traffic analysis

Discutând cu marmotele

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________





Este de necrezut și totodată încântător ce relație s-a putut naşte între un copil austriac în vârstă de 8 ani și marmotele din Alpi - o relație neobișnuită dintre om și un animal sălbatic.

În principiu, marmotele sunt animale foarte retrase, cărora le este frică de om în aşa măsură, încât la apropierea oamenilor, declanşează o întreagă acţiune de alarmare generală, şi dispar în câteva secunde.


Dar când îl zăresc pe copilul de opt ani Matteo Walch, situaţia se schimbă radical. Îl însoţesc peste tot şi, pur si simplu, îl doboară din picioare cu afecţiunea lor.
Relaţia lui Matteo cu aceste vieţuitoare a început în urmă cu patru ani, când împreună cu familia lui a făcut prima tură în Alpi. De atunci se întorc anual în munţii Großglockner, unde continuă neîntrerupt această legătura cu clanul marmotelor.


Michaela, mama şcolarului din Innsbruck, povesteşte că afecţiunea deosebită a lui Matteo faţă de aceste animale, face ca lor să nu le fie frică deloc de el, după cum se poate observa şi din fotografii. Se presupune că acest lucru se datorează numai faptului că ele simt sinceritatea sentimentelor băiatului.


"Pot petrece ore întregi privind animalele – acest lucru fiind pentru mine legătura cea mai strânsă cu natura" – povesteşte Matteo. Cel mai palpitant este când pot să mă şi joc cu ele, ceea ce acceptă şi marmotele, mai ales contra unor recompense mărunte!" 


Fotografiile sunt făcute de către mama lui Matteo, care ne-a mărturisit că prezenţa băiatului le linişteşte şi le preocupă în aşa măsură, încât nu mai reacţionează deloc la zgomotele produse de aparatul ei de fotografiat.


"M-am străduit să prind cât mai fidel acele clipe în care fiul meu şi marmotele comunică într-o deplină armonie, ceea ce cred că am şi reuşit să obţin. Consider că pentru mine cel mai important de demonstrat a fost că în ochii marmotelor se oglindeşte o curiozitate sinceră şi nu sentimentul de teamă faţă de om.


Fără îndoială, este admirabilă atitudinea unui băiat de oraş, care se comportă cu naturaleţe şi cu sincere sentimente de dragoste faţă de animale. Ceea ce mai este de remarcat, este că şi marmotele se prind uşor în acest joc.

Dans în doi

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Când a început oare călătoria noastră alături de nobilul nostru tovarăş de drum?



Dans in doi from Lia on Vimeo.

IMAGINI INEDITE LA 360 GRADE

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


CLIC PE IMAGINI

New York - Plaza Hotel, noaptea




Alpii de Est - Sankt-Moritz, Elveţia




Nepal - taxi aerian himalayan




Podul Golden Gate - San Francisco, S.U.A.




Kremlin noaptea




Capul Bunei Speranţe - Africa de Sud





Cascada Victoria - Zambia, Zimbabwe





Cotul Potcoavei - Arizona




Cascada Îngerilor - Venezuela





Insulele Maldive noaptea





Las Vegas




Miami - Florida, S.U.A.





Bangkok - Thailanda





Insulele Dubai




Ai-Petri, Crimea-Ukraina




Kuala Lumpur - Malaezia





Minaretul Kalyan, Bukhara - Uzbekistan




Râul San Juan, Utah - S.U.A.





Lacul Mono, California - S.U.A.





Universitatea de Stat - Moscova


Dacă tot e ger...

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Iakuţk este polul frigului la nivel mondial. Copiii se joacă afară la -30 ºC, iar maturii abia simt ceva răcoare pe la -40 de grade C.


La minus câteva grade Celsius, o haină mai groasă rezolvă problema. La -20 grade C, ţi se lipesc nările şi respiratul devine greoi. La -40 grade C, orice expunere a pielii la aerul îngheţat duce la degerături într-un sfert de oră.

La ora la care scriu acest material, la Yakuţk , în estul îndepărtat al Rusiei, sunt -47,5 grade C, potrivit weather.com. Cum reuşesc cei 210.000 de locuitori ai oraşului siberian să supravieţuiască în condiţiile în care temperatura medie în luna ianuarie este de -45 grade C?

Stil de viaţă siberian


Totul este pe dos în inima Siberiei, la Yakuţk. Dacă n-ar fi stratul gros de zăpadă şi ceaţa deasă provocată de frig şi de poluare, ar părea un oraş obişnuit. Are şcoli, o universitate, muzee, ziare. Există chiar şi o piaţă în aer liber, unde femei înfofolite în blănuri vând peşte ori carne de cal sau de ren proaspete. Adică îngheţate bocnă. Oamenii par să se fi obişnuit cu frigul cumplit. Şcolile se închid doar dacă temperaturile depăşesc -55 grade C, iar grădiniţele, la -50 grade C.


Pe străzi, chiar şi maşinile parcate scot fum pe ţeava de eşapament. Asta pentru că proprietarii le lasă pornite toată ziua, altfel motorul s-ar răci şi le-ar lua prea mult să-l repornească. Iar oraşul este un oraş obişnuit doar la suprafaţă. Yakuţk este singurul oraş din lume construit în întregime pe permafrost, stratul de pământ care rămâne complet îngheţat pe tot parcursul anului. Este ca şi cum ai construi pe o mlaştină. Când permafrostul se încălzeşte, capătă consistenţa nisipului.

Absolut toate fundaţiile sunt făcute pe piloni, unii de zeci de metri adâncime. Cea mai importantă instituţie din Yakuţk este fără îndoială megacentrala termică a oraşului. În fiecare vară, reparaţiile şi întreţinerea vitalului sistem de încălzire sunt principalele ocupaţii în oraş. Orice avarie în timp de iarnă înseamnă moarte.

Ringul morţii al lui Stalin


Pe o suprafaţă aproape cât Europa, Yakuţia, trăiesc un milion de oameni. Experţii consideră că regiunea este totuşi suprapopulată.

Câteva zeci de mii sunt indigeni, urmaşi ai triburilor siberiene. Restul sunt nepoţii prizonierilor politici sau exilaţilor, Siberia a fost odată cea mai mare închisoare din lume. Stalin, mai ales, a trimis aici milioane de oameni. Nu se ştie câţi au supravieţuit.

Pentru „Drumul oaselor”, drumul care duce la de Yakuţk la Magadan , pe coasta Pacificului cu o lungime de 2.000 km şi practicabil doar vara, se spune că a murit câte un om pentru fiecare metru. În ultimii ani, soarta Siberiei s-a schimbat. Iarăşi, o legendă locală are explicaţia. Lui Dumnezeu când împrăştia comorile în lume, adică aurul, diamantele petrolul sau minereurile, i-a îngheţat mâna când trecea deasupra Siberiei şi a scăpat tot sacul aici.

Cercetările confirmă: aici sunt cele mai mari rezerve de metale preţioase şi de combustibili fosili din lume. De aceea, Kremlinul investeşte peste 700 milioane dolari anual în subvenţionarea încălzirii şi a combustibililor siberienilor. Diamantele şi petrolul nu sar singure din pământul îngheţat al Siberiei. Cineva trebuie să facă munca.

FEMEI ÎN STAŢIE. Secretul stă în blănuri, explică localnicele cum rezistă la frigul cumplit

-71,2 ºC cea mai scăzută temperatură înregistrată într-o zonă locuită, la Oimiansk (Yakuţia)


EXPERIMENT SINUCIGAŞ


Cât de frig este totuşi la -40 de grade Celsius?

Un ziarist de la „The Independent” a făcut un experiment. În luna ianuarie a vizitat Yakuţkul pentru a vedea cât de frig este. Din hotel a vrut să testeze temperatura, printr-o mică plimbare. S-a îmbrăcat după cum urmează, de la picioare în sus. O pereche de şosete din bumbac, plus o pereche de şosete anti-termice, peste care şi-a tras bocancii Gore-Tex. Apoi, o pereche de pantaloni mulaţi, speciali împotriva frigului, plus jeanşi.

A continuat cu un tricou antitermic pentru schiori, o bluză fleece şi un pulovăr de caşmir strâmt, peste care a îmbrăcat o haină groasă de iarnă cu glugă, de genul celor despre care producătorii spun că ţin cald şi la Polul Nord. Două perechi de mănuşi, una de lână, una Thinsulated, fular gros şi o căciulă cu urechi. La ieşirea din hotel, recepţionerul l-a sfătuit să-şi dea jos ochelarii.

În câteva minute, fierul ramei s-ar fi răcit atât de tare încât n-ar fi putut să-i mai scoată fără bucăţile de piele dimprejur. Încrezător în „tehnica” îmbrăcată a început plimbarea, la -43 grade C. Mai întâi, i-a amorţit porţiunea foarte mică de faţă neacoperită.

Apoi, frigul a pătruns mănuşile şi s-a întins la celelalte extremităţi. După o vreme, i-au îngheţat picioarele şi nu-şi putea opri dârdâitul. N-a mai rezistat şi s-a întors în cameră, unde a început să-şi simtă degetele abia după o jumătate de oră. Toată plimbarea a durat fix 13 minute.

SPAŢIU DESCHIS. Culmea ironiei, pieţele în aer liber sunt deschise şi iarna. Marfa cea mai cumpărată: peşte congelat

PARCĂ NU MAI E CHIAR ATÂT DE FRIG AFARĂ!