traffic analysis

Eterna zi de mai

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Totusi, există un bâzâit acolo, undeva, care nu-ţi dă pace. În rarele momente când în sfârşit îţi dai jos masca şi faţă de tine însuţi, realizezi că e un pustiu teribil de apăsător în tine. Aştepţi în continuare să se majoreze salariile pentru a putea trăi, în sfârşit, "bine"; aştepţi să-ţi moară soacra pentru a avea în sfârşit tu linişte; aştepţi să-ţi vezi copiii la casele lor, să ieşi la pensie şi abia apoi să-ţi începi croaziera în jurul lumii; aştepţi "să se schimbe" tovarăşul de viaţă pentru a fi, în sfârşit, "bine"; aştepţi să-ţi dea voie societatea să te iubeşti cu cine ai vrea tu să te iubeşti. Aştepţi... ai prins ideea: aştepţi mereu câte ceva, ceva care să pună capăt iritării tale; de fapt, aştepţi o noua chestie cu care să te minţi că vei fi ocupat, fugind astfel de tine şi mai departe.


Dar ai citit câte ceva din mitologia hindusă şi te-ai minunat de ideea cum că totul e o iluzie; ţi-a plăcut filmul lui Bertolucci şi ai văzut că, învingându-l pe Mara, lumea iluzorie, Siddhartha a atins iluminarea, conştientizarea de sine. Ţi-a mai trecut pe lângă ureche ceva despre cum înţelepciunea lumii e nebunie în ochii lui Dumnezeu. Ai aflat despre principiul corespondenţei definit de hermeneutică (precum înăuntru, aşa şi afară etc.). Ai auzit că Hristosul se încăpăţâna să vadă pe câte cineva "dormind", atunci când întreaga lume îl vedea mort de-a binelea. Apoi a ajuns la mare modă unul, Tolle sau asa ceva, care povestea cum gândurile l-au dus în pragul sinuciderii şi astfel a descoperit că el nu e gândurile sale. După care a prins bine la români o chestie italienească, ceva, despre cum dialogurile mentale ne ruinează viaţa şi ne împiedică să o trăim câtuşi de puţin, aşa cum a fost ea menită; ne împiedică "să fim", ţinându-ne ocupaţi "să gândim". De acolo ai ajuns la Don Ruiz şi ai descoperit ce prostie mare e să faci presupuneri pe care le ridici la rang de certitudini.


În tot acest timp, deşi ţi-a plăcut ce era prin toate alea, nu ţi-a trecut nici măcar o clipă prin cap că ţi se adresează, în mod expres, ţie. Fiecare cuvinţel îţi era adresat ţie.
Desigur, ai început să numeşti, superior, "ignoranţi", pe alţii. "Ego", "frică", "manipulare", "durere", "corp-durere" - dar numai când vorbeai de alţii. "Sfidător" în sus şi-n jos, dar nu realizai că sfidătorul din tine îi făcea sfidători pe sfidătorii altora.
Şi-n tot acest timp, ego-ul tău, corpul tău-durere, ignoranţa ta, sfidătorul tău, presupunerile tale (complet false) prindeau proporţii colosale. Ceea ce ar fi perfect OK, dacă nu ţi s-ar fi redus, proporţional şi constant, porţia personală de fericire.
Şiu că ştii toate astea. Le ştii foarte bine - nu o spun sarcastic. Dar chiar în clipa asta, dacă te auzi gândind, "iar a început căţeaua asta să-şi dea aere, păi ce, imediat îi spun eu vreo două...", poate ar fi timpul să-ţi aminteşti că eşti o fiinţă ce iubeşte, pentru că asta e firea fiinţei tale.
În schimb, iată, mintea ţi-a spus că nu (mai) merit preţioasa ta iubire, fiindcă am făcut eu ceva ce-ţi justifică închiderea robinetului cu iubire.


Şi astfel, descoperi că nu iubeşti - şi poate n-ai iubit niciodată. Ai reacţionat numai la umbrele mişcătoare ale lui Mara şi ai răspuns doar, întotdeauna, amabil la iubirea altora sau cu mânie la lipsa lor de iubire. Când vei începe să fii tu însuţi?

Îmi vorbea zilele astea cineva despre o mare minunăţie. Văzuse cândva o punere în scenă după "Portretul lui Dorian Gray" al lui Oscar Wilde. Frumosul Dorian observa cu mare amărăciune că imaginea lui din tablou va rămâne mereu tânără, iar timpul va trece nemilos peste el şi prietenii săi.


"Nicicând n-om mai trăi această zi de mai" - iată replica ce l-a atins pe amicul meu si acum, an de an în luna mai, îşi aminteşte de curgerea timpului şi ar vrea parcă s-o oprească. E ca şi când luna mai e ceasul al doişpelea în calendarul lui şi încearcă să se bucure cât mai mult de clipa asta, care fuge şi fuge şi e pierdută pentru totdeauna - dacă nu o apreciezi la justa ei valoare.
Haide, rezolvă-ţi indiferent ce "problemă" crezi tu că te împiedică să fii fericit pur şi simplu. Ai amânat destul şi nici n-ai observat că funcţionezi robotic într-o rutină lipsită de orice demnitate. Ridică-ţi fundul chiar acum şi ia o bancnotă în mână. Fă-o chiar acum. Mergi şi ia o bancnotă. Serios, fă-o. Vorbim după ce ai luat-o. Haide, suspendă-ţi pentru un minut neîncrederea sau apatia; fă-o aşa cum ar fi făcut-o odată Petru, de a reuşit să meargă şi el pe apă. Du-te după bancnotă.
Simte-o pulsând în mână. Are o amprentă unică, printr-un infinit de amprente unice. Închide ochii şi închide întreaga lume în afară: simte doar pulsaţia bancnotei, rememorează-i frecvenţa. Nu o fă cu teatralitate; te vei pierde numai în formă şi vei rata esenţa.


Nici nu trebuie să citeşti mai departe, ţi-a spus Pablo deunăzi că în neclintirea asta e întreaga cunoaştere, tot "know-how"-ul de care ai avea nevoie.
Ai observat vreodată un câine? Cum face ca totul din jurul lui să dispară şi se ghidează după vreun miros ce-l excită, ca după un fir al Ariadnei, ajungând exact la sursa mirosului care i-a stârnit curiozitatea?
Dorinţa? Opreşte-ţi din măcinat mintea - pocneşte-o dur peste bot, dacă e nevoie, fiindcă va încerca să te oprească, îţi va spune că te porţi prosteşte şi ar trebui să-ţi vii în fire. Într-adevăr, vino-ţi în fire: eliberează-te de sub tirania minţii şi fii cel care cunoaşte totul. Mergi pe urma vibraţiei banilor şi pătrunde în lumea în care ai toţi banii de care credeai că ai nevoie: lumea aceea devine automat realitatea ta palpabilă.


Dacă nu ai niciun ban la îndemână, precis le poţi găsi în memorie amprenta. Dacă abia astăzi ai aterizat pe pământ din lună şi nu ai atins niciodată banii, află că amprenta lor e sădită în tine: dacă există o noţiune, există o reprezentare, există o amprentă, o vibraţie, o frecvenţă pe care emite. Iar tu le cunoşti intim pe absolut toate.


Dacă boala e piatra ta de poticnire, sădeşte-ţi în câmpul vibraţional amprenta leacului care crezi că-ţi face bine.
Pentru orice numeşti cauză a nemulţumirii tale, agaţă-te de frecvenţa opusului său, de frecvenţa satisfacţiei tale. Nu-ţi poţi atinge fericirea luptând împotriva nefericirii tale; prin luptă îţi alimentezi doar nefericirea.
Într-atât de simplu e totul.


Mergi mereu pe urma fericirii tale. Viaţa e un şuvoi de abundenţă pe care ar trebui să navigăm cu usurinţă, fără niciun efort, cutremuraţi de un orgasm continuu. Punct. Dacă nu e aşa, înseamnă că opui tu rezistenţă, te împotriveşti prin diverse judecăţi stupide, prin polarizări inutile ce se condiţionează reciproc la nesfârşit.
Observă diferenţa uriaşă, dar care îţi pare subtilă, între a lâncezi pe frecvenţa lipsurilor şi a plana pe frecvenţele soluţiilor la toate lipsurile.
Binecuvântează prin atenţia ta obiectul satisfacţiei tale, oricât ar fi de mic, pentru a-l spori alimentându-l cu energie.
Nu spori niciodată lipsa şi nedezirabilul.
Nu-ţi plânge niciodată morţii şi nu-ţi împovăra pe cei vii şi dragi cu grijile tale completamente nefondate.

Fii fericit. Fii binecuvântat, oricine ai fi şi oriunde te-ai afla.

Nicicând n-om mai trăi această zi de mai. Iată, însuşi maiul e deja pe sfârşite. Îţi îngădui tu să-l savurezi aşa cum se cuvine?

_______________________________________________________

Sursa si autor necunoscut

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi – Dr. Augusto Cury

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator.
Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.


Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.


1. Blocarea inteligenţei

Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.


2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei

Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată.
Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.


Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri - sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel, în timp, ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.


3. Informăm şi nu formăm

Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.


Care este rezultatul?


O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate.


În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?

Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale "părinţilor buni" şi cum trebuie transformate ele de către "părinţii inteligenţi". Iată prima dintre ele:


Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.

Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.


Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea.

Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale, îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.
Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru " a fi", căci lumea îl va pregăti pentru " a avea".

Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.

Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să
ne acceptăm limitele.


Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească.

Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient, care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:"Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult". Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: " Greşeşti"; părinţii inteligenţi spun: "Ce părere ai despre comportamentul tău?" "Gândeşte înainte să reacţionezi"


Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.

Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un "nu", pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: "Am greşit", "Scuză-mă", "Am nevoie de tine". Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.


Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni

A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.


Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare

Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: “Unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori.” Am întrebat-o:
- Ce soare preferi?
A ales soarele real.
Atunci, am adăugat:
- Chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi, norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.




PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.


Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată.
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi "nu" fără teamă.
Dacă ei nu aud "nu" de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă "nu" de la viaţă.
Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.
Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI


1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele


Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă. Părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism.
Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii.
În cartea sa, "Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi", tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană.

Doamne, am de făcut o mărturisire...

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________



Am greșit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înțelept.

Am judecat pe alții pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înțeleg.

Am plâns și-am strigat a neputință, dar m-am ridicat din propria-mi voință.

Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.

Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.

Am călcat prin bălți și prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în șuvoi.

Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.

M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.

Am zburat din mândrie pe culmi înalte și abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.

M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.

Am căutat bogățiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.

Am încetat să mă mai plâng și-am învățat să mă ridic râzând

Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,

Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt

În căderea ploii și-ntr-un suflet blând.

Îmi ridic brațele acum și închin aceste versuri în semn de mulțumire,

Căci am scris prea mult cu litere de fum și prea puțin cu versuri de iubire.

(Adela)


__________________________________________________

Un suflet frumos, o inimă ce se deschide în faţa noastră.
Să o primim printre noi... să îi spunem bun venit... să-i mulţumim că putem învăţa...

RĂSFOIEŞTE PAGINA ADELEI - CLIC AICI

Cum se face un bebe? (animaţie)

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________




Cum se face un bebe from Lia on Vimeo.