traffic analysis

OUL


__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________


de Andy Weir

Erai în drum spre casă când ai murit.
A fost un accident. Nimic deosebit sau spectaculos, totuşi, un accident fatal. Ai lăsat în urma ta o soţie şi doi copii. A fost o moarte nedureroasă. Cei din echipa medicală pentru urgenţe au făcut tot posibilul ca să te salveze, dar în zadar. Trupul tău era atât de rău zdrobit, încât a fost mai bine pentru tine aşa, crede-mă.
Şi atunci, a fost momentul în care te-ai întâlnit cu mine.
- Ce... ce s-a întâmplat? ai intrebat. Unde mă aflu?
- Ai murit, ţi-am răspuns eu, direct. N-are rost să ne ascundem după degete.
- Era un... camion care a derapat...
- Da, am zis eu.
- Am... am murit?
- Da. Dar nu te amărî pentru asta. Toata lumea moare, am spus eu.
Te-ai uitat în jur. Nu era nimic. Doar tu şi cu mine.
- Ce este locul ăsta? ai întrebat. E viaţa de apoi?
- Mai mult sau mai puţin, am zis eu.
- Tu eşti Dumnezeu? ai întrebat.
- Da, am răspuns. Eu sunt Dumnezeu.
- Copiii mei... nevasta mea, ai zis tu.
- Ce-i cu ei?
- Au să se descurce?
- Asta-mi place să văd, am spus. Tocmai ai murit şi principala ta preocupare e pentru familia ta. Asta înseamnă că eşti un om de bună calitate.
Te-ai uitat la mine cu fascinaţie. Pentru tine, nu semănam cu Dumnezeu. Arătam ca un simplu om. Sau chiar ca o femeie. Cu o oarecare umbră de autoritate, poate. Mai degrabă un învăţător de şcoală primară decât Atotputernicul.
- Nu te îngrijora, am spus. Au să se descurce. Copiii tăi te vot ţine minte ca fiind perfect în toate privinţele. N-au avut timp să înceapă să te dispreţuiască. Soţia ta o să plângă de ochii lumii, dar în taină se va simţi uşurată. Ca să fim sinceri, mariajul vostru se destrăma. Dacă asta te consolează cu ceva, se va simţi foarte vinovată că s-a simţit uşurată.
- Oh, ai zis tu. Şi acum ce se întâmplă? Mă duc în Rai sau în Iad sau ceva de genul ăsta?
- Nici una, nici alta, am spus. Te vei reîncarna.
- Ah, ai spus tu. Va să zică hinduşii aveau dreptate.
- Toate religiile au dreptate în felul lor, am spus. Hai cu mine.
M-ai urmat în plimbarea noastră prin vid.
- Unde mergem?
- Nu mergem undeva anume, am spus. Doar că e plăcut să ne plimbăm în timp ce stăm de vorbă.
- Atunci, cum stau lucrurile? ai întrebat. Când mă nasc din nou, n-o să mai ştiu absolut nimic, nu-i aşa? Voi fi un bebeluş. Deci, toată experienţa mea şi tot ce-am făcut în viaţa asta, n-o să mai conteze.
- Nu-i aşa! am spus. Ai în tine toată cunoaşterea şi toate experienţele din toate vieţile tale trecute. Doar că nu ţi le aminteşti în momentul ăsta.
M-am oprit şi te-am cuprins pe după umeri.
- Sufletul tău este magnific, gigantic şi mai frumos decât poţi tu să-ţi imaginezi! O minte omenească poate să cuprindă decât o părticică minusculă din ceea ce eşti. E ca şi cum ai băga degetul într-un pahar cu apă, ca să vezi dacă e caldă sau rece. Introduci o mică parte din tine în vas şi, când o scoţi, ai câştigat toată experienţa pe care apa a avut-o.
Ai fost într-un corp omenesc în ultimii 48 de ani, aşa că încă nu te-ai destins şi n-ai simţit restul imensei tale conştiinţe. Dacă am rămâne destul timp aici, ai începe să-ţi aminteşti totul. Dar n-are rost să faci asta între fiecare dintre vieţi.
- De câte ori m-am reîncarnat, deci?
- Oh, de multe ori. De nenumărate ori. Şi în foarte multe vieţi diferite, am răspuns. De data asta, vei fi o ţărăncuţă din China anului 540 ÎC.
- Stai! Cum? te-ai bâlbâit tu. Mă trimiţi înapoi în timp?
- Păi, cred că da, de fapt. Timpul, după cum ştii, există doar în universul tău. În locul din care vin eu, lucrurile stau altfel.
- Locul din care vii? ai întrebat.
- Ah, sigur că da, ţi-am explicat. Eu vin de altundeva, din altă parte. Şi mai sunt şi alţii asemenea mie. Ştiu că o să vrei să ştii cum e acolo, dar, sincer îţi spun, n-ai înţelege.
- Oh, ai spus, puţin dezamăgit. Dar, ia stai putin! Dacă mă reîncarnez în alte locuri din timp, aş fi putut să interacţionez cu mine însumi la un moment dat.
- Sigur. Se întâmplă tot timpul. Şi pentru că ambele vieţi sunt conştiente doar de propria existenţă, nici nu ştii că se întâmplă asta.
- Şi ce rost au toate acestea?
- Serios? am întrebat. Serios? Mă întrebi care e sensul vieţii? Nu e puţin cam banal?
- Păi, e o întrebare rezonabilă, ai insistat.
Te-am privit în ochi.
- Sensul vieţii, motivul pentru care am creat tot acest univers, este ca tu să te maturizezi.
- Vrei să spui, omenirea? Vrei ca noi să ne maturizăm?
- Nu, doar tu. Am făcut tot acest univers pentru tine. Cu fiecare nouă viaţă creşti şi te maturizezi, iar intelectul tău se lărgeşte şi se măreşte.
- Doar eu? Şi toţi ceilalţi?
- Nu există nimeni altcineva, am spus. În acest univers, nu suntem decât tu şi cu mine.
Te-ai uitat la mine cu o privire goală.
- Dar toţi oamenii de pe pământ…
- Toţi sunt tu. Diferite încarnări ale tale.
- Stai niţel. Eu sunt toată lumea!?
- Acum începi să-nţelegi, am zis, dându-ţi o palmă de felicitare pe spate.
- Eu sunt fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată?
- Sau care va trăi vreodată, da.
- Eu sunt Abraham Lincoln?
- Şi eşti şi John Wilkes Booth, am adăugat.
- Eu sunt Hitler? ai zis, îngrozit.
- Şi eşti şi milioanele de oameni pe care i-a omorât.
- Eu sunt Iisus?
- Şi eşti toţi cei care l-au urmat.
Ai rămas tăcut.
- De fiecare dată când ai făcut rău cuiva, am zis, îţi făceai rău ţie însuţi. Fiecare bine pe care l-ai făcut, ţie ţi l-ai făcut. Fiecare moment fericit ori trist prin care a trecut vreodată o fiinţă umană, a fost sau urmează să fie trăit şi de tine.
Te-ai gândit multă vreme.
- De ce? m-ai întrebat. De ce toate astea?
- Pentru că într-o bună zi, vei deveni ca mine. Pentru că ăsta eşti. Eşti ca mine. Eşti copilul meu.
- Phii, ai zis tu, neîncrezător. Vrei să spui că sunt un zeu?
- Nu. Nu încă. Eşti un fetus. Încă mai creşti. După ce vei fi trăit toate vieţile omeneşti din toate timpurile, vei fi crescut destul ca să te naşti.
- Deci, întreg universul, ai spus tu, nu este altceva decât…
- Un ou, am răspuns. Acum e vremea să pleci spre noua ta viaţă.
Şi te-am trimis pe drumul tău.

_________________________________________

Multumim Mihaelei Nitulescu pentru traducere