traffic analysis

Annonces Immobilières
Abbeville
Somme
Zilek : Immobilier Abbeville

Redefinind sălbăticia

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Legea sălbăticiei spune să ucizi numai atunci când ţi-e foame!

Fotograful Michel Denis-Huot, care a captat aceste imagini uimitoare dintr-un safari în Masai Mara Kenya în octombrie anul trecut, spune că a fost uluit de ceea ce a văzut:

"Aceşti trei fraţi gheparzi au trăit împreună de când mama lor i-a părăsit, cam atunci când aveau 18 luni. În dimineaţa în care noi i-am văzut, nu păreau să fie înfometaţi, deplasându-se repede, dar oprindu-se din când în când să se joace. La un moment dat, s-au întâlnit cu un grup de antilope ce au luat-o la fugă. Dar una foarte tânără, nu a fost suficient de rapidă, astfel că fraţii au prins-o uşor."

Aceste scene extraordinare au urmat:




Canionul Bryce - o perfectiune a naturii

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Cuvintele sunt, insa, prea sarace pentru a descrie perfectiunea atinsa de natura in cazul Canionului Bryce. Pozitionat in forma unui amfiteatru, canionul strabatut de mii de stanci, arcuri naturale si brazi, este considerat si astazi o minune naturala a lumii.

Legendele amerindienilor Paiute spun ca, dupa crearea Oamenilor de Legenda - primii oameni care au vazut lumina Soarelui sub obladuirea Marelui Spirit- un duh malefic, cel al coiotului, ar fi pacalit o mare parte a acestora si i-ar fi transformat in stane de piatra pe vecie. Anka-ku-was-a-wits, insemnand „cei cu chipurile pictate in rosu”, stramosii oamenilor, metamorfozati in bizare formatiuni calcaroase, pazesc si astazi ceea ce colonistii mormoni din Utah au numit Canionul Bryce si stancile sale uluitoare... poate cel mai bizar si, totodata, mai frumos canion al planetei.
La portile sale si-au dus existenta misteriosii Anasazi, cultura precolumbiana veche de milenii ale carei urme au fost descoperite in America de Nord, la fel ca si membrii culturii Fremont, cultura al carei apogeu era atins inca din secolul al XII-lea. Lor le-au urmat indienii Paiute, cei care au dat nastere unora dintre cele mai frumoase legende ale lumii, si primii oameni care au cultivat cu succes terenurile semi-aride ale canionului. Apoi, colonistii europeni, metamorfozati in credinciosi mormoni, au pus capat existentei tribului amerindian din canion, aducandu-si vitele si gonind nativii in rezervatii in care doar amintirea Raiului in care traisera le mai putea alina trista existenta.
Povestile spun ca primul alb stabilit in canion a fost un fermier scotian, Ebenezer Bryce, urmat de sotia sa Mary. Dupa el, sute de imigranti mormoni s-au ingramadit in locul pe care l-au botezat, in memoria sa, Bryce Canyon - Canionul lui Bryce. A fost, poate, frumusetea de neinchipuit a canionului din Utah cea care i-a determinat pe americani, inca din anul 1916, sa ceara stoparea distrugerilor facute de fermierii, taietorii de lemne si vanatorii mormoni. 7 ani mai tarziu, la 8 iunie 1923, Canionul Bryce era numit Monument National inca in existenta.




















Microcosmos, sau incredibila lume microscopica

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

"Microcosmos", un nou catalog ce promite să fie un total succes comercial, artistic dar şi educaţional, oferă în paginile sale imagini deosebite ale diferitelor materiale şi obiecte scanate cu ajutorul microscopului electronic. Tehnologia folosită permite apropierea asupra unor subiecte de până la 22 de milioane de ori mai mult decât o poate face ochiul uman.

Compilată de scriitorul de lucrări ştiinţifice londonez Brandon Broll, "Microcosmos" oferă o introspecţie fără precedent în mediul cotidian, vizând atât obiecte neînsufleţite, cât şi animale, plante sau corpul uman.

Spectaculoasele imagini sunt captate cu ajutorul unor varietăţi de microscoape tradiţionale pe bază de lumină, împreună cu microscoape electronice puternice, care bombardează cu electroni subiectul mărit, construind imaginea cu ajutorul unui computer şi al transmiterii electronilor. Majoritatea celor 203 imagini conţinute de catalog este realizată de microscoape electronice, motiv pentru care cartea are un impact vizual uluitor.

Furnică de lemn, ţinând în cleşti un microcip


Scamă, mărită de 22 de milioane de ori, conţinând: păr de pisică, fibre sintetice şi de lână, un grăunte de polen, urme de plantă, solzi şi alte resturi de insecte


Reţele şi cârlige de nailon intreţesute pentru a forma materialul cunoscut sub denumirea de "arici"


Suprafaţa unui microcip din siliciu


Hârtie pentru ţigarete. Cristalele bleu sunt aditivi care menţin aprinsă ţigara eliberând oxigen în timp ce sunt arse


Spermă umană


Margine de ţesut sau tub Fallopian


Fire de sprânceană crescând din pielea umană


Ouă de fluture aşezate pe zmeură


Reţele de nailon folosite în dresurile purtate de femei


Capul unui ţânţar mărit de 160 de ori


Conopidă


Păduche pe fir de păr uman


Suprafaţa unui cui ruginit


Limba de pasăre Colibri


Solzii unei aripi de fluture

Tigroaica

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Într-o grădină zoologică din California, o tigroaică a născut câţiva pui.

Datorită complicaţiilor datorate naşterii în cuşcă, puii s-au născut prematur şi din nefericire, au murit puţin timp după naştere.

După ce şi-a revenit în urmă naşterii, sănătatea tigroaicei a început să decadă, deşi din punct de vedere fizic, era bine.
Medicii veterinari s-au gândit că pierderea puilor a determinat-o să cadă în depresie.
Astfel, au hotărât că trebuie să-i aducă alţi pui, pentru ca proaspăta mămică să se facă bine.

Dupa ce au verificat în câteva Grădini Zoologice din ţară, au constatat că nu erau pui de vârstă asemănătoare ca să fie atraşi de mama în lut.
Veterinarii trebuiau să decidă ceva fără precedent: să îi aducă pui dintr-o altă specie.

Unicii orfani care au putut fi găsiţi, in mod rapid, au fost nişte purceluşi.

Veterinarii au învelit purceluşii în blană de tigru şi i-au plasat în apropierea tigroaicei.


IATA CE S-A INTAMPLAT ...





Interviu cu dr Joe Dispenza


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


Posted by Laurentiu on April 19, 2009 at 12:54am
- Articol preluat din Forumul Casei Trezirii -

Doctorul Joe Dispenza este unul dintre cei mai populari protagonisti ai filmului „What the bleep do we know?”, unde expune inspiratul punct de vedere despre „Cum sa-ti construiesti ziua intr-un mod pozitiv”.

Dar cunoasterea sa despre creier trece mult dincolo de acele scurte secvente din film.
Doctorul Joe Dispenza ne explica in acest interviu cum lucreaza substantele chimice in creierul nostru, mentinandu-ne in vechile obiceiuri si modele comportamentale si ce poate fi facut pentru a depasi aceste tipare.

El ne explica cum proliferarea jocurilor video violente este un pericol pentru societate.

I: Stiti despre ce vorbiti, deoarece ati avut o experienta in viata dumneavoastra care v-a fortat sa faceti eforturi pentru a va recupera propria sanatate. Puteti sa ne vorbiti despre asta?

R: Aveam 26 de ani si locuiam in sudul Californiei. Participam la un concurs de triatlon si cand ma indreptam cu bicicleta catre o intersectie, un organizator mi-a facut semn sa virez. Eu am facut-o fara sa ma asigur si in acel moment a trecut o masina care „mi-a mancat” bicicleta si a incercat sa „ma manance” si pe mine.
In urma accidentului am avut 6 vertebre fracturate in coloana, multiple fracturi, fragmente osoase in maduva spinarii si cateva vertebre intr-o stare foarte proasta. Medicii mi-au pus un diagnostic destul de grav, nu credeau ca voi mai merge vreodata si mi-au recomandat o interventie chirurgicala complexa, in care sa-mi introduca o tija pe toata lungimea coloanei, pentru a o sustine. Mi-au spus ca trebuie sa port ghips cel putin jumatate de an. Dupa ce am ascultat opinia a 4 chirurgi eminenti, am luat decizia sa nu ma operez, ceea ce i-a facut sa creada ca mi-am pierdut mintile. Nu puteam sa-mi imaginez cum voi trai restul vietii cu un handicapat.
Am trecut de la modul meu de viata modern: dinamic, cu viata sociala, cu o cariera, conducand masini sport, etc, la cu totul altceva, fiind imobilizat la pat, stand cu fata in jos.

Principiul in care credeam atunci si inca cred si acum este ca puterea care a creat corpul, vindeca corpul. Momentul in care am luat decizia a fost critic, deoarece a trebuit sa cred cu adevarat ca pot aplica acest principiu, astfel incat sa trec de la filozofie la aplicarea practica, incat sa vad daca pot crea unele efecte in corpul meu. Nu mai aveam nimic altceva de facut.

Am luat doua decizii:

Prima: nu voi lasa sa treaca nici un gand fara sa-l verific.
A doua: daca cred in aceasta putere, poate ca pot sa creez o relatie cu ea, sa interactionez cu ea, sa-i dau un model, niste instructiuni.

Zilnic, timp de 2 ore dimineata si 2 ore seara re-cream in mintea mea fiecare vertebra in parte. Acesta era planul pe care doream sa-l vada subconstientul. Cand mintea mea se ducea catre un gand, o frica, o temere, un simtamant, sau la intamplare, incepeam totul de la inceput. O vigilenta absoluta. Dupa cateva saptamani procesul a devenit mai usor. Cand am reusit sa creez acea imagine in intregime, fara nici un alt gand care sa ma distraga, era ca si cum am atins tinta, ceva era la locul lui. Si am fost atent la asta!

Dupa o perioada, am inceput sa observ niste schimbari si procesul a devenit din ce in ce mai usor, durand din ce in ce mai putin timp. Ce nu stiam in acel moment era ca imi cream noi legaturi in creier. Cand am inceput sa observ schimbarile masurabile in corpul meu - referitoare la durere, senzatii fizice - stiam ca realizasem ceva.

In zece saptamani si jumatate m-am intors la birou, la munca mea, aveam pacienti, mergeam, nu aveam nici un ghips si nu facusem nici o operatie.

In acea perioada, in noptile in care nu puteam sa dorm, am facut o intelegere cu mine: daca voi fi in stare sa merg din nou, atunci voi studia toata viata mea conexiunea dintre minte si corp si conceptul de minte mai presus de materie.

I: De atunci a trecut ceva vreme. Acum ajutati oamenii sa inteleaga cum functioneaza creierul, cum interactioneaza cu mintea superioara, cum interactioneaza cu trupul. Imi place ce ati scris: „daca iti schimbi cu adevarat mintea, poti vedea dovezi fizice ca creierul se schimba”.
Putem sa intram in detalii? Ce inseamna asta? Cum se aplica asta?

R: Conceptul de neuro - plasticitate ne spune ca ori de cate ori invatam ceva nou, facem noi conexiuni prin sinapse. Invatarea creeaza aceste conexiuni, reamintirea mentine si sustine aceste circuite. E nevoie de cateva repetitii pentru a face ca grupuri de neuroni sa inceapa sa creeze relatii pe termen lung. Conceptul de evolutie a creierului se refera la a invata lucruri noi si a avea experiente noi (astfel imbunatatim partea sa de hard -la fel ca la un calculator).

Creierul este un organ anatomic, nu cu mult diferit de ficat sau rinichi. Dar mintea este atunci cand creierul este in actiune, cand lucreaza. Mintea este ceea ce face creierul. Avem milioane de neuroni adunati impreuna si un neuron mediu are aproximativ 40.000 de conexiuni. Deci producem nivele infinite de minte, schimband secventele, modelele si combinatiile in care acesti neuroni emit, se leaga. Cand schimbam mintea, determinam creierul sa lucreze diferit.

Un concept din neurologie spune: celulele nervoase ce emit impreuna se leaga impreuna. Daca zilnic emitem aceleasi ganduri, facem aceleasi actiuni si adoptam aceleasi sentimente, atunci creierul nu se schimba niciodata. Ramanem blocati in obiceiuri, in modele fixe, in credinte, perceptii, atitudini si ganduri fixe.
Prin insistenta si repetitie creierul incepe sa se lege intr-un numar finit de circuite si de modele. Acea structura finita neuro - chimica care se dezvoltata astfel, noi o numim „cutia creierului”. Incepem sa gandim in interiorul cutiei, prin propria noastra gandire, prin comportamentele noastre, prin propriile stari mentale si sentimente.

Cum sa gandim „inafara cutiei”? Trebuie sa incepem sa invatam informatii, sa facem alte circuite. Acele noi conexiuni devin materialul de baza care va incepe sa-i permita creierului sa exploreze posibilitati, sa prognozeze evenimente, sa examineze „dar daca...”, „cum ar fi sa...”.

Daca facem asta si asteptam timp suficient pentru a incepe sa gasim un raspuns, atunci se activeaza lobul frontal (care este conducatorul, dirijorul). Ce face lobul frontal? Ne permite sa incepem sa luam cunostintele pe care le-am invatat din carti, filozofie, impreuna cu experientele avute si sa le imbinam in noi paradigme, noi idei si sa facem in mod concret o noua minte.

Daca suntem capabili sa schimbam mintea noastra si daca reproducem acelasi model in aceeasi secventa, in aceeasi combinatie, atunci grupuri de neuroni se vor aduna in modele noi si astfel schimbam creierul. Deci, cand schimbam mintea se schimba creierul. Acum, de indata ce creierul se schimba - anatomia si circuitele sunt diferite - este mai usor sa schimbam mintea. Asa imbunatatim hardul (la fel ca la un calculator), cand schimbam mintea schimbam creierul si asta devine un ciclu in sine.

I: Sa vorbim despre activitatile care ajuta la extinderea plasticitatii creierului si in procesul despre care ati vorbit. De exemplu, invatarea unei limbi straine - sa zicem italiana. Ce se intampla atunci? Explicati-ne un pic, ca sa intelegem.

R: Avem trei creiere intr-unul, trei creiere care ne permit sa trecem de la a gandi la a face la a fi. Creierul care gandeste este neuro - cortexul (partea mare, cutata). Este asa pentru ca in aceasta forma sinuoasa poate intra mai multa materie cenusie. Aceasta parte este creierul nou, creierul care gandeste cand invatam informatii noi, fapte, semantica. Nu e suficient sa invatam informatie. Putem invata toate cuvintele italienesti din dictionar, putem citi un manual, putem asculta niste inregistrari audio, totusi toate aceste informatii sunt inca stocate in creierul care gandeste.

Acum, pentru a activa al doilea creier trebuie sa aplicam ceea ce am invatat. Trebuie sa personalizam, sa demonstram, sa ne modificam cu adevarat comportamentul. Cand facem asta vom avea o noua experienta. Cand traim acea experienta noua, cand suntem in mijlocul ei si folosim toate cele 5 simturi, iar informatiile de la simturi se duc catre creier prin cele 5 cai diferite, atunci neuronii se grupeaza si forteaza creierul sa elibereze substante chimice.
Acele substante chimice se numesc sentimente. In momentul in care avem un sentiment nou, inseamna ca avem o experienta noua. Sentimentele si emotiile sunt produsul final al experientelor.

I: Deci, putem invata cuvintele, dar pana cand nu ne ducem la o cafenea italieneasca si gustam un cappucino incredibil si incercam sa vorbim italieneste, sa interactionam cu chelnarul, procesul nu e complet.
R: Tineti minte: cunoasterea este pentru minte, experienta este pentru corp. Trebuie sa invatam corpul ceea ce mintea a inteles intelectual. Cand suntem in stare sa facem asta, al doilea creier (numit creierul limbic, creierul ce elibereaza substante chimice) se activeaza. Acum lucreaza doua creiere impreuna. Comandand mancare italieneasca, avand o conversatie cu chelnarul in italiana, interactionand, experienta face ca mai mult hard (la fel ca la un calculator) sa reflecte ceea ce am facut in afara noastra. Astfel, corpul primeste un nou semnal chimic.

Nu este suficient sa ne ducem o singura data la restaurant si sa spunem ca stim italiana fluent. Trebuie sa fim capabili sa repetam experienta. Cand incepem sa o repetam foarte constienti si plini de dorinta, atunci, peste un timp, activam al treilea creier. Acesta este creierul „a fi”, trecem de la „a face” la „a fi”.
Acest al treilea creier este cerebelul, subconstientul. El ne permite sa tinem minte abilitati, reactii emotionale, comportamente, conditionari, amintiri asociate. Daca practicam asta de suficiente ori procesul devine subconstient, conditionand neuro - chimic corpul sa le memoreze, impreuna cu creierul constient.

Un exemplu: atunci cand eram mici si cineva ne intreba cum se scrie un cuvant si nu puteam sa ne amintim, mana il scria in aer; atunci cand nu ne amintim un numar de telefon, corpul il stie si il formeaza.
Asta inseamna ca trupul a devenit minte. Asa se formeaza un obicei, atunci cand trupul devine minte. Daca repetam experienta de multe ori, ea este stocata in sistemul subconstient, numit sistemul „a fi”.

Pe la 35 ani, cand suntem in acest sistem, aproape 90% din cine suntem este legat de comportamente, programe automate. Un exemplu in care corpul si mintea lucreaza in opozitie: o persoana vrea sa fie fericita, dar a suferit si a memorat acea stare emotionala (poate timp de 20 de ani).

Referitor la exemplul cu limba straina: daca continuam sa practicam, va sosi un moment in care nu ne mai gandim ce spunem, creierul emite intr-un model sincron si suntem intr-un flux constient. Cand ajungem la acea stare de a fi, atunci limba straina este fixata, integrata in sistemul nostru nervos si nu mai presupune nici un efort.

I: Sa presupunem ca am devenit dependenti de ceva si am ajuns la disperare. Cum incepem sa abordam problema, care este modul cel mai eficient de a iesi din acest mecanism?
R: Cat timp avem? Asta este o intrebare de milioane! De fiecare data cand sunt la un interviu sau la televizor si mai sunt doar cateva minute, realizatorul ma intreaba „Cum sa ne schimbam?” Eu ii raspund sa vina la cursurile mele.

De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica. Gandurile bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine. Ganduri negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi.

Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite care incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
Avem un gand despre nesiguranta, in cateva secunde ne simtim nesiguri. In momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite mai multe substante chimice ca sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.

Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul, produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne simtim.

Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
O persoana care sufera si a memorat aceasta stare emotionala timp de 20 de ani, se afla in acel sistem subconstient despre care am vorbit. Se poate spune constient „vreau sa fiu fericit” - mintea, intelectul, spune asta - dar corpul a memorat nevoie si suferinta. Deci mintea si corpul lucreaza in opozitie. Cand o persoana se decide sa faca un efort constient sa se schimbe, isi da seama peste putin timp ca face aceleasi lucruri, gandeste aceleasi ganduri si a devenit inconstienta.

Singurul mod in care putem face aceste schimbari este sa intram in sistemul de operare. Trebuie sa incepem sa gandim independent de mediul inconjurator, sa incepem sa schimbam undele cerebrale, sa ne permitem noua sa intram in acea lume subconstienta.

I: Cum arata, cum functioneaza ea?

R: Va voi raspunde dezvoltand o alta idee.

Acelasi sistem al creierului care ne permite sa trecem de la a gandi la a face la a fi, este acelasi sistem care ne permite sa invatam sa experimentam si sa dobandim intelepciune; minte, corp, suflet.
Ajungem la o anumita varsta cand acele programe automate se deruleaza fara sa fim constienti de ele. Astfel, avem un anumit comportament fata de fiecare persoana pe care o intalnim, avem o anumita strategie cum sa actionam in conditii diferite.
Ce se intampla pe termen lung, este ca in momentul in care aceste programe se desfasoara (la fel ca si programele din calculator atunci cand incep sa actioneze haotic), incercarea de a folosi mintea constienta pentru a le schimba este ca si cum am tipa la calculator sa se opreasca, sa nu mai ruleze programele. Calculatorul va merge mai departe. Noi trebuie sa invatam sa intram in sistemul de operare si sa il schimbam.

Scopul meditatiei, al calatoriei interioare este de a trece de mintea egoista, care se bazeaza pe analiza amanuntita si critica, ce gandeste fiind focusata pe supravietuire.
In tibetana cuvantul meditatie inseamna a deveni familiar cu, a face cunoscut. Unul dintre privilegiile de a fi fiinte umane este ca putem sa ne observam propriile ganduri, sa reflectam asupra propriilor noastre actiuni si putem privi constient cum ne comportam si cum simtim.

Astfel, daca incepem sa devenim familiari cu propriile ganduri inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa cunoastem propriile actiuni si comportamente inconstiente si le facem constiente, daca incepem sa observam cum simti, cum actionam si gandim (acest concept numindu-se metacunoastere) , atunci putem sa ne modificam comportamentul in mod constient si sa facem un plan cum vom gandi si vom actiona in aceleasi circumstante.

I: E similar cu ceea ce ati facut cand erati imobilizat la pat, cand observati fiecare gand, simtamant care aparea.
R: Daca servea scopului meu sau nu.
Intram in sistemul de operare atunci cand ne asezam in meditatie, cand nu mai permitem ca mediul inconjurator sa activeze aceleasi circuite in creierul nostru (cunoastem aceiasi oameni, facem aceleasi lucruri, mergem in aceleasi locuri, avem aceleasi experiente), cand eliminam mediul inconjurator si incepem sa gandim independent de el, cand incepem sa devenim constienti de aceste programe inconstiente.
Atunci undele cerebrale se schimba, frecventa lor se micsoreaza, creierul nu mai este focusat pe supravietuire, egoul nu mai este atat de activ. De fapt, permitem mintii si trupului nostru sa inceapa sa ne dea informatii.

Daca putem face asta si devenim constienti de atitudinea de neincredere, de indoiala fata de noi insine, atunci putem “preda” aceasta atitudine puterii din noi.
Daca poti sa creezi 10 milioane de celule intr-o secunda inseamna ca sti mult mai multe decat mine sau tine.
Daca reusesti sa coordonezi 100000 de reactii chimice pe secunda intr-o singura celula inseamna ca ai o vointa impresionant de mare.
Daca poti sa mentii o persoana in viata si sa iubesti viata mai mult decat o face acea persoana.
Daca egoul si personalitatea vor sa moara, atunci ceva mult mai mare decat suntem noi ne iubeste neconditionat si raspunde doar daca i-o cerem.

Aceasta minte superioara, aceasta putere, ne daruieste viata si ne sustine indiferent de cum suntem. Campul cuantic este campul care mentine inteligenta care mentine Pamantul in miscarea de rotatie in jurul Soarelui si este aceeasi inteligenta care face ca inima noastra sa bata.

Cand incepem sa trecem catre starea de a fi, deoarece am inceput sa invatam, sa experimentam, sa memoram noi emotii si sa le dez - invatam pe cele vechi, atunci unul dintre lucrurile care se intampla (deoarece am facut gandul mai real decat orice altceva), dupa ce “predam” acea stare emotionala care ne limita, este ca putem sa ne reinventam pe noi insine.

Exista suficiente experimente stiintifice care sa dovedeasca ca putem schimba creierul doar gandind in mod diferit.
Cati oameni isi acorda timpul necesar sa faca asta? Putini si stiti de ce? Pentru ca in trecut, ori de cate ori am avut un sentiment neplacut, modul in care am scapat de el a fost sa ne ocupam de altceva: sa ne uitam la televizor, sa vorbim la telefon, etc. Acel lucru exterior noua, produce in corpul nostru o schimbare chimica de moment si ne face sa ne simtim mai bine. Astfel, noi suntem in mod inconstient (prin asocieri subconstiente) atenti la acel lucru exterior. Identificarea acelui televizor, acelei persoane, acelui program ce ne schimba in interior si ne face sa ne simtim bine, este un eveniment de sine statator si asta este ceea ce creeaza identificari si asocieri puternice.

O persoana careia nu-i place cum se simte, sa priveasca acest simtamant si sa-si spuna: il pot preda unei minti mai mari, ma pot reinventa pe mine insumi, pot ajunge la cel mai ideal eu. Lasa-ma sa incep sa gandesc in moduri diferite! Ce carte sa citesc, ce informatie sa primesc pentru a ma inspira sa incep sa creez o renastere in mine insumi?

Dar cei mai multi oameni devin dependenti de exterior, sau de droguri, in aceasta ordine.

I: Nu neaparat droguri ilegale, ci chiar medicamente. Daca persoana doreste, poate creierul sa faca aceste schimbari, in prezenta altor substante chimice, medicamente?
R: Anumiti oameni au nevoie de medicamente, deoarece exista un dezechilibru chimic in creierul lor. Dar amintiti-va: o schimbare in constiinta produce o schimbare in reactiile chimice, si reactiile chimice sunt emotii si emotiile sunt energie si corpul incepe sa se regleze pe un nou set de reactii chimice.

I: Ce se intampla cand cineva ia antidepresive de mult timp si vrea sa nu o mai faca.

R: Nu as sfatui pe cineva sa inceapa brusc fara sa studieze putin.
In cultura noastra definitia conceptului de liber arbitru este atat de bizara! Noi nu avem cu adevarat liber arbitru. Avem optiuni care se bazeaza pe ce cunoastem si asta nu este liber arbitru. Liberul arbitru inseamna sa faci o alegere bazandu-te pe lucruri necunoscute.
Problema cu necunoscutul este ca daca traim focusati pe a supravietui, condusi de adrenalina si cortizon, aceste substante chimice sunt exact cele care ne permit sa ne fie frica de necunoscut.
Daca am fi un animal salbatic incercand sa supravietuiasca si vedem, auzim, simtim ceva neobisnuit pentru noi – de exemplu o masina – vom fugi.
Deci, cand noi traim condusi de aceste substante chimice de vigilenta (adrenalina si cortizon) niciodata nu vom considera necunoscutul ca o aventura. Atunci, liberul arbitru devine alegerea intre doua marci de medicamente pentru dureri de cap. Asta este singura solutie din acest univers?

Daca meditam, aducand continuu atentia inapoi la momentul prezent, concentrandu- ne pe respiratie si fiind atenti, schimband neuro - sistemul “dai si fugi” cu cel de relaxare, vom re-regla neuro - sistemul nostru, vom produce unde alfa in creierul nostru, care apoi vor regla schimbari chimice in corpul nostru.

Sa luam persoana care ia medicamente - de exemplu prozac. Exista studii care dovedesc ca daca face gimnastica aerobica timp de 6 saptamani este mai bine decat daca ia acest medicament. Persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa se decida. Trebuie sa-si spuna: poate ca sunt depresiv, dar inca trebuie sa fiu capabil sa gandesc mai inalt decat ma simt. In momentele mele cele mai intunecate trebuie sa cred ca acestea vor trece.

Pe un tomograf excitabilitatea si depresia arata la fel: prima este a privi spre viitor spre ce va veni, depresia este a privi spre trecut si a nu vedea viitorul. Din punct de vedere functional sunt la fel. Cei mai multi oameni care sunt nelinistiti sunt depresivi si invers. Este de fapt a trai in trecut sau in viitor dar nu in momentul prezent.

Acea persoana care vrea sa renunte la prozac trebuie sa invete foarte multe despre sine, despre starile limitate ale mintii, despre depresie, sa cunoasca nuantele ei pentru a face alegeri diferite. Ajungand la a aplica ceea ce a invatat isi spune : Cum ar fi sa fiu o persoana fericita? Pe cine cunosc in viata mea care este fericit? Ce calitati are? Pe cine admir in viata mea si cu care vreau sa seman? Ce ar trebui sa schimb in mine? Ce ganduri continui sa gandesc incat produc aceleasi substante chimice care ma fac sa ma simt in acelasi mod si sa ajung atat de jos?

Aceasta descoperire de sine va incepe sa schimbe creierul. La inceput va fi dificil, deoarece mintea neantrenata este ca un cal naravas, dar daca insistam catre acel ideal despre noi insine, nu numai ca vom schimba creierul doar gandind, ci si atunci cand ne spunem: azi nu ma ridic din pat pana cand nu ma simt o alta persoana.

In momentul in care incepem sa simtim bucurie, ridicare, inspiratie, conditionam corpul fata de o minte noua. Pur si simplu trimitem un nou semnal chimic corpului. Sa memoram acel simtamant pentru ca el este ceea ce suntem cu adevarat. Putem memora acel simtamant la fel de bine cum am memorat suferinta.
E nevoie de insistenta pentru a ajunge aici, nu putem sa o facem o singura data (se poate intampla si asta, dar persoana trebuie sa fie foarte decisa ca asta se va intampla). De cele mai multe ori cand luam o decizie o facem de genul: ma voi schimba incepand de luni, etc.
Cand suntem intr-o criza si ne decidem, spunem: asta este, m-am hotarat! Pentru prima oara corpul primeste semnalul: de data asta e serios! Mintea si corpul incep sa lucreze impreuna. Nu trebuie sa asteptam o criza, putem incepe sa facem asta pentru ca ne simtim grozav, suntem intr-o stare de gratitudine, iubim viata noastra si vrem mai multe experiente bune.

Cand acea persoana care este deprimata incepe sa aplice cunoasterea dobandita, sa faca meditatii, sa faca exercitii de aerobica, incepe sa descopere unele parti din sine insusi (aflate in memoria sa) si sa-si spuna: acea experienta mi s-a intamplat acum 20 de ani si nu am stiut ca de fiecare data cand ma gandesc la ea produc aceleasi substantele chimice ca si cum experienta se produce in acest moment, 20 de ani am conditionat corpul sa fie intr-o stare de depresie. Nu stiu cum sa ma schimb!
Aceasta persoana trebuie sa se intoarca la evenimentul care a cauzat acea emotie? NU! Tot ce trebuie sa faca este sa dez - memoreze acea emotie. Cand face asta, se uita la acel eveniment si isi spune: acel eveniment a fost exact ce am avut nevoie in acel moment, pentru a ma face cine sunt acum, ca personalitate.
Scuzandu-ne pe noi insine ca nu ne schimbam datorita unui eveniment trecut, re - intarim identitatea actuala. In concluzie, trebuie sa trecem de la a gandi, la a face la a fi.
Am vazut ca se poate! Oamenii se simt eliberati. Atunci creierul isi imbunatateste circuitele si chimia interna, pentru a ne mentine pe noul drum.

I : Imi place cum folositi modelul calculatorului, pentru ca oamenii se pot relationa cu acesta. Sa trecem la nivelul tehnologiei, pentru ca ma ingrijoreaza foarte mult, pe multe planuri. Sa vorbim despre interfata dintre dezvoltarea creierului si jocurile pe calculator, acestea fiind aproape toate foarte violente. Ce impact au asupra creierului uman si a fiintei umane?

R: Aceasta este o zona periculoasa!
Atunci cand copii se joaca pe calculator si impusca pe cineva, arunca ceva in aer, darama ziduri, etc, in momentul in care ei depasesc acel obstacol ridicat de joc, creierul lor produce dopamina. Dopamina este substanta chimica a placerii, stimuleaza centrul recompensei din creier. Astfel, copilul petrece ceva timp cu acest incredibil stimulator al senzatiilor. Daca continua sa faca asta, centrul placerii se recalibreaza la un prag mai inalt, avand nevoie de un pic mai multa dopamina ca sa-l faca sa functioneze. Receptorii din centrul placerii sunt foarte receptivi la aceste substante chimice si daca ii stimulam prea puternic, ei se desensibilizeaza si avem nevoie de mai multe substante chimice pentru ai activa. (La fel se intampla si in cazul in care unul dintre soti tipa la celalalt. De fiecare data el trebuie sa tipe un pic mai tare pentru a capta atentia celuilalt.)

Daca copilul petrece doua ore jucand jocuri pe calculator, creierul este supus prea mult timp unei astfel de stimulari. Asta impinge la un nivel foarte ridicat pragul de sensibilitate al centrului placerii. Apoi copilul se duce la scoala. Deoarece creierul a produs atat de multa dopamina si uneori adrenalina, atunci cand copilul se afla intr-un mediu obisnuit cu stimuli obisnuiti (de exemplu sa se joace cu cainele, sa se plimbe prin parc cu bunicii), acesti stimuli nu vor activa centrul placerii.

I: La multi copii se poate observa o privire pierduta!

R: Unii nu mai au o placere din nimic, creierul lor are o chimie interna care nu mai este normala.
Cand a invata ar trebui sa fie o recompensa in sine, acesti copii nu sunt stimulati, asa ca ei adorm sau descopera ca o buna modalitate de activare este sa intre in necazuri. Cand fac prostii, nivelul adrenalinei creste si au un moment in care sunt foarte alerti. Copii nu sunt constienti ca fac asta, fac ceva ca sa simta aceeasi stare excitata, alerta.

Ganditi-va ce se intampla peste 10 ani cu acesti copii cand se confrunta cu situatii dificile – si-a pierdut cel mai bun prieten, a divortat, etc – corpul fiind intr-o stare chimica diferita! Ce fac ei ca sa se simta mai bine? In loc sa priveasca inauntrul lor si sa integreze durerea si suferinta, ei se vor intoarce catre exterior, catre ceva dinafara care sa-i aduca in starea excitata: poate droguri.

I: Spuneti-ne ceva despre ciclurile de violenta ca rezultat al starii de excitatie si desensibilizare.

R: Asta se numeste a programa si programarea creierului se face prin repetitie. Este un proces inconstient.
Iei un grup de oameni si le spui: iata 5 cuvinte, va rugam sa formati o propozitie cu ele. Daca aceste cuvinte sunt de genul slab, debil, obosit, dupa ce au scris propozitia pleaca de acolo in starea descrisa de cuvinte. Ei nu isi dau seama ca sunt asa, se petrece sub nivelul mintii constiente.
Deci, creierul incepe sa fie programat intr-un anumit mod datorita stimularii excesive si acea stare devine normala. Cand se petrece asta, se pierde contactul cu realitatea.

I: Genul acesta de oameni nu sunt utili in armata, datorita nivelului lor mare de conditionare?

R: Da. Daca tu sau eu vedem pe cineva ca este impuscat, vom avea o reactie foarte severa, inclusiv la nivel chimic. Pe termen lung, daca te conditionezi pe tine suficient de mult, vine un moment in care daca apesi pe tragaci nu mai ai aceste reactii puternice. Cei mai buni tragatori de elita sunt asa.

I: Se poate dezvolta un grup de tineri care, teoretic, sa poata fi programati in aceasta directie?

R: Nu exista lucruri clare care sa dovedeasca asta, dar putem specula zicand ca daca se impinge mai sus pragul centrului placerii, atunci exista posibilitatea ca acestia sa devina dependenti de lucrurile exterioare lor. Astfel se schimba valorile lor, morala lor si in final devin foarte controlabili.

I: Sa vorbim de mintea care se dezvolta, creierul dezvoltandu- se pe deplin abia la 25 de ani. Ce se intampla cu o persoana care si-a petrecut foarte mult timp cu jocurile pe calculator, inclusiv in perioada dezvoltarii sale sociale? Problema multor tineri este lipsa capacitatii de a se putea relationa din punct de vedere social.

R: Se intampla asta deja.
S-au facut niste experiente pe copii care se joaca mult pe calculator. Li s-a spus: iti dam un dolar daca te opresti din joc ori de cate ori suna clopotelul. Copii au fost incantati sa participe la experiment pentru a castiga usor niste bani.
Rezultatul a fost ca nici unul nu s-a oprit. Ei spuneau: stai asa, inca putin, inca o secunda! Nu puteau sa se opreasca. Dependenta este ceva din care nu te poti opri.
Noi avem capacitatea de a citi semnele sociale, intr-un mod non - verbal. Daca incepem sa devenim bidimensionali cred ca ne pierdem bucuria vietii. Daca toata aceasta placere este data de niste puncte care se misca pe un ecran si pe care creierul le interpreteaza ca ceva placut, ca o recompensa, atunci cand va veni momentul sa traim in lumea reala vom deveni aproape inapti.

I: Asta seamana cu un tip de autism social!

R: Da, asa este.

I: Referitor acum la adulti. In domeniul pornografiei exista o stimulare extrem de inalta. Ce se intampla in relatiile in care s-a introdus pornografia de unul dintre parteneri, sau de amandoi?

R: Pe masura ce imbatranim si traim avand puternice dependente emotionale (budistii le numesc atasamente emotionale), cu cat suntem mai dependenti de emotii, cu atat mai mare este discrepanta intre cum ne prezentam celorlalti si cine suntem cu adevarat, cum simtim cu adevarat. Intre aceste doua nivele sunt simtamintele cu care traim fiecare zi. Cu cat suntem mai dependenti, cu atat mai mare este aceasta discrepanta. Avem nevoie de mediul, oamenii, locurile, lucrurile, experientele care sa ne reaminteasca cine suntem. Fugind de acest gol avem acest simtamant si nu stim cum sa-l facem sa dispara.

In criza varstei de mijloc ne cumparam o masina noua, ne facem o noua relatie, ne ducem la un club nou, in vacanta, avem nevoie de lucruri si oameni noi, toate acestea folosind mediul exterior, pentru ca sa incercam sa ne amintim cine suntem si sa facem sa dispara acel simtamant ca suntem neimportanti, nefericiti. In aceasta criza ne dam seama ca nimeni si nimic nu ne va face fericit si putem sa prezicem destul de bine cum ne vom simti.

Urmatorul nivel sunt dependentele: pornografie, cumparaturi, jocuri video, jocuri de noroc, droguri, alcool. Ceva va face ca acel simtamant de gol si durere sa dispara si sa dispara repede. Dar, se aplica aceeasi lege. Data viitoare e nevoie de un pic mai mult pentru a-l face sa dispara.
Acest tip de dependenta in care se pierd oamenii, este cel mai bun lucru pe care stiu sa-l faca pentru ca sa dispara acel simtamant. Adevarata schimbare incepe cand ne uitam la acea emotie, cand incepem sa o definim si sa o dez - invatam.

Persoana care devine dependenta de pornografie si e puternic stimulata, cu timpul, poate deveni dependenta de alcool. Efectul este ca va incerca sa gaseasca noi moduri diferite pentru a crea un nou simtamant, intr-un mod diferit dintr-o experienta similara, consumata. Asa ca ajunge la o limita, dar continua sa o impinga la extrem pentru a avea acel stimul, pentru ca nu stie cum sa faca sa dispara golul.

Rezultatul final este ca traim intr-o societate foarte nerealista, unde devenim cautatori ai placerii. Avem tendinta sa cercetam mediul inconjurator si sa ne indreptam catre lucrurile care ne fac sa ne simtim bine si ne aduc confort si sa ne departam de lucrurile care ne fac sa ne simtim rau si ne aduc disconfort. Este o stimulare de baza, durere –placere. Aceasta conditionare se petrece si in lumea animala, pentru supravietuire.

Dar daca am inteles ca schimbarea este un proces inconfortabil, ce vom face atunci?
In momentul in care nu se simt bine, cei mai multi oameni se reintorc la ce le este familiar si incearca sa creeze un simtamant nou care sa-i faca sa se simta mai bine, astfel incat sa se simta mai mult ca fiind ei insisi. Aceste persoane nu se vor schimba niciodata. In momentul in care se rup de acea continuitate chimica intre gand si simtamant, nevoie si suferinta, corpul intra in haos. Deci, in loc sa se schimbe, aceste persoane alearga catre ceva care sa faca sa dispara simtamantul de gol si durere.

Se poate trece de la jocuri de noroc la pornografie, de la alcool la droguri, iar motivul adevarat care-i face pe oameni sa faca asta este ca exista un simtamant terifiant si nu stiu cum sa-l faca sa dispara.

I: In conditiile crizei economice, toate acele optiuni exterioare de a trai de placere s-ar putea sa dispara, pur si simplu pentru ca nu mai avem mijloacele financiare sa ni le procuram. Ce va asteptati sa vedeti la nivelul maselor?

R: In mod evident vom vedea mult haos! Vom vedea oameni actionand intr-un mod ilogic, pentru ca nu mai pot avea excitarea obisnuita din stimulii exteriori (jocuri pe calculator, masini noi, etc). Stiti, confort, consum, convenabil, capitalism, toate C-urile! Cand aceste lucruri ne sunt luate ne raman valorile. Oamenii care au fost dependenti se vor afla in situatia de a se trezi foarte repede sau a pierde controlul.

I: Care este reteta dumneavoastra ca sa iasa din aceasta situatie, sa se intoarca la umanitate ? Sa se intoarca la a se cunoaste pe sine?

R: Cand traim crezand ca ceva din afara noastra ne face fericiti si incercam sa acumulam lucruri, nu facem decat sa intarim ego-ul.
Daca traim folosind doar substantele chimice pentru supravietuire (ceea ce fac cei mai multi oameni, toata ziua), acele substante chimice produc agresiune, manie, frica, durere, neliniste, suferinta si alte variatiuni pe aceeasi tema. Aceste substante chimice ne determina sa ne concentram toata atentia noastra pe corpul nostru, sa devenim foarte constienti de mediul inconjurator si foarte preocupati de timp.
Nu suntem prea mult diferiti de un animal care este vanat de un pradator. Pentru a iesi din acea situatie, animalul trebuie sa protejeze sinele - identificat cu trupul – trebuie sa o faca foarte repede si trebuie sa priveasca foarte atent mediul inconjurator, ca sa stie in ce directie sa fuga. O emisie puternica de adrenalina il ajuta sa faca asta.

Noi traim toata ziua in mod inconstient sub influenta acestor substante chimice, deoarece ne putem astepta sa se petreaca ceva, putem anticipa ca se va petrece ceva. Cand aceste previziuni se indeplinesc ne felicitam singuri spunand: vezi ce destept am fost!
Dar, ce se intampla cand anticipam un eveniment si acesta nu se petrece? Atunci apare depresia, nelinistea, insomnia. Noi putem activa raspunsul la stres doar prin gand si cand nu putem sa-l oprim, ajungem la dezechilibru, boala. Cu timpul, acele substante chimice deregleaza genele si corpul si astfel se creeaza bolile.

Cealalta stare a mintii in care traim se numeste creatie. Cand te afli cu adevarat in aceasta stare, uiti de tine insuti. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat in ceea ce faci incat gandul devine experienta unui alt sine.

Acele persoane care traiesc in modul de supravietuire sunt centrate doar pe ele, vorbesc despre problemele lor, se gandesc la ele.
Asa se comporta oamenii care gandesc aceleasi lucruri, fac aceleasi lucruri si se asteapta ca ceva sa se schimbe in viata lor, pentru ca aceste substante chimice ne intorc catre actiuni primitive si activeaza circuitele necesare pentru asta. Razboiul, competitia, politica, toate sunt doar versiuni diferite ale acestor substante chimice.

Starea adevarata de creatie implica un nou set de substante chimice care se relationeaza cu a fi inspirat, a fi vesel, a avea o stare inalta. Acestea nu se gasesc inafara noastra ci inauntrul nostru.
In starea mea prezenta de ignoranta, atat cat am evoluat ca fiinta umana, pot spune ca atunci cand am experimentat acele momente, sau cand am devenit bucuros fara nici un motiv, bucuria era in mine, nu aveam nevoie de nimeni si de nimic si ma bucuram de mintea mea, aveam tendinta sa nu fiu egoist.

Cand eliminam barierele, blocajele acelor stari emotionale ale mintii care ne mentin in starea de a intari ego-ul, cand „desfacem” ego-ul, identitatea noastra, atunci patrunde lumina prin noi si avem tendinta sa adoptam acele caracteristici ale puterii din fiinta noastra, ale mintii superioare: sa fim bucurosi, generosi, altruisti, iubitori, inspirati, rabdatori.
Cred ca adevarata noastra misiune in viata este sa exprimam acea putere din noi prin noi, sa eliminam barierele, blocajele. Cand facem asta, exista o tendinta mai mare in natura noastra ne - egoista sa manifestam unele dintre acele calitati de care are nevoie lumea noastra pentru a se schimba.