupra SOD (conţinutul ridicat în SOD determină radiorezistenţa bacteriei Micrococcus radiodurans)
• Tumorile de la nivelul unor organe interne, supuse tratamentului cu antibiotice antraciclinice îşi măresc conţinutul în SOD, deoarece aceste medicamente acţionează prin eliberarea de O2- şi H2O2
• Încărcarea cu Cu, induce creşterea activităţii CuZnSOD şi scăderea nivelului de glutation ; însă creşterea conţinutului de Cu din ficat determină şi creşterea peroxidării lipidelor
• Utilizarea terapeutică a SOD purificate : cataractă, displazie bronhopulmonară, intoxicaţii chimice, artrita reumatoidă, efecte secundare ale tratamentului radioterapic sau cu citostatice
• Stimulează creşterea / regenerarea părului şi previne apariţia calviţiei androgenice, interferând cu reacţia imunologică din jurul foliculului pilos
• Ambroxolul (un mucolitic) pare să aibă şi el o acţiune SOD-like

Glutationul

• Glutationul este dpdv chimic un tripeptid (g-glutamil-cisteinil-glicina)
• Împreună cu Seleniul formează enzima glutation-peroxidaza, care are de-asemenea un puternic efect AO, dar intracelular
• A fost descoperită şi o altă formă de Glutation (peroxidază) care nu conţine Se în centrul activ, şi care are o specificitate mai mică faţă de diverse substraturi organice
• (S-a constatat că în cazul unui deficit de Se apar leziuni ale endoteliului unor vase, printre care şi aorta, cât şi tulburări ale agregării trombocitare, prin dereglarea biosintezei prostaciclinelor)
• Este cel mai puternic şi mai important între AO produşi de către organism
• Există totuşi şi alimente care-l conţin, ce pot fi considerate surse de Glutation exogen : avocado, pepenele verde, sparanghelul, grape-fruit-ul, cartof, tomate, portocale, pepenele galben, morcovi, spanac, piersici
• La prepararea termică, sau la simpla încălzire a surselor alimentare de Glutation, acesta este distrus complet !!!
• Efectele sale sunt potenţate de antocianine
• Activitatea enzimei se completează cu cea a catalazei
• Intracelular Glutationul este localizat în mitocondrii şi peroxizomi, împreună cu catalaza, iar în citoplasmă este cuplat cu SOD. În acest fel, prin cuplajul a două enzime, şi a unor AO neenzimatici se asigură atât protecţia structurilor subcelulare, dar şi reglarea activării O2, evitându-se formarea radicalului OH-
• Comparativ cu SOD şi catalaza, care se găsesc în celule în cantităţi relativ mari dar în general constante, Glutationul, deşi prezent în toate ţesuturile este indus enzimatic, cantitatea fiind variabilă. Acest fapt a fost constatat în plămânii şi hematiile fumătorilor, deoarece se cunoaşte faptul că fumul de ţigară conţine mari cantităţi de RL, oxizi de azot şi hidroperoxizi, ce acţionează ca substrat
• Poate recicla vitamina C, potenţându-i efectele
• Este mai eficace decât vitamina C în ameliorarea biodisponibilităţii Fe, menţinându-l cât mai mult posibil în starea de oxidare +2, opunându-se efectelor substanţelor methemoglobinizante
• Protejează celulele, ţesuturile şi organele, reuşind să le menţină tinere
• Combate procesele de îmbătrânire la 2 niveluri : sistem circulator şi tub digestiv
• Substanţă anti-tumorală (distrugere tumorală directă) : pulmonar, colo-rectal, vezică urinară, prostată
• Substanţă anti-SIDA majoră (inhibă replicarea HIV de 10 ori)
• Posedă o mare capacitate kelatoare, determinând eliminarea metalelor grele şi toxice din organism : Pb, Hg, Cd, Al
• Ajută la regenerarea ficatului şi la prevenirea alterărilor provocate de către consumul excesiv de alcool ; scade frecvenţa hepatitei B şi a cancerului hepatic
• Neutralizează efectele toxice ale : nitriţilor, nitraţilor, cloraţilor, derivaţilor benzenului, toluenului, anilinei...
• Ameliorează utilizarea de către organism a cisteinei şi cistinei
• Inhibă parţial sau total efectele dăunătoare apărute ca urmare a expunerii la nivele înalte de radiaţii, chimioterapie sau raze X
• Elimină RL care se formează în urma peroxidării lipidice, ce pot cauza ruptura membranelor celulare (cu impact negativ ulterior asupra materialului genetic)
• Elimină grăsimile oxidate din alimentele ingerate, blocându-le efectele potenţial dăunătoare ulterioare
• Împiedică Rl să se lege de proteinele fibroase ale corpului, evitând astfel întărirea şi scurtarea colagenului (menţinând astfel elasticitatea tegumentelor şi a arterelor) ; menţine astfel tinereţea sistemului circulator
• Acumularea formei oxidate a glutationului, GSSG, este un indicator al stresului oxidativ la nivel celular
• Glutationul intervine ca reglator in biosinteza prostaglandinelor prin inhibarea lipooxigenazei
• Stimulator al sistemul imunitar ; Glutationul este nemijlocit legat de activitatea fagocitară a macrofagelor pulmonare
• Protejează de efectele dăunătoare ale fumatului alături de alţi AO
• Studiile i-au demonstrat efectele benefice şi-n diabet
• Previne degenerarea maculară
• Cu trecerea anilor, nivelul Glutationului sangvin se reduce şi devenim, în mare măsură, dependenţi de sursele exogene de AO, atât pentru reciclarea AO endogeni, dar mai ales pentru anti-oxidarea ca atare

Catalaza

• Este o enzimă prezentă la toate organismele vii, care descompune H2O2 în H2O şi O2, protejând astfel celulele în faţa agresiunii H2O2 şi a peroxizilor
• Este o proteină conjugată cu 4 molecule de protoporfirină IX şi 4 atomi de Fe
• Cantitatea mare de catalaza din ficat si hematii (fiind mai ales localizată în mitocondrii şi peroxizomi) justifică implicarea ei în procese unde se produc cantităţi crescute de H2O2. Formarea H2O2 este foarte riguros controlată în organisme, pentru descompunerea acesteia acţionând trei enzime : catalaza, glutation peroxidaza şi peroxidazele. Aşa se explică de ce în deficite congenitale ale uneia dintre ele, persoanele respective nu au prea mult de suferit. Acest deficit devine decelabil clinic în condiţii de stres oxidativ, infecţii, când se produc afte sau ulceraţii în cavitatea bucală din cauza dezvoltaării unor bacterii ce secretă multă H2O2, capacitatea antioxidantă enzimatică fiind depăşită
• Se pare că în afara acţiunii sale asupra apei oxigenate, ea are o activitate peroxidazică (oxidează corpurile prin oxigenul eliberat)
• Favorizează cicatrizarea normală, producerea de fibroblaste, cât şi revascularizaţia
• Catalaza este una dintre cele mai rapide enzime cunoscute : fiecare moleculă de enzimă poate descompune milioane de molecule de H2O2 pe secundă !!!
• Absenţa sa congenitală sau acatalazia se manifestă prin ulceraţii bucale care sunt legate de acţiunea iritantă a apei oxigenate produse de flora bucală (la subiecţii normali, această apă oxigenată produsă la nivelul cavităţii bucale este distrusă prin catalază)
• Atât determinarea / dozarea catalazei cât şi a SOD sunt foarte puţin folosite clinic

DHEA (dehidroepiandrosteronul)

• Se află în plasma sangvină ca hormon secretat de glandele suprarenale
• Activitatea fizică (regulată) este cel mai important factor care stimulează sinteza şi eliberarea DHEA în sânge
• Are capacitatea de a bloca proliferarea radicalilor liberi
• Inhibă dezvoltarea celulelor maligne
• Stimulator imun : scade incidenţa infecţiilor bacteriene şi virale
• Previne acumularea de grăsime în ţesutul adipos ; ajută la metabolizarea lipidelor
• Stabilizează nivelul glicemic
• Creşte capacitatea de memorizare
• Creşte apetitul sexual
• Amplifică termogeneza
• În boala Alzheimer s-au descoperit nivele sangvine reduse ale DHEA

Melatonina

• Este un hormon natural produs de glanda pineală (epifiza), a cărui secreţie diminuă odată cu vârsta
• Această moleculă pare să resincronizeze organismul, menţinând integritatea sistemului neuro-endocrin şi a celui imunitar
• S-a observat că nu neapărat melatonina prelungeşte viaţa, ci buna funcţionare a epifizei ; evitând îmbătrânirea epifizei, este întârziată îmbătrânirea întregului organism
• Melatonina dă o protecţie majoră anti-îmbătrânire asupra glandei pineale ; dacă melatonina este administrată sub formă de suplimente, epifiza nu mai trebuie s-o producă, încetinindu-şi propria îmbătrânire şi secretând alte substanţe importante, ca de pildă TRH
• Nu este toxică nici la administrarea de doze orale enorme (excesul fiind eliminat urinar), care (culmea !) nu pun a la long epifiza în repaus ; dacă este sistată administrarea orală, secreţia glandulară revine prompt, ba chiar mai bine decât înainte !?!
• Este prezentă pretutindeni : vegetale, lapte, fiinţele vii
• Este produsă în timpul somnului exclusiv de epifiză (în timpul zilei şi de alte ţesuturi), având un spike nocturn al secreţiei aproape constant, la aceeaşi oră, în fiecare noapte, între orele 10 p.m. şi 2 a.m. ; combate drastic insomniile
• Protejează epifiza, restaurând indirect ritmurile hormonale ale tinereţii ; carenţa sa reprezintă un important semnal de alarmă : când nivelul hormonului scade, îmbătrânim
• Normalizează nivelul Zn la vârste avansate
• Reduce nivelul colesterolului
• Protejează împotriva efectelor negative ale stresului
• Menţine la nivel optim, sau reface ritmul somn / veghe alterat
• Factor anti-tumoral
• Stimulează sistemul imunitar ; efecte benefice în SIDA, alături de Se şi Zn
• Coboară nivelul colesterolului sangvin
• Măreşte rezistenţa organismului la stres
• Protejează împotriva bolilor cardiace degenerative
• Stimulează şi susţine funcţia sexuală
• Stimulează producţia STH-ului
• Este un antidepresiv şi un anxiolitic natural, uşor
• Fluvoxamina creşte drastic nivelul Melatoninei ; reciproc, Melatonina scade efectul hipotensor al Nifedipinei
• (doza maximă experimentală a fost de 3 mg seara, înainte de a stinge lumina, 6 luni consecutiv ; uzual se administrează între 0,3-0,5 mg / zi) ; la începutul tratamentului cu (suplimente de) melatonină, la unele persoane au apărut : tachicardia, ameţeli, hemicranie, sau chiar insomnie
• Nu se recomandă administrarea Melatoninei în sarcină, alăptare, sau la copiii foarte mici

Acidul lipoic

• Poate fi clasificat printre vitaminele liposolubile, fiind cunoscut şi drept acidul tiotic ; forma sa redusă (acidul dihidrolipoic – DHLA) este mai activă
• Este solubil în apă, dar şi-n lipide, putând ajunge şi acţiona la nivelul fiecărei celule, prin intermediul fluidului extracelular
• Este în mod normal produs de organismul uman, dar sinteza sa diminuă după vârsta de 50 de ani
• Este unul dintre AO cei mai puternici, forţa sa mărindu-se la asocierea cu vitaminele C şi E, reuşind în anumite situaţii să mascheze carenţa acestora
• Posedă o acţiune protectoare asupra multor organe ţintă pentru RL, dar mai ales pentru creier
• Poate fi absorbit în proporţie de 80% pe cale orală, fiind unul dintre AO exo-, endogeni
• Protejează de oxidare HDL-colesterolul
• Ajută la sinteza Glutationului
• Împiedică depunerea grăsimilor în pereţii arteriali
• Acţionează ca distrugător redutabil asupra unor RL extrem de periculoşi : OH-, HClO, O+
• Are capacitatea de a regenera vitamina E
• Este activ în aplicaţii locale la nivelul pielii (ungvent 5% sau 45%), prin care penetrează bine, fiind utilizabil cu bune rezultate în caz de calviţie androgenică, inflamaţii, psoriazis, reacţii autoimune, procese degenerative cutanate şi de îmbătrânire ; i s-a descoperit şi rol fotoprotector asupra pielii agresată de către RUV
• Potenţează efectele insulinei ; este foarte activ în controlul valorilor glicemice (200-600 mg/zi acid lipoic au redus cu 30-40% necesarul de insulină)
• Limitează procesul de glicare, prin care glicemia crescută reacţionează cu proteinele tisulare alterându-le, conducând astfel la procese de îmbătrânire precoce, leziuni renale, ateroscleroză, retinopatie ; reduce rezistenţa la insulină
• Activează metabolismul celular, acţionând direct asupra ciclului Krebs
• În dietele de slăbire, optimizează utilizarea carbohidraţilor, stabilizând nivelul glicemic
• Substanţă extrem de potentă împotriva oricărei localizări canceroase (preventiv, dar şi curativ)

Alţi anti-oxidanţi endogeni

Ceruloplasmina (feroxidaza)
• Este o proteină transportatoare de Cu (8 atomi/moleculă), fiind şi principala oxidază plasmatică
• Are acţiune detoxifiantă sanguină şi activitate dismutazică (mai mică totuşi decât a SOD)
• Inhibă peroxidarea AG polinesaturaţi
• Stimulează imunitatea
• Agenţii hepatotoxici (inclusiv etanoluI) determină o scădere a niveIului sangvin al enzimei

Citocromul P 450
• Complex enzimatic prezent cu predilecţie în ficat şi intestinul subţire(microzomi şi reticulul endoplasmatic) ; la om există momentan > 30 de izoenzime cunoscute
• Deficienţa genetică a sintezei Citocromului P 450 determină decesul în primii ani de viaţă
• Participă la detoxifierea produşilor de metabolism, a unor toxice (etanol), a pesticidelor şi a medicamentelor
• (activitatea sa metabolică poate genera substanţe mai toxice decât cele de la care s-a pornit iniţial)
• Există inductori ai sintezei sale (rifampicina, trimetoprim, fenobarbital, fenitoin) şi inhibitori (cimetidina)

Metalotioneinele (MT)
• Sunt proteine cu masă moleculară mică (70 AA), bogate în cisteină, dar fără punţi disulfurice, sau AA aromatici
• Există 3 clase de metalotioneine : specifice plantelor, microorganismelor şi mamiferelor
• Sunt caracterizate printr-o deosebită afinitate pentru Zn, Cd, Cu ; concentraţia MT în ficat şi rinichi creşte în urma expunerii la astfel de metale, dar şi în boli congenitale cum este boala Willson (cum melalele tranzitionale - Fe, Co, Cd, Cu - sunt puternic prooxidante, MT pot fi incluse în categoria AO)
2,3-difosfogliceratul
• Este un produs intermediar al degradării glucozei
• Scade afinitatea Hemoglobinei pentru O2, mărind eliberarea acestuia la nivelul ţesuturilor
• Efectul său este mai pregnant în anemii, condiţii de hipoxie
Acidul Uric
• Acidul uric şi unele purine, captează RL inhibând peroxidarea AG polinesaturaţi
• Protejeaza hematiile de atacul O2- şi hemoglobina de stressul oxidativ cu nitrit şi oxidarea degradativă a acidului hialuronic
Albuminele
• Sting formarea O2-
• Leagă sau complexează Fe şi Cu
• Aportul albuminei poate fi important, cu atât mai mult cu cât în insuficienţa hepatică, biosinteza ei fiiind micşorată, sensibilitatea la stressul oxidativ creşte, relaţie demontrată în ciroză şi hepatite
Unii aminoacizi
• HYS şi TAU sunt captatori de O2-
• Pot lega sau complexa ioni metalici prooxidanţi
• Proprietatea AO a acestor substane pare să fie însă secundară altor roluri în organism.

Bilirubina
Este un compus lipofil, iar concentraţii micromolare, inhibă peroxidarea AG polinesaturaţi şi captează O2-

Lista AO endogeni mai poate fi completată cu porfirine, carnosină, estrogeni, Coenzima Q10, poliamine şi AG mononesaturaţi

Factor de mediu cu o acţiune puternic antioxidantă : locuirea la munte !

• Locuirea la munte la > 500 m altitudine, într-o zonă împădurită, determină creşterea duratei de viaţă (în medie cu 3-8 ani), cu cât altitudinea e mai mare (totuşi < 5000 m)
• Factorii majori de protecţie sunt reprezentaţi de :
- Aeroionizarea negativă
- Lipsa sau reducerea drastică a poluării
- Apa sărăcită în deuteriu
• Aeroionizarea negativă funcţionează ca un antioxidant de potenţă medie-puternică, independent de aportul celor exogeni sau de capacitatea de sinteză a celor endogeni
• Apa sărăcită în deuteriu se găseşte la altitudini de > 500 m, conţinutul în D2O scăzând de la 140-150 ppm, la nivelul mării, până < 110 ppm, cu efecte benefice marcate pentru sănătate, asemănate de unii cu ale CoQ10

Reciclarea anti-oxidanţilor

• AO, atât cei endogeni, cât şi cei exogeni, sunt legaţi în serie, ca nişte veritabile roţi dinţate
• Când este oxidat unul, automat este reciclat printr-un altul
• Valoarea deosebită a AO exogeni rezidă tocmai din faptul că au o viteză mai mare de acţiune, sunt promţi, sinteza lor nu depinde de vârstă, iar mai ales > 35 de ani (datorită reducerii sintezei celor endogeni), corpul depinde foarte mult de aportul acestora
• Sinteza tuturor AO endogeni este puternic stimulată de către activitatea fizică susţinută şi drastic diminuată de către sedentarism
• Cine înţelege valoarea AO şi a RL a făcut un pas în înţelegerea propriei sănătăţi
• Cine aduce zilnic, constant şi continuu un aport masiv de AO exogeni, va fi pus la adăpost de bolile degenerative “ale civilizaţiei”, putând să spere într-un mod realist la dezideratul de “centenar”
• Reţineţi : ţinta zilnică > 5000 unităţi ORAC / zi

Omul care planta copaci

2010-06-01T14:10:00.011+03:00

Publicat de Florina în Iunie 1, 2010 la 1:47pm in Casa Trezirii

Pentru ca o fiinţă umană să-şi dezvăluie calităţile cu adevărat excepţionale, trebuie să ai norocul să o poţi observa în activitate de-a lungul anilor. Dacă această activitate e despuiată de orice egoism, dacă ideea care o călăuzeşte e de o generozitate exemplară, dacă e absolut sigur că nu a căutat nici o răsplată şi că, mai mult, a lăsat o amprentă vizibilă asupra lumii, ne aflăm atunci, fără riscul de a greşi, în faţa unui caracter de neuitat.

Acum vreo patruzeci de ani făceam o drumeţie lungă pe nişte coame de munte absolut necunoscute de turişti; în acea străveche regiune a Alpilor care ajunge până la Provenţa. Regiunea e delimitată la sud-est şi la sud de cursul mijlociu al râului Durance, între Sisteron şi Mirabeau; la nord, de cursul superior al râului Drome, de la izvoare până la Die; la est, de câmpiile comitatului Venaissin şi de pereţii abrupţi ai muntelui Ventoux. Ea cuprinde toată partea de nord a departamentului Alpilor din Provenţa de Sus, sudul departamentului Drome şi o mică enclavă din Vaucluse. În momentul în carte am pornit în lunga drumeţie în aceste ţinuturi pustii, am întâlnit doar stepe golaşe şi monotone, situate cam la 1200-1300 metri altitudine. Nu creştea pe acolo decât lavandă sălbatică. Am traversat acest ţinut în toată lungimea sa şi, după trei zile de mers, mă aflam într-o dezolare totală.

Mi-am ridicat cortul în apropierea unui schelet de sat părăsit. Nu aveam apă din ajun şi trebuia să găsesc undeva. Casele, înghesuite ca un cuib bătrân de viespi, deşi în ruină, m-au făcut să cred că odinioară a existat acolo o fântână sau un puţ. Am găsit, într-adevăr, o fântână, dar era secată. Cele cinci-şase case fără acoperişuri, măcinate de vânt şi de ploi, capela cu clopotniţa prăbuşită, toate erau orânduite aşa cum sunt casele şi capelele în satele locuite, dar toată viaţa din ele dispăruse. Era o zi frumoasă de iunie, cu soare, dar pe aceste pământuri fără nici un loc mai adăpostit şi situate pe culme, aproape de cer, vântul sufla cu brutalitate insuportabilă. Vuietul lui printre pereţii goi ai caselor era ca mugetul unei sălbăticiuni deranjate în timpul mesei. A trebuit s-o pornesc mai departe. După cinci ore de mers, însă nu găsisem apă şi nimic nu-mi dădea vreo speranţă că voi găsi. Peste tot, aceeaşi uscăciune, aceleaşi ierburi lemnoase.

Mi s-a părut că zăresc în depărtare o mică siluetă neagră, în picioare.
Am luat-o drept un trunchi de copac solitar. La noroc, m-am îndreptat spre ea. Era un cioban. În preajma lui se odihneau vreo treizeci de oi, culcate pe pământul fierbinte. Mi-a dat să beau din plosca lui şi, puţin mai târziu, m-a condus la stâna situată într-o vale a podişului. Îşi scotea apa – excelentă – dintr-o scobitură naturală, foarte adâncă, deasupra căreia instalase un scripete rudimentar. Acest om vorbea puţin. E ceva caracteristic celor solitari, dar pe el îl simţeai sigur pe sine şi plin de încredere în această siguranţă.

Era un personaj insolit în acest ţinut dezolant. Nu locuia întro-o cabană, ci într-o casă din piatră şi se vedea foarte bine cum prin munca sa a reparat ruina pe care o găsise la venire. Acoperişul era solid şi etanş. Vântul lovind ţiglele producea un zgomot asemenea mării pe plajă. Gospodăria era în ordine, vesela spălată, parchetul măturat, puşca curăţată şi unsă; supa fierbea pe foc. Am observat atunci că era proaspăt bărbierit, că nasturii erau solid cusuţi, că hainele îi erau cârpite cu atâta migală încât locurile reparate erau aproape invizibile. A împărţit supa cu mine şi, cum i-am oferit apoi şi eu punga de tutun, mi-a spus că nu fumează. Câinele, liniştit ca şi el, era binevoitor, fără slugărnicie.

Se înţelegea de la sine că voi petrece noaptea acolo; satul cel mai apropiat fiind la o zi jumătate de mers. Şi, pe deasupra, cunoşteam perfect specificul rarelor sate din această regiune. Sunt vreo patru sau cinci, situate departe unele de altele, pe coastele munţilor în desişurile de stejari albi, chiar la capătul drumurilor carosabile. Sunt locuite de pădurari care fac mangal. Nişte locuri unde se trăieşte jalnic. Familiile, înghesuite unele în altele, în acest climat de o duritate excesivă, atât iarna, cât şi vara, ajungând, în izolare, la o exasperare egoistă. Ambiţia iraţională depăşeşte măsura, în dorinţa permanentă de a evada din acest loc. Bărbaţii îşi duc cărbunele la oraş cu camioanele şi se întorc acasă. Calităţile cele mai solide se clatină sub acest permanent duş scoţian. Femeile îşi mocnesc ranchiunele. Totul e supus concurenţei: atât vânzarea cărbunelui, cât şi banca din biserică, virtuţile care se ciocnesc unele de altele, viciile care se luptă între ele, bătaia generală a viciilor şi virtuţilor, fără nici un răgaz. În plus, vântul, şi el fără răgaz, irită nervii. Sunt epidemii de sinucideri şi numeroase cazuri de nebunie, aproape întotdeauna ucigaşă.

Ciobanul care nu fuma a mers să caute un săculeţ şi răsturnă pe masă o mulţime de ghinde. Începu să le examineze una după alta cu multă atenţie, separându-le pe cele bune de cele rele. Eu îmi fumam pipa. M-am oferit să-l ajut. Îmi spuse că asta era treaba lui. Într-adevăr: văzând grija cu care făcea această muncă, n-am insistat. Atâta a fost conversaţia noastră. Când a adunat în grămada celor bune un număr destul de mare de ghinde, le-a aşezat câte zece într-un pacheţel. Elimina astfel, în continuare, fructele mici sau cele sau pe cele care erau crăpate, căci le examina îndeaproape. Când a avut în faţă o sută de ghinde perfecte, s-a oprit şi ne-am dus la culcare.

Compania acestui om te liniştea. I-am cerut a doua zi permisiunea să rămân toată ziua la el. Găsi asta foarte natural, sau, mai exact, îmi dădu impresia că nimic nu l-ar putea deranja. Această odihnă nu-mi era absolut necesară, dar eram contrariat şi voiam să ştiu mai mult. Îşi scoase turma şi o duse la păscut. Înainte de a pleca, muie într-o găleată cu apă săculeţul în care pusese ghindele alese şi numărate cu grijă. Am remarcat că, în chip de baston, a luat o vergea de fier de grosimea degetului mare şi lungă cam de un metru cinzeci. M-am prefăcut că mă odihnesc plimbându-mă şi am luat-o pe un drum paralel cu al lui.
Păşunea animalelor sale se afla într-o vâlcea. Şi-a lăsat turma în paza câinelui şi a urcat spre locul unde mă aflam. M-am temut că vine să-mi reproşeze indiscreţia, dar n-a fost nimic: era în drumul său şi mă invită să-l însoţesc, dacă nu aveam altceva mai bun de făcut.

Mergea la două sute de metri mai departe pe coamă. Ajuns la locul unde dorea să meargă, îşi împlântă vergeaua de fier în pământ. Făcu astfel o groapă, în care puse o ghindă, apoi astupă groapa. Îşi planta stejarii.
L-am întrebat dacă pământul era al lui. Mi-a răspuns că nu. Ştia el al cui era? Nu ştia. Presupunea că era un teren comunal, sau poate că era al unor oameni cărora nu le păsa de el? El nu ţinea să-i cunoască pe proprietari. Îşi plantă astfel, cu deosebită grijă, cele o sută de ghinde.

După masa de prânz, a început iar să scoată sămânţa. I-am pus, cred, întrebări insistente, apoi el răspunse. De trei ani planta copaci în această pustietate. Plantase o sută de mii. Din o sută de mii , ieşiseră douăzeci de mii. Din aceste douăzeci de mii, socotea că va pierde încă o jumătate din cauza rozătoarelor sau din cauze de nimeni şi imposibil de prevăzut în intenţiile Providenţei. Rămâneau zece mii de stejari care vor creşte în acest loc, în care nu fusese nimic inainte.

Abia în acel moment am început să fiu atent la vârsta acestui om. Avea vizibil peste cinzeci de ani. Cinzeci şi cinci, îmi spuse. Se numea Elzeard Bouffier. Avusese o fermă la câmpie. Îşi împlinise viaţa acolo.
Dar şi-a pierdut unicul fiu, apoi soţia. Se retrăsese în singurătate, unde îi plăcea să trăiască molcom, cu oile şi câinele său. Se gândise că ţinutul moare din lipsă de copaci. Mai spuse că, neavând treburi foarte importante, s-a hotărât să remedieze această stare de lucruri. Ducând eu însumi pe atunci o viaţă solitară, în ciuda vârstei mele tinere, ştiam să mă apropii cu delicateţe de suflete solitare. Am comis, totuşi, o greşeală. Tocmai vârsta mea tânără mă făcea să imaginez viitorul în funcţie de mine însumi şi de o anumită căutare a fericirii. I-am spus că peste treizeci de ani aceşti zece mii de stejari vor fi magnifici. Îmi spuse foarte simplu că, dacă Dumnezeu îl va lăsa în viaţă, peste treizeci de ani va fi plantat încă mulţi alţii, aşa încât aceşti zece mii vor fi ca o picătură de apă într-o mare.

Studia deja, de altfel, reproducerea fagilor şi avea lângă casa lui o pepinieră răsărită din jir. Port-altoiurile, pe care le protejase de oi printr-un grilaj, erau de toată frumuseţea. Se gândea şi la mesteceni, pentru locurile retrase din văi, unde, spuse el, o anumită umiditate dormitează în adânc, la câţiva metri de la suprafaţa solului. Ne-am despărţit a doua zi.

În anul care a urmat, a început războiul din 1914, în care am fost înrolat timp de cinci ani. Un soldat de infanterie nu se putea gândi deloc la copaci. Ca să spun drept, întâmplarea aceasta nu-mi rămase în minte; o consideram ca pe un fel de dada, o colecţie de timbre, şi o uitasem.

Ieşit din război, mă aflam în posesia unei minuscule prime de demobilizare, dar cu dorinţa de a respira puţin aer curat. Fără nici un gând – în afară de această dorinţă – am apucat-o din nou pe drumul acelor ţinuturi pustii; regiunea nu se schimbase. Totuşi, dincolo de satul mort am zărit, în depărtare, un fel de ceaţă gri care acoperea înălţimile, asemeni unui văl. Din ajun, începusem să mă gândesc la acest cioban, plantator de copaci. „Zece mii de stejari“, mi-am spus, “ocupă, într-adevăr, un spaţiu vast“.

Văzusem murind prea mulţi oameni, timp de cinci ani, ca să nu-mi imaginez cu uşurinţă moartea lui Elzeard Bouffier, mai ales că la douăzeci de ani, consideri oameni de cinzeci ca nişte bătrâni cărora nu le mai rămâne altceva de făcut decât să moară. Nu murise. Era chiar foarte în putere. Îşi schimbase meseria. Nu mai avea decât patru oi, care-i ameninţau plantaţiile de copaci. Căci, spuse el (şi eu o constatam), nu se sinchisise deloc de război. Continuase imperturbabil să planteze. Stejarii din 1910 aveau acum zece ani şi erau mai mari decât mine şi decât el. Rămăsesem de-a dreptul fără grai şi, cum el nu vorbea, am petrecut toată ziua tăcuţi, plimbându-ne prin pădurea lui.
Aceasta avea în trei tronsoane, unsprezece kilometri, pe cea mai mare lărgime.

Când mi-am amintit că totul ieşise din mâinile şi sufletul acestui om – fără mijloace tehnice -, am înţeles că oamenii ar putea fi la fel de eficace precum Dumnezeu în alte domenii decât distrugerea. Îşi urmărise ideea, şi fagii care îmi ajungeau până la umeri stăteau mărturie.
Stejarii erau mai viguroşi şi depăşiseră vârsta când erau la discreţia rozătoarelor; cât despre planurile Providenţei, ca să distrugă opera creată ar fi trebuit să recurgă de aici înainte la cicloni.

Îmi arătă nişte admirabile pâlcuri de mesteceni, care datau de cinci ani, adică din 1915, din vremea când eu luptam la Verdun. Populase toate văgăunile, unde presupunea, pe bună dreptate, că există umiditate la suprafaţa solului. Erau fragezi ca nişte adolescenţi şi foarte hotărâţi. Creaţia dădea, de altfel, impresia că se operează în lanţ. Nu-şi făcea griji cu asta, îşi continua cu îndârjire sarcina foarte simplă.Dar, coborând prin sat, am văzut curgând apa în pâraiele care, de când se ştie, deveniseră seci. Aceste pâraie uscate avuseseră odinioară apă, în timpurile străvechi.

Unele din aceste sate triste, despre care am vorbit la începutul relatării mele, fuseseră construite pe locurile unor vechi sate galo-romane, din care rămăseseră încă urme; arheologii scormoniseră şi găsiseră cârlige de undiţă în locuri unde, în secolul 20, trebuia să recurgi la cisterne pentru a avea puţină apă. Vântul împrăştia şi el unele seminţe. Odată cu apa, reapăreau sălciile, răchita, pajiştile, grădinile, florile şi un anumit mod de viaţă. Transformarea se opera atât de încet, încât devenea ceva firesc, fără a provoca uimire.
Vânătorii care urcau spre locurile solitare, în urmărirea iepurilor sălbatici sau a mistreţilor, constataseră mulţimea de copaci tineri, dar o puseseră pe seama farselor naturale ale pământului. De aceea, nu se atingeau de lucrarea acestui om. Dacă l-ar fi bănuit, i-ar fi creat probleme. Era de nesăbuit. Cine şi-ar fi putut imagina, prin sate şi în administraţie, o asemenea încăpăţânare în generozitatea cea mai minunată?

Începând din 1920, nu trecea niciodată mai mult de un an fără să-l vizitez pe Elzeard Bouffier. Nu l-am văzut niciodată cedând sau îndoindu-se. Şi totuşi, Dumnezeu ştie dacă Dumnezeu însuşi ne împinge la aceasta. N-am făcut socoteala tristeţilor sale. Putem să ne imaginăm, totuşi, că pentru o asemenea reuşită a trebuit să învingă adversităţile; că, pentru a asigura victoria unei astfel de pasiuni, a trebuit să lupte cu disperarea. Plantase timp de un an mai mult de zece mii de arţari. Au murit toţi. Anul următor a abandonat arţarii, ca să reia plantarea fagilor, care au crescut mai bine decât stejarii.

Ca să avem o idee cât mai exactă despre acest caracter excepţional, nu trebuie să uităm că el se manifestă într-o singurătate absolută, atât de absolută încât, spre sfârşitul vieţii, pierduse obişnuinţa de a vorbi.
Sau, poate, nu-i mai vedea rostul? În 1933, a primit vizita unui silvicultor înmărmurit. Acest funcţionar i-a ordonat să nu facă foc afară, de teamă să nu pună în pericol creşterea acestei păduri naturale. Era pentru prima dată, îi spuse acest om naiv, că o pădure creştea singură. În acea vreme, el mergea să planteze fagi la doisprezece kilometri de casă. Pentru a evita traseul du-întors – avea atunci şaptezeci şi cinci de ani -, se gândea să construiască o cabană de piatră chiar pe locul plantaţiilor sale. Ceea ce a şi făcut în anul următor.

În 1935, o adevărată delegaţie administrativă a venit să examineze pădurea naturală: un înalt funcţionar silvic, un deputat şi tehnicieni.
Se pronunţaseră multe cuvinte inutile. S-a hotărât să se facă ceva şi, din fericire, nu s-a făcut nimic, în afară de singurul lucru util: acela de a pune pădurea sub protecţia satului şi de a interzice tăierea lemnului pentru cărbune. Căci era imposibil să nu fii subjugat de frumuseţea acestor copaci tineri, în plină putere. Ea îşi exercită vraja chiar şi asupra deputatului.

Aveam un prieten printre şefii forestieri, care făcea parte din delegaţie. I-am explicat misterul. Într-una din zilele săptămânii următoare am pornit în căutarea lui Elzeard Bouffier. L-am găsit lucrând la douăzeci de kilometri de locul în care avusese loc inspecţia. Acest şef forestier nu degeaba era prietenul meu. Cunoştea valoarea lucrurilor. A ştiut să păstreze secretul. I-am oferit ciobanului câteva ouă aduse în dar. Am împărţit masa frugală în trei şi am petrecut câteva ore contemplând în tăcere peisajul. Partea dinspre care veneam era acoperită cu copaci înalţi de şase-opt metri. Îmi aminteam aspectul ţinutului în 1913: pustiu …

Munca liniştită şi ritmică, frugalitatea meselor şi, mai ales, seninătatea sufletului, îi dăduseră acestui bătrân o sănătate aproape solemnă. Era un atlet al lui Dumnezeu. Mă întrebam câte hectare va mai acoperi încă de copaci?

Înainte de a pleca, prietenul meu dădu doar o singură sugestie, legată de anumite esenţe care s-ar potrivi mai bine terenului de aici. N-a insistat. “Pentru simplu motiv”, îmi spuse apoi, “că acest om ştie mai mult decât mine“. După o oră a mers – ideea prinzând contur -, adăugă: “Ştie mai mult decât oricine despre asta. A găsit un mjloc strălucit de a fi fericit“. Datorită acestui şef forestier, atât pădurea, cât şi fericirea acestui om au fost ocrotite. Trei pădurari au fost numiţi de el pentru această ocrotire şi i-a speriat în aşa hal, încât rămaseră insensibili la toate cănile cu vin pe care tăietorii le-ar fi putut oferi.

Pădurea nu a fost în pericol grav decât în războiul din 1939.
Automobilele funcţionând atunci cu gazogen, lemnul nu ajungea niciodată. Au început să facă tăieri în rândul stejarilor ce datau din 1910, dar aceste terenuri erau atât de departe de reţelele rutiere, încât intreprinderea se dovedi foarte nerentabilă din punct de vedere financiar si fu abandonată. Ciobanul nu văzuse nimic. Era la treizeci de kilometri de acolo, continuându-şi liniştit munca, ignorând războiul din ’39, cum ignorase şi războiul din ‘914.

L-am văzut pe Elzeard Bouffier pentru ultima oară în iunie 1945. Avea atunci optzeci şi şapte de ani. Luasem din nou drumul pustietăţilor, dar acum, în ciuda deteriorării în care războiul adusese ţinutul, exista un autobuz care făcea legătura între Valea Durance şi munte. Am pus pe seama acestui mijloc de transport relativ rapid faptul că nu mai recunoşteam locurile primelor mele drumeţii. Mi se părea că drumul mă conducea prin locuri noi.

Am avut nevoie de un nume de sat, pentru a trage concluzia că mă aflam, într-adevăr, în această regiune odinioară părăsită şi în ruine. În 1913, acest cătun de zece-douăsprezece case avea trei locuitori. Erau sălbatici, se detestau, trăiau din vânătoarea cu capcană: erau cam în starea fizică şi morală a oamenilor preistorici. Urzicile devorau, în jurul lor, casele părăsite. Condiţia lor era fără speranţă. Nu aveau altceva de făcut decât să aştepte moartea: situaţie care nu predispunea deloc la virtute. Totul era acum schimbat. Chiar şi aerul. În locul vijeliilor uscate şi brutale care mă întâmpinau odinioară, sufla o briză uşoară, încărcată de miresme. Un foşnet asemeni apei venea din munţi: era acela al vântului din pădure. În fine, un lucru şi mai uimitor, am auzit adevăratul sunet al apei curgând în bazin. Am văzut că făcuseră o fântână, că avea apă din belşug şi, ceea ce m-a impresionat mai mult, plantaseră lângă ea un tei, care putea să aibă vreo patru ani, deja gros, simbol incontestabil al unei renaşteri.

Pe de altă parte, Vergnons păstra urmele unei munci pentru întreprinderea căreia este necesară speranţa. Speranţa revenise, aşadar. Se măturaseră ruinele, se demolaseră bucăţile de ziduri deteriorate şi se clădiseră din nou cinci case. Cătunul număra de-acum douăzeci şi opt de locuitori, dintre care patru familii tinere. Casele noi, proaspăt tencuite, erau înconjurate de grădini de legume, în care creşteau amestecate, dar aliniate, legume şi flori, varza şi trandafirii, prazul şi gura-leului, ţelina şi anemonele. Era de-acum, un loc în care doreai să locuieşti. Începând de acolo, am parcurs drumul pe jos.

Războiul, din care abia ieşeam, nu permisese o viaţă foarte înfloritoare, dar Lazăr ieşise din mormânt. Pe coastele povârnite ale muntelui vedeam lanuri mici de orz şi secară verde; în fundul văilor înverzeau câteva păşuni. N-au trebuit decât cei opt ani care ne despart de acea perioadă, pentru ca tot ţinutul să strălucească de sănătate şi îmbelşugare. Pe locul ruinelor pe care le văzusem în 1913 se ridică acum gospodării curate, tencuite, care sunt imaginea unei vieţi fericite şi confortabile. Vechile izvoare, alimentate de ploile şi zăpezile pe care le reţin pădurile, au început iar să curgă. Apele lor au fost canalizate. Lângă fiecare fermă, în boschetele de arţari, bazinele fântânilor se revarsă peste covoarele de mentă proaspătă.

Satele au fost reconstruite încet-încet. O populaţie venită de la câmpie, unde pământul se vinde scump, s-a fixat aici, aducând tinereţe şi mişcare, spirit de aventură. Întâlneşti pe drum femei şi bărbaţi bine hrăniţi, băieţi şi fete care ştiu să râdă şi care au prins gust pentru serbările de la ţară. Dacă socotim fosta populaţie, de nerecunoscut de când trăieşte în linişte, şi pe noii veniţi, atunci înseamnă că mai mult de zece mii de persoane îi datorează fericirea lui Elzeard Bouffier.

Când mă gândesc că un singur om, redus doar la simplele-i resurse fizice şi morale, a fost în stare să facă să se ivească din pustiu acest ţinut al Canaanului, mi se pare că, la urma urmei, condiţia umană este admirabilă. Dar când socotesc câtă constanţă în măreţie sufletească şi îndârjire în generozitate au fost necesare pentru a obţine acest rezultat, sunt cuprins de un respect imens pentru acest bătrân ţăran fără cultură, care a ştiut să ducă la capăt această operă demnă de Dumnezeu. Elzeard Bouffier a murit în pace în1947, la azilul din Banon.

Autor JEAN GIONO / Traducere: DOINA SOFIA LUNGU

Reproducerea acestui text este gratuită. JEAN GIONO dorea ca el să fie răspândit cât mai mult posibil: el a făcut acest dar omenirii – e ceea ce a scris mai uman, după cum considera el. Materialul a fost prezentat de un autor francez la Conferinţa ANATECOR din 22-24 septembrie 2006 la Arad şi este publicat în Compendiumul lucrărilor acestei Conferinţe la paginile 777-785. Învăţătura acestui material a impresionat sala.

Calatorie 3D

2010-01-26T17:37:00.003+02:00

Se apasa pe fiecare si plimbati mausul pe ecran - stanga-dreapta, sus-jos.
In partea stanga a ecranului sunt mai multe.

Paris si Turnul Eiffel

Calatorie cu balonul

Catedrale

Gara din Michigan

Incendiu la Montreal

Concert de jazz Oliver Jones

Hotel de gheata

Carnaval Quebec

Hotel Ruby

Lumea vazuta prin internet

2009-12-20T12:22:00.002+02:00

Publicat de Laurentiu în Decembrie 20, 2009

CLICUITI PE NUMELE TARILOR

ROMANIA

ITALIA

FRANTA

AMERICA

TARILE SCANDINAVE

BULGARIA

GERMANIA

SPANIA

CANADA

GRECIA

JAPONIA

AFRICA

AUSTRALIA

CARAIBE

ALASKA

UNGARIA

CROATIA

Transcriptie a unei convorbiri radio reale ...

2009-11-23T02:48:00.003+02:00

... intre un vas din Armata Statelor Unite si autoritatile canadiene de coasta din
Newfoundland in octombrie 1995.

Americanii:
- Va rugam, schimbati directia voastra cu 15 grade la nord cu motivul de a
evita ciocnirea.

Canadienii:
- Recomandam ca DV sa schimbati directia VOASTRA cu 15 grade la sud ca sa evitam ciocnirea.

Americanii :
- Aici capitanul vasului Armatei SUA. Repet: schimbati directia.

Canadienii:
- Nu, repetam: voi trebuie sa schimbati directia.

Americanii:
- AICI SUNTEM PORTAVIONUL ABRHAM LINCOLN , AL DOILEA VAS IN DIMENSIUNI AL FLOTEI STATELOR UNITE ALE AMERICII IN OCEANUL ATLANTIC. NE INSOTESC TREI DISTRUGATOARE, TREI CRUCISATOARE SI NUMEROASE VASE DE SPRIJIN. CER CA DV. SA VA SCHIMBATI DIRECTIA CU 15 GRADE LA NORD, SAU VOM LUA MASURI PENTRU A GARANTA SECURITATEA ACESTUI VAS.

Canadienii:
- Noi suntem un far... Voi hotariti.

Reteta de mititei adevarata - Bucuresti 1920

2009-11-23T02:38:00.001+02:00

Bucureşti, la 16 Iunie 1920

Onorate Domnule Ofiţer!

Pentru căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani în urmă cele ale tatălui Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu Caragiale este, pe lângă onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru, vroiesc să dau la rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la dorinţa onoratei Dumneavoastră soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai mititeilor noştri, care, după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot Bucureştiul. Astfel dau dovadă de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum secretul delicioşilor noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit de la marele Maestru Gastronom D-l Tică Preoteanu,
antemergătoriul meu la conducerea bucătăriei Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei Dumneavoastră soţii, Doamnei Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt bucuros să o fi cunoscut..
Perfecţiunea seratelor de cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui Dumnezeu, am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg taina celui mai de preţ preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală, în ţara întreagă şi în străinătate.
Mititeii sunt un produs culinar din carne de vită, în stare finită de şapte până la opt centimetri şi la o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o gustare între mese la o halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de sine stătătoare. Ei îşi au originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se întâlnesc şi în Grecia şi Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria românească. Cum le spune şi numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel: mici, în Regat, din carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul mesenilor. Se servesc numai proaspăt prăjiţi pe grătar de jar fie cu tacâm, ori la scobitoare sub formă de gustare..
Se ia cărniţă de vacă de la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de două ori prin maşină, pentru a se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform.
Dacă va fi carnea prea slabă, se va adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de oaie, ca la 100 până la 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se va lua în nici un caz slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac decât să strice gustul şi să ia din minunata savoare a mititeilor.
Se fierbe o zeamă din oase de vacă cu măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece kilogram de carne.
Se pregătesc pentru fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum urmează:
8 grame de piper proaspăt pisat mărunt
12 grame de cimbru uscat cât mai proaspăt pisat mărunt
4 grame de enibahar pisat mărunt
2 grame de coriandru pisat mărunt
2 grame de chimion turcesc pisat mărunt
1 gram de anis stelat pisat mărunt
8 grame de bicarbonat de sodiu
1 linguriţă de zeamă de lămâie
1 lingură de untdelemn
1 căpăţână bună de usturoi aromat şi nu din cel iute
La cantităţi mai mari de cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci kilograme de carne, câte o măsură mai mult din mirodeniile pomenite.
Se frământă carnea într-un vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început bicarbonatul de sodiu, care se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase şi toate celelalte condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform şi puţin câte puţin. Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o noapte, după care se scoate, se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai frământă o dată preţ de o jumătate de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un mujdei de usturoi cu apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare kilogram de carne, care se lasă la tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi într-un tifon, se adaugă sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul preţ de un sfert de ceas.
Se dă din nou la gheţar până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi prăjiţi şi serviţi mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se încălzi şi muia; după trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se formează mititeii ca de un deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu untdelemn pe toate părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un ceas. Se prăjesc pe jar iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când cu mujdei, aşa ca sa prindă o crusta rumenă de jur împrejur.
Gratargii noştri întorc fiecare mititel doar de trei ori până este prăjit.
La prăjit mititeii vor scădea puţin, de unde şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se pătrundă, ca să nu se usuce sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc la foc prea mic, mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul aromat şi devin seci. Se servesc alături de chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon sau muştar picant şi aromat, după preferinţă şi cu sare şi ciuşca. Doar şi numai aşa veţi obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi sunt.
Cunosc mulţi din aşa numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin mahalale, care din neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc aluatul de mititei cu alte soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai puţin la prăjit decât ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi savoarea mititeilor adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la condimente, mai ales la usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea dominantă a gustului atât de specific al mititeilor.
Sunt fericit sa dezvălui Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl va da mai departe, aşa cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre Cuisiner când îmi va lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa sunt extrem de gustoşi, dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa coriandrului, a anisului stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii, mititeii Doamnei Măriuţa vor fi inegalabili!
Va aştept luna viitoare când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună cu Domnii Ofiţeri Dinu şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva halbe împreună!
Dorindu-vă sănătate, voie bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de mâini Doamnei Măriuţa, cea mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta societate! Dumnezeu să vă ajute!

EI TRĂIESC PRINTRE NOI ...

2009-05-30T14:53:00.001+03:00

1.Un tip a cumpărat un frigider nou pentru casa lui. Ca să scape de cel vechi, l-a pus în faţa casei cu un bilet pe el, pe care scrie: E gratis, îl vrei, ia-l acasă.
Patru zile a stat frigiderul acolo şi nimeni nici măcar nu s-a uitat la el. Şi-a dat seama că oamenii erau prea neîncrezători în această ofertă.
Aşa că a decis să schimbe biletul: Frigider de vânzare cu 100 ron.
A doua zi cineva l-a furat!
Ei trăiesc printre noi!!!!

2.
Într-o zi mergeam pe plajă cu nişte prieteni, când deodată cineva a ţipat :"Uite o pasăre moartă!"
...Un altul s-a uitat în sus spre cer şi a exclamat : "unde, unde?"
Ei trăiesc printre noi!!!

3.
Când se uita la o casă, fratele meu a întrebat agenta imobiliară în ce direcţie este nordul, explicându-i că nu vrea ca soarele să-l trezească în fiecare dimineaţă.
Ea a întrebat "Soarele răsare în nord?"
Când fratele meu i-a explicat că soarele răsare în est de ceva timp, ea a dat din cap şi a zis: "Oh, nu prea ţin pasul cu lucrurile astea"
Ei trăiesc printre noi!!!

4.
Luam prânzul într-o cafenea, când fără să vrem, am auzit-o pe angajată că
vorbea despre o arsură pe care a făcut-o la sfârşitul săptămânii, când mergea spre plajă cu maşina.
A condus cu ea decapotată, dar nu credea că se va arde pentru că era în mers.
Ei trăiesc printre noi!!!

5.
Sora mea are un fel de cuţit în maşină, care este special pentru a tăia centura de siguranţă, în caz că rămâne blocată din cauza unui accident. Ea îl ţine în portbagaj.
Ei trăiesc printre noi!!!

6.
Mă plimbam cu un prieten, cand am văzut o femeie cu un cercel în nas, de care
era ataşat un un lănţişor până la cercelul din ureche.
Prietenul meu a zis "Nu se va rupe lanţul, de fiecare dată când va întoarce capul?".
A trebuit să-i explic că nasul şi urechea unei persoane rămân la aceeaşi distanţă una de cealaltă, indiferent în ce direcţie va întoarce capul...
Ei trăiesc printre noi!!!

7.
Nu mi-am găsit bagajele în zona pentru bagaje din aeroport. Aşa că am mers la
biroul de bagaje pierdute şi i-am spus femeii de acolo, că bagajele mele nu au apărut.
Ea a zâmbit calm şi mi-a spus să nu îmi fac griji, deoarece ea este pregătită şi instruită profesional şi că sunt în mâini bune.
"Spuneţi-mi" m-a întrebat ea :"Avionul dumneavoastră a aterizat? "
(Eu lucrez cu astfel de oameni)
Ei trăiesc printre noi!!!

8.
Când munceam la o pizzerie, am observat un bărbat care a comandat o pizza
mică la pachet.
Părea să fie singur şi bucătarul l-a întrebat, dacă doreşte să taie pizza în 4 sau în 6
felii.
A stat şi s-a gândit un pic, înainte sî răspundă: "Lasă în 4 felii. Nu cred că îmi este destul de foame să mănânc 6 felii.
Da, ei trăiesc printre noi!!!

... ŞI EI SUNT NOI, DECI SĂ-I ÎNŢELEGEM ŞI SĂ-I IUBIM AŞA CUM SUNT!

Avertisment: Ouă ieftine, dar cu hormoni

2009-05-30T13:04:00.000+03:00

Comentariu publicat de Florina

SURSA: http://www.jurnalul.ro/stire-alimentatie-sanatoasa/avertisment-oua-ieftine-dar-cu-hormoni-504304.html

Peste 90% dintre ouăle comercializate în România conţin hormoni de stres şi alte substanţe nocive pentru sănătate. Înainte de a merge la cumpă rături, învăţaţi să deosebiţi ouăle de slabă calitate de cele sănătoase.

În România, aproape toate ouăle comercializate provin de la găini crescute în baterii, pe o suprafaţă mai mică decât o coală de hârtie şi hrănite cu furaje chimizate. Potrivit prof. doctor Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, aceste ouă conţin hormoni de stres şi alte substanţe nocive pentru sănătate. Tocmai din acest motiv, Uniunea Europeană a propus ca din 2012 ele să fie retrase de pe piaţă.

DESCIFRAŢI CODUL!

Avem şi opţiuni mai sănătoase, iar pentru a deosebi ouăle de slabă calitate de cele sănătoase nu trebuie decât să interpretaţi cifrele inscripţionate pe ele. Astfel, pe lângă termenul de garanţie, oul este inscripţionat şi cu un cod de cifre (uneori mai puţin lizibil), pe care nu ar trebui să îl trecem cu vederea, pentru că el oferă informaţii foarte importante cu privire la calitatea produsului.
Există patru categorii de ouă care, potrivit reglementărilor UE, pot fi comercializate. Această clasificate se face în funcţie de modalitatea de creştere a păsărilor de la care provin ouăle, iar marcarea respectă standardele europene.

Astfel, prima cifră a codului precizează calitatea oului, iar următoarele cifre reprezintă codul de producător.
Concret:
- ouăle marcate cu cifra 3 provin de la găini crescute în baterii şi reprezintă, din păcate, peste 90% dintre ouăle comercializate în România.
- ouăle care provin de la găini crescute pe sol sunt marcate cu cifra 1.
- cele de la păsările dezvoltate în aer liber cu cifra 2.
- iar cele ecologice – cu 0.
Acestea din urmă sunt cele mai sănătoase, subliniază profesorul Gheorghe Mencinicopschi. Dar şi preţul ouălor ecologice este mai mare.
În supermarketurile din ţara noastră se găsesc de obicei doar ouă de baterie şi ecologice.
În ţara noastră, producţia de ouă de la găini crescute pe sol este foarte scăzută.

PROTECŢIA ANIMALELOR
Mai multe lanţuri de supermarketuri din Europa au renunţat deja la ouăle provenite de la găini crescute în baterii în favoarea celor de la găini crescute pe sol. Această schimbare vine şi ca urmare a presiunilor exercitate de organizaţiile pentru protecţia animalelor, care militează de mai mulţi ani pentru modificarea condiţiilor de creştere a găinilor. Aceste organizaţii susţin că tratamentul la care sunt supuse găinile, este de două ori condamnabil: agresează păsările şi reprezintă un atentat la sănătatea consumatorilor.

În vara aceasta ce vrei să fii: sirenă sau balenă?

2009-05-30T12:46:00.002+03:00

Acum câteva zile, într-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tânără spectaculoasă, la intrarea într-o sală de gimnastică, scria:
"În vara aceasta ce vrei să fii: sirenă sau balenă?"

Se spune că o femeie tânără, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:

"Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curioşi). Acestea au o viaţă sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenuţe micuţe drăgălaşe, pe care le alăptează.
Se distrează de minune cu delfinii, umplându-şi burta cu creveţi. Se joacă şi înoată, cutereiră mările, cunoscând astfel locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar înregistrează CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un duşman care să le vâneze, în afară de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toată lumea.

Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: "femeie sau peşte?".
Nu au viaţă sexuală, pentru că-i omoară pe bărbaţii care se apropie de ele, şi pe lângă acest aspect, pe unde şi cum ar putea? Deci, din această cauză, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea să se apropie de o tipă care miroase ca un peşte?
Pentru mine este clar, doresc să fiu o balenă.

PS: În vremurile astea, în care toată mass-media ne bagă în cap ideea că doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer să mă delectez cu o îngheţată împreună cu copii mei, cu o cină bună cu un bărbat care mă face să vibrez sau cu o cafea şi prăjiturele împreună cu prietenele mele.
Cu timpul câştigăm în greutate, pentru că acumulăm multe cunoştinţe şi informaţii şi când nu mai au loc în cap, sunt distribuite în restul corpului. Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte.
De astăzi, când o să mă uit la fundul meu în oglindă, o să mă gândesc:"Dumnezeule, ce inteligentă sunt ... "

CRISTOS nu s-a inaltat, CRISTOS a COBORAT in Pamant...

2009-05-29T15:59:00.002+03:00

# Publicat de Maya în Mai 29, 2009 la 2:21pm în O fereastră deschisă spre lume

Pentru a intelege aceasta afirmatie va rog sa cititi "Misterul de pe Golgota " de la O fereastra deschisa spre lume.

Da, prin moartea lui Isus Cristos , CRISTOS s-a revarsat in AURA Pamantului si in SUFLETELE oamenilor unde il gasim si acum. Cel ce s-a INALTAT a fost Isus. Oamenii se inalta dupa moarte, dupa ce isi parasesc corpurile fizic si eteric, se inalta la nivelul de vibratie la care au ajuns in evolutia lor.
Daca ati citit ce am scris la Misterul de pe Golgota, ati inteles ca Isus avea menirea sa pregateasca corpurile pt. coborarea lui CRISTOS pt. ca acesta sa poata veni printre oameni. Cristos era o Entitate spirituala f.f. inalta, cu o energie f.f. puternica, care a venit de pe Soare si trebuia sa intre intr-un corp uman pt. a putea umbla pe Pamant. Pentru un SPIRIT atat de inalt era f. dificil sa se restranga intr-un INVELIS uman. Isus a trebuit sa umble mult timp prin desert pt. ca acest Spirit inalt sa se obisnuiasca cat de cat cu corpul uman. CRISTOS nu s-a putut inghesui total in corpul lui Isus, asa ca Entitatea Cristica se intindea pe suprafete mult mai mari. Ea a coborat pe Pamant sa-i ajute pe oameni, care se inchinau la tot felul de zeitati exterioare, sa revina la puterea din ei.

Ce le spunea Isus Cristos multimilor adunate in jurul lui?
- Daca ati avea credinta cat un graunte de mustar.........
-Eu sant in Tatal si Tatal este in mine...Si voi sunteti asemeni mie.
Era necesar ca el sa se prezinte in fata oamenilor, sa dea exemple fizice,concrete ca: vindecari, hranirea multimilor, moartea, invierea, inaltarea, spunandu-le ca si ei sunt asemeni lui si pot face mult mai mult daca au credinta, adica INCREDERE in DIVINITATEA din ei. Si din imensa lui IUBIRE pentru oameni, CRISTOS a coborat in energia densa a Pamantului pt. a-i indruma pe oameni, a le da incredere in ei, pt a-i ajuta sa se ridice din nou, sa-si ridice vibratiile, revarsandu-se pin Misterul de pe Golgota in sufletele lor si in aura pamantului.

Misterul de pe GOLGOTA

2009-05-29T15:55:00.001+03:00

Publicat de Maya în Aprilie 18, 2009 la 3:07am

A avut loc in epoca de cultura greco-latina, in care omenirea se adancise mult in materie si sufletul uman se limita la perceperea lumii exterioare. Intelegerea spirituala disparuse. Era nevoie de un impuls puternic pt. ca omenirea sa iasa din aceasta stare. Acest impuls a fost pregatit in lumea spirituala, dar era nevoie sa fie adus pe pamant printr-0 fiinta umana. Asa a fost pregatita venirea lui Isus pe pamant. Isus a venit pentru a pregati MISTERUL de pe GOLGOTA prin care sa ajute omenirea sa se ridice din nou spre spiritualitate.Isus nu mai fusese pe pamant,dar prin EUL lui ZARATHUSTRA care se afla in el si care era un mare initiat persan , traia launtric toata cunoasterea inteleptilor ce au trait pe pamant .EUL lui ZARATHUSTRA l-a ajutat sa se identifice cu evolutia omenirii. Rostul lui era sa pregateasca cele trei corpuri inferioare ale omului,sa fie purificate,pt. ca pe pamant sa poata cobori ENTITATEA CRISTICA. Era nevoie de aceasta ENERGIE, de aceasta FORTA de INTINERIRE pt. omenire.Coborarea IMPULSULUI CRISTIC in corpurile lui Isus s-a intamplat in timpul botezului in Iordan.A avut loc o coborare treptata pt. ca energia Cristica era f. puternica si ar fi ars corpurile. De la botez si pana la rastignire Isus devine ISUS CHRISTOS. Cand umbla prin diferite tinuturi, ENTITATEA CRISTICA se intindea pe suprafete mult mai mari decat locul unde se afla. Aceasta ENERGIE ii invaluia si pe ucenicii sai. CRISTOS vorbea prin ei toti si putini stiau cu adevarat care dintre ei era Isus. De aceea a fost nevoie de sarutul lui Iuda.Pt. ca energia Cristica sa patrunda in AURA pamantului era necesara jertfa lui Isus Christos pt. a se infaptui MISTERUL de pe Golgota.Sangele care a curs din ranile lui s-a eterizat si a fost preluat de fortele eterice ale pamantului. Inainte de moartea pe cruce peste pamant s-a intins un intuneric timp de o ora; a avut loc o eclipsa de Soare. In timpul eclipsei s-a produs unirea IMPULSULUI CRISTIC cosmic cu AURA pamantului si ENTITATEA CRISTICA care traise in trupul lui Isus s-a revarsat peste intreaga aura spiritual sufleteasca a pamantului in asa fel incat SUFLETELE oamenilor s-au cuibarit in ea, s-a revarsat peste viata de pe pamant pt. a ajuta evolutia omenirii. Dupa depunerea corpului lui Isus in mormant a avut loc un cutremur de forma ondulatorie care a provocat aparitia unei falii in care a cazut si trupul sau ,cristificand pamantul. Cristos vine din lumea spirituala,se revarsa in aura pamantului pt. a trai printre oameni :in sufletul lor.Tot ce s-a petrecut in omenire de atunci,s-a petrecut sub influenta lui Cristos pt. ca SUFLETELE traiau in IMPULSUL CRISTIC. OMENIREA trebuia sa ajunga sa-si cunoasca divinitatea interioara. Asa cum spune TOBIAS atunci au fost puse SEMINTELE si ele lucreaza in fiecare om. E alegerea lui cand sa renunte la cautarea exterioara. Chiar daca Misterul de pe Golgota s-a infaptuit la nivel subtil fara ca oamenii sa fie constienti de el , Isus a vorbit multimilor ,a vorbit despre natura lor divina,despre increderea pe care sa o aiba in puterea lor creatoare, iar prin INVIEREA sa a vrut sa arate ca omul nu moare cu adevarat,isi paraseste doar corpul fizic si continua viata in lumea spirituala, lume pe care un clarvazator o poate vedea,asa cum l-a vazut si Maria Magdalena pe Isus cand l-au cautat la mormant.

Răspunsul lui Sebastian în Aprilie 18, 2009

Importante si profunde informatii. Multumesc, stimata doamna. Voi da si eu mai departe aceste randuri. Fiecare in felul nostru ducem mai departe, pentru a ajuta cresterea si inflorirea acelor seminte.
Sebastian

Pasajul de la Pipera este greseala secolului in constructii !!!

2009-05-21T08:53:00.001+03:00

Liniile de înaltă tensiune sunt la acelaşi nivel cu traversele de beton şi, astfel, pasajul nu mai poate traversa liniile de înaltă tensiune. Lucrările au fost oprite, iar săptămâna trecută au venit la faţa locului un grup de oficiali chinezi de la firma care construieşte pasajul. Se minunau de parcă ar fi văzut a Opta Minune a Lumii. Numai în România se poate întâmpla aşa ceva! Şi practic nu există soluţie la problemă.

Fotograful a făcut poza din lateral, ca să apară sugestiv în prim plan panoul "Atenţie la Tren".

Deci, mai e puţin şi e gata ! :))))

Terapie de la Bebe

2009-05-20T13:43:00.000+03:00

Răspunsul lui karina

GLUMITZELE DE LUNI DIMINEATZA:

Doi betivi:
- Ba, tu care boala crezi ca este mai grava, Parkinson sau Alzheimer?
- Io zic ca mai bine este sa ai Parkinson.
- De ce?
- Pai mai bine versi jumatate de pahar pana il duci la gura, decat sa uiti unde ai pus sticla.

Un baietel de trei ani isi examineaza testiculele in timp ce face baie si intreaba:
- Mami, astia sunt creierii mei?
- Nu inca, dragul meu!

O calugarita se duce la maica stareta:
- Maica stareta, am fost violata, ce sa fac?
- Bea un ceai de pelin fara zahar, ii raspunde aceasta.
- Si-mi voi recapata cinstea si puritatea?
- Nu, dar iti va disparea satisfactia de pe chip.

Un evreu se muta intr-un orasel de catolici. In fiecare vineri, in timp ce crestinii tineau post si mancau numai peste, evreul facea fripturi dupa fripturi, innebunindu-i cu mirosul. Disperati, catolicii se decid sa il converteasca si, dupa amenintari, rugaminti, promisiuni, reusesc sa il convinga. Il duc cu mare alai la Biserica , unde preotul il stropeste de 3 ori cu apa sfintita, intonand "nascut evreu, crescut evreu, acum crestin". Vinerea urmatoare, in timp ce toti catolicii tineau post si mancau numai peste, din casa evreului convertit se ridica miros imbietor de friptura. Innebuniti, toti locuitorii s-au prezentat la casa pacatosului, sa vada cum e posibil si l-au gasit in fata unui gratar mare, plin cu carne, pe care o stropea de zor cu apa, intonand: "nascuta vaca, crescuta vaca, acum peste".

MATRIMONIALE:

1- Un om insurat avea o aventura cu secretara. Intr-o zi au mers dupa-amiaza la ea acasa si au facut dragoste.

Extenuati au adormit si s-au trezit abia pe la 8 seara. Igrijorat, barbatul a inceput sa se imbrace repede si a rugat-o pe iubita lui sa ii ia pantofii, sa ii duca afara si sa ii tavaleasca prin iarba si noroi. Apoi s-a incaltat si s-a dus acasa.

"Pe unde ai umblat?" l-a intreabat sotia.

"Nu te pot minti, draga...am o aventura cu secretara. Am facut sex cu ea toata dupa-amiaza"

Sotia il masura cu privirea si observandu-i pantofii tipa:

" Minti nenorocitule! Ai fost sa joci golf!"

2- Un cuplu de varsta mijlocie avea 2 fetite superbe, dar sotul isi dorea un fiu. Au decis sa mai ncerce odata poate vor face un baiat. Sotia a ramas insarcinata, si a nascut un baiat. Fericit sotul s-a dus sa il vada, dar a fost oripilat observand ca era cel mai urat copil pe care il vazuse vreodata. I-a spus sotiei: "Nu se poate ca eu sa fiu tatal acestui copil! Eu sunt tatal a doua fetite superbe! Nu cumva m-ai inselat? Sotia a raspuns surazand: "Nu si de data asta!"

3- Un medic legist lucra tarziu in noapte. Examina cadavrul d-nului Schwartz, inainte de a fi incinerat, si a facut o descoperire uluitoare. D- nul Schwartz avea cea mai mare scula pe care o vazuse vreodata. " Imi pare rau ...comenta legistul, dar nu te pot incinera cu tot cu asa o scula impresionanta...Trebuie sa o pastrez pentru posteritate". Si, harst! i-o taie si o puse intr-o cutie si o lua acasa. "Sa iti arat ceva de necrezut!" ii spuse el sotiei deschizand cutia. "Dumnezeule! exclama aceasta A murit Schwartz !!!"

4- O femeie era in pat cu amantul cand sotul a intrat pe usa apartamentului. "Repede..-ii spuse ea amantului treci in coltul camerei."Si repede l-a uns cu ulei de corp si l-a pudrat cu talc. " nu te misca, pretindem ca esti o statuie". " Ce e asta?" intreba sotul mirat cand intra in dormitor. " Oh, e o statuie zise ea Familia Smith si-a luat una si mi-a placut mult astfel ca am luat si pentru noi". Sotul nu a mai zis nimic pana seara cand s-au culcat. Peste noapte insa, sotul s-a trezit , s-a dus in bucatarie, apoi s-a intors cu un sendwich si o bere. "Ia! - l-a imbiat pe cel care statea impietrit in coltul camerei mananca! Am stat asa doua zile la familia Smith si nimeni nu mi-a dat nici macar un pahar cu apa!"

5- Un om a intrat intr-un bar si a cerut o bere. "sigur domnule, un cent!" a zis barmanul. "Doar 1 cent??!?!?! A intrebat clientul. "Si cat costa o friptura mare si gustoasa si o sticla cu vin?" "Cinci centi! " spuse barmanul. "Cinci centi?!?!?!" "Unde e patronul acestui local?" intreba clientul. "Sus cu evasta-mea!" zise barmanul. "Ce naiba face sus cu nevasta-ta?" intreba clientul, iar barmanul raspunse: "Acelasi lucru pe care il fac eu cu afacerea lui , aici jos in bar!"

6- Jake tragea sa moara. Sotia lui sedea langa el. El deschise ochii si spuse cu vocea slaba..."Am ceva sa iti marturisesc". "Nu e nevoie" raspunse ea. "Ba nu, insist! Vreau sa mor impacat. Sa stii ca m-am culcat cu sora ta, cu prietena ta cea mai buna, cu prietena ei cea mai buna, si cu mama voastra" . "Stiu! - spuse sotia acum odihneste-te...si lasa otrava sa isi faca efectul"

Cum sa ceri o crestere salariala..?

Cerere angajat:

Draga S€fule,

Fi€care dintr€ angajatii compani€i noastr€, sunt€m f€rm d€votati atat dumn€avoastra cat si intr€prind€rii.
Vr€m profitabilitat€, r€ntabilitat€, dar sunt€m si noi oam€ni si av€m n€voi.
Bazandu-n€ p€ int€l€g€r€a dumn€avoastra, ast€ptam n€goci€r€a conditiilor d€ munca.
Cel€ bun€ !

Raspuns sef:

Dragi colegi,

Actuala NUanta economico-sociala NU vi se poate imputa doar voua.
Noi NUmai alaturi de voi putem aNUnta profituri si apoi sa aNUntam si managementul superior.
ANUntul ca solicitati contiNUU majorari salariale, NU ne suprinde.
Va astept NU NUmai maine ci oricand, la biroul meu spre a corecta NUantele sesizate.
Tineti minte !
ANUntul inseamna NUmai apropiere fata de nevoile voastre si NU altceva !

Cele bune,
Seful vostru,

IoNUt

Doi nebuni sunt eliberati temporar de la un ospiciu. Ajung ei la in hotel si unul incepe sa faca lumanarea. Celalalt spune:
-Mai omule, stai jos, ca il sun pe doctor!
Celalalt nimic.
Il suna pe doctor sa ii spuna:
-Domnu` doctor, colegu`sta lumanare!
-Pai si ce daca?
-Da, da` eu nu pot sa dorm cu lumina aprinsa!

Baietelul unui inginer ridica nasul din cartea pe care o citea si il intreaba:
- Tata, ce-i aia pompa?
Inginerul ia imediat o foaie de hartie si incepe sa-i explice:
- E un cilindru cu un piston inauntru, care are o valva prin care fluidul trece intr-un singur
sens etc... Si-i spune principiile presiunii, notiunea de vacuum si toate celelalte, pentru ca
intr-un final sa-l intrebe:
- Dar de unde ai aflat tu de pompa?
- Pai uite aici, in cartea de istorie, scrie ca Cezar a intrat cu mare pompa in Roma

O femeie intra in bucatarie, isi gaseste sotul la vanatoare de muste si il intreaba ce face.
- Vanez muste, raspunde el.
- A! ai omorat vreuna?
- Da, 3 masculi si 2 femele, spune el.
Intrigata, femeia il intreaba cum le deosebeste, la care el raspunde
- Pai 3 dintre ele erau pe-o sticla de bere si 2 pe telefon.

Cand s-a intors acasa ieri seara, sotia mi-a spus sa-i dau jos bluza....
Pe urma mi-a spus sa-i dau jos fusta...
Pe urma mi-a spus sa nu-i mai port hainele...

Steve era burlac. Traia acasa cu tatal lui si lucra in „bussiness"-ul familiei. Cand a aflat ca urma sa mosteneasca o avere de la tatal lui care era bolnav si urma sa moara curand, Steve s-a gandit ca are nevoie de o sotie cu care sa se bucure de avere.
Intr-o seara, la o intalnire de afaceri, a vazut o femeie frumoasa cum nu mai vazuse pana atunci. Se apropie de ea, se prezinta politicos si-i spune:
- Stiu ca arat ca un om obisnuit, dar in scurt timp tatal meu va muri si eu voi mosteni 20 de milioane de dolari.
Impresionata, femeia ii cere adresa si telefonul pe care Steve i le da cu mare placere si cu mare speranta.
Peste o saptamana, femeia visurilor lui Steve devine mama lui vitrega.
Concluzia: Femeile sunt mult mai bune cand e vorba de planuri financiare dacat barbatii!!!

Sotul si sotia pleaca in vacanta in Ierusalim, si avand un accident, sotia moare. Ghidul, fiind amabil ii explica sotului posibilitatile pentru inmormantarea sotiei:
- V-ar costa 5000 de dolari sa o trimiteti acasa pe un vapor sau o puteti inmormanta aici pentru 150 de dolari.
- Cred ca o sa aleg prima varianta, raspunde sotul.
- De ce, doar puteti sa-i faceti o ceremonie frumoasa aici si este mai ieftin!
- Asta este locul unde un om a murit, l-au ingropat si dupa trei zile a inviat! Nu vreau sa risc

Cine e de vina pentru monotonia din casatorie?!

IUBITA MEA :
In anul care a trecut, am avut 365 de tentative de a face dragoste cu tine, din care am reusit de 36 de ori, ceea ce inseamna, in medie, o data la zece zile.
Iata lista cu motivele pentru care nu am avut mai mult succes:
- 54 de ori pentru ca lenjeria era la spalat
- 17 ori pentru ca era o ora prea tarzie
- 49 de ori pentru ca erai prea obosita
- 20 de ori pentru ca era prea cald
- 15 ori pentru ca vroiai sa dormi
- 22 de ori pentru ca te durea capul
- 17 ori pentru ca-ti era teama ca trezim copilul
- 16 ori pentru ca, erai prea nervoasa
- 12 oripentru ca era ziua critica din luna
- 19 ori pentru ca trebuia sa tetrezesti devreme
- 9 ori pentru ca, sustineai ca n-ai chef
- 7 ori pentru ca, te-a ars soarele prea tare
- 6 ori pentru ca te uitai la emisiunea de noapte
- 5 ori pentru ca nu vroiai sa-ti ciufulesti noua coafura
- 3 ori pentru ca ne aud vecinii
- 9 ori pentru ca ne aude mama ta

Din cele 36 de reusite rezultatul nu a fost satisfacator :
- 6 ori pentru ca stateai pur si simplu intinsa
- 8 ori pentru ca imi aminteai ca sunt gauri in stratul de ozon
- 4 ori pentru ca mi-ai cerut sa ma grabesc, ca sa terminam odata - 7 ori pentru ca a trebuit sa te trezesc sa-ti spun ca am terminat
- o data pentru ca mi-era teama ca te-am ranit, din cauza ca te-am simtit miscandu-te..

IUBITULUI MEU :

Am senzatia ca incurci putin lucrurile. Iata motivele pentru care n-ai fost in stare de mai mult decat ti-a reusit :
- 36 ori pentru ca n-ai venit de loc acasa
- 5 ori pentru ca ai venit beat si te-ai dat la pisica
- 21 ori pentru ca nu ti s-a sculat
- 33 ori pentru ca te-ai terminat prea repede
- 19 ori pentru ca, s-a culcat inainte de a incepe
- 38 ori pentru ca ai lucrat pana tarziu
- 10 ori pentru ca aveai un carcel in talpa
- 29 ori pentru ca trebuia sa te trezesti devreme ca sa joci golf
- 2 ori pentru ca te-ai batut si ai primit un sut in testicule
- 4 ori pentru ca ti s-a intepenit fermoarul de la pantaloni
- 3 ori pentru ca, ai racit si iti curgea nasul
- 2 ori pentru ca, ti-a intrat o tepusa in deget
- 20 ori pentru ca ai uitat la ce te-ai gandit toata ziua
- 6 ori pentru ca te-ai terminat in pijama, in timp ce citeai carti porcoase
- 98 ori pentru ca n-ai avut timp deoarece trebuia sa te uiti la meci
Iar cand am fost impreuna si stateam intinsa nemiscata, era din cauza ca m-ai confundat cu cearsaful.
Si nu despre stratul de ozon vorbeam, ci te intrebam cum ti-ar place mai mult, pe la spate sau in genunchi...
Iar cand ai simtit ca m-am miscat, s-a intamplat din cauza ca ti-ai dat drumul la gaze, si eu incercam sa primesc aer.

Lucrand la o cladire, un muncitor constructor a cazut de la etajul 15 si a murit. A ajuns la portile Raiului, unde a fost intampinat de Sf. Petru, care i-a spus:
- Imi pare rau, fiule, dar trebuie sa mergi in iad.
Munictorul s-a supus - doar nu avea de ales - si a pornit inspre iad. Cand a ajuns acolo, diavolul i-a aruncat o privire si i-a spus:
- Ah, Un nou sclav! Te vom arde si te vom arunca in gropile mistuitoare.
Muncitorul i-as raspuns:
- Peretele acela ar avea nevoie de putina reparatie. L-as putea peteci mai intai si dupa aceea ma puteti arunca in groapa.
S-a pus el asadar pe treaba si a reparat peretele. Satana l-a intrebat intrigat:
- Si ce altceva mai poti face?
Muncitorul constructor s-a pus din nou pe treaba si a adus multe imbunatatiri. De fapt, cand a terminat ce avea de facut, iadul era un paradis. Era dotat cu aer conditionat, piscine, balcoane, tot ce-ti puteai dori. Dupa cateva zile, Satana a primit un telefon de la Dumnezeu:
- Cred ca s-a produs o incurcatura. Muncitorul acela trebuia sa vina in Rai.
- S-o crezi tu, i-a raspuns diavolul. Ne-a construit multe lucruri utile. Il pastram.
- Serios? Atunci ne vedem la tribunal. Te dam in judecata pentru sufletul acestui om si pentru despagubiri.
Satana a ras cu pofta si i-a spus:
- Ei nu mai spune! Si de unde o sa faci rost de un avocat?

Dupa multa vreme, Popescu isi scoate nevasta la restaurant. Cand isi lasa pardesiele, garderobiera zambeste:

– Buna seara, domnule Popescu!

Nevasta il interogheaza imediat:

– De unde te stie asta!? Tu ai mai fost aici fara mine!

– Nu, draga, a fost femeie de serviciu la noi la firma!

Se asaza. Vine chelnerul:

– Buna seara, domnule Popescu, la aperitiv ca de obicei?

Sotia se face vanata:

– Aha! Te cunoaste si stie si ce-ti place!

– Da, sigur, a lucrat la noi la bufet, dar s-au facut restructurari.

Scena se repeta cu tot personalul din restaurant, inclusiv portarul care le cheama un taxi. In masina femeia explodeaza:

– Tu ma crezi proasta, adica eu nu-mi dau seama ca..., vorbind intr-un torent tot drumul, pana ce soferul se intoarce razand:

– Don’ Popescu, pe cinstea mea, din cate curve am dus cu dv., asta-i cea mai a dracului!

Fă-ţi timp de Rudyard Kipling

2009-05-20T05:33:00.003+03:00

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,
Fă-ţi timp să poţi cu mila să te alini oricând!

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adâncimi în vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni cu sufletul deschis!

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune-o floare, un cocor!

Fă-ţi timp pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp frumoase amintiri, de unul, să invoci!

Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini!

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să fii aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fi şi-al casei şi-n slujba lui Hristos!

Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!

Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate acestea au inimă, au grai!

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul preţ!

Fă-ţi timp ACUM!

Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Fă-ţi timp! O, nu uita, Fă-ţi timp!

Ecoul Vieţii

2009-05-20T05:12:00.000+03:00

Asa-i românu'

2009-05-01T03:05:00.000+03:00

Caută mai multe fişiere video ca acesta pe .

LISTA ANTIDEPRESIE

2009-04-30T20:00:00.000+03:00

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cîti soferi franeaza brusc în fata voastra!

2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica « scopul folosirii
banilor » scrieti « pentru marijuana ».

4. Cînd sînteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati
sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sînteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa
Plata dietetica ».

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si
spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii
« Am castigat! Am castigat! »

8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre
parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

Nici prostia nu mai e ce-a fost o data ...

2009-04-30T19:59:00.002+03:00

Zilele trecute, “şeful” meu îmi cerea să scriu ceva “de inimă albastră”. Sincer să fiu, nu ştiu exact de unde vine sintagma asta şi cu ce se mănâcă. Am impresia, că a scrie despre aşa ceva, înseamnă să scrii, oarecum, deosebit, despre….ceva.
De o bună bucată de vreme privesc, cu atenţie, în jurul meu, privesc la oameni, la lume, la crize, la jafuri, la criminali lăsaţi în libertate, la animale şi copii maltrataţi, la manipularea grosolană a politicienilor şi a guvernelor lumii, la detractorii şi hoţii neamului, la ziariştii şi la şefii lor compromişi… şi, la multe altele…
Îmi ceri un lucru greu, şefule! Îmi ceri să mă reîntorc în mine însumi, unde lumina pâlpâie tot mai rar, şi culmea, să mai şi gândesc!
E atât de uşor să fii snob şi “cool” în ziua de azi…Fiecare dintre noi suntem câte un ciob din oglinda unei societăţi care s-a spart şi ne-a fragmentat în milioane de nimicuri. Suntem constrânşi să facem abstracţie de eul nostru, să trăim în derizoriu şi să jertfim adevărul pe altarul luptei pentru supravieţuire. Nici măcar nu ţi se dă dreptul să alegi, eşti nefericit până la capăt, pentru că ai neruşinarea să gândeşti, iar gândurile tale să ardă în cuvinte dezastrul cotidian, care ne devorează valorile. Nu mai cred că în condeiul cuiva mai poate sta puterea şi forţa care să ne smulgă din lumea fantastică, dar paradoxal atât de reală şi actuală, a universului kafkian. Să mai cred că ziariştii, corifeii presei româneşti, mai pot înteţi setea de adevăr- necondiţionat, doar din respect pentru ceea ce vrea să sugereze acest cuvânt?!
Nu vreau să fac pe deşteptul (pentru că nu sunt) şi să trec pe partea cealaltă a terenului, spunând (ca mulţi dintre colegii tăi, “şefule”) că proştii sunt întotdeauna ceilalţi. Mă întreb doar pentru ce le sticlesc ochii unora, atunci când citesc un preambul care anunţă un scandal, un fapt monden, fără nici o semnificaţie pentru comunitate, o poză care pune într-o situaţie jenantă pe un semen şi, trec repede, cu indiferenţă şi plictiseală - vizibile de la o poştă - peste un titlu, un material care îndeamnă la meditaţie, la dragoste, la iubire, la vindecarea acestei lumi?
Mă întreb de ce trebuie să râzi (ca prostul satului) când câte unul de la tembelizor îşi bate joc de tine ca să-şi facă audienţă ? Doar ca să dai impresia de om deştept şi cu simţul umorului? Eu i-aş sparge faţa câte unuia dintr-ăsta şi aş râde eu de el: « ha, ha… lasă că nici tu n-ai murit din asta » – doar aşa, să văd cum se simte.
E ceva în aerul ţării, nu ca în Danemarca, dar nici departe! Ce să-i faci; unii cu nenorocul, alţii cu prostia! Te pocneşte câte o “chestie”din asta şi cineva se şi repede să refacă echilibrul: unde e unul prea cătrănit, imediat apare si un cretin vesel.
De obicei, o întâmplare aparent minoră declanşează meditaţia amară la marginea prostiei omeneşti. Unii cred cu tărie în sindromul prostului care te trece strada, că vrei – că nu vrei, care zic ei, îţi vrea binele, că ştie el – prostu` dracu`- care bine e pentru toată lumea. (Vezi intrarea în UE)
Din păcate, nici prostia nu mai e ce-a fost odată – s-a modernizat odată cu timpurile, e sofisticată, exigentă, eficientă. Înainte vreme era doar lipsă de imaginaţie. Azi e uniformizare devastatoare, un soi de imperiu al statisticii. Credinţele, idealurile, filozofiile cad una după alta, dăinuie doar superstiţia îmbrăcată în straiele statisticii. Pentru prost, superstiţia e ca sângele pentru viaţa animală, ca seva pentru viaţa vegetală – semnul că totul are un înţeles adânc, pe care sănătos este să nu-l cauţi, să verifici doar dacă mai e acolo unde îl ştiai, cum îl ştiai, ca să poţi răsufla uşurat: Ştiam eu ce ştiam!
Pentru prost, ca şi pentru înţelept, întotdeauna e ceva dincolo de ştiut. Atâta doar că prostului nu-i trebuie ceva-ul tău.

Iată-ne, aşadar, aliniaţi în faţa tarabelor cu tabloide, în faţa televizoarelor de pe care temele “grele” vor dispărea progresiv sau vor fi igienizate simplist. Iată-ne protejaţi de viruşii ideilor “greşite”. Absolut nepregătiţi, pentru că nu ni se propun vaccinuri, ci zale de care viruşii nu se vor sfii să-şi bată joc.
Iată-ne cuminţiţi, nu de pacea interioară, de condiţia noastră, ci de frica de a nu o înrăutăţi. Frica paralizantă, care nu ne va scuti de explozii, dar ne va condamna la decrepitudine. Suntem aproape convinşi de faptul că dacă nu am găsit, încă, ieşirea din labirint aceasta demonstrează că ea nu există. Renunţăm la fierbinţeala tatonărilor filozofice (pentru că s-a “dovedit” iluzorie) şi adoptăm în locul ei goliciunea clasificărilor pedante, a culturii eliberate de emoţiile căutării.
Iată-ne tot mai rezonabili. Tot mai morţi. Livizi, sceptici, neputincioşi, jalnici, acoperindu-ne dezagregarea şi devitalizarea cu giulgiul respectabilităţilor civilizaţiei. Terorizaţi de frica tumultului neliniştilor, pe care am preferat să-l acoperim cu un capac, pentru a nu-l mai înfrunta.
Nu ştiu dacă civilizaţia nu se va înăbuşi în propria memorie, care îi materializează bătrâneţea. Nu ştiu dacă cea mai mare condamnare nu este tocmai frica inevitabilă de a repeta greşelile unui trecut care ne lasă tot mai puţin spaţiu…pentru bucurii gratuite, speranţe, încercări, erori regretabile.
Nu ştiu dacă aceste rânduri sunt de “inimă albastră”!!

de Ion Pascal Vlad