traffic analysis

Annonces Immobilières
Abbeville
Somme
Zilek : Immobilier Abbeville

LISTA ANTIDEPRESIE

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

1. Plimbati-va cu masina. Parcati la marginea drumului, puneti-va ochelarii de soare si scoateti pe geam uscatorul de par. Îndreptati-l catre masinile care vin din fata. Acum numarati cîti soferi franeaza brusc în fata voastra!

2. Reîncarcati automatul de cafea din biroul vostru cu cafea decofeinizata timp de trei saptamani. Cînd toata lumea va fi depasit dependenta de cafea, schimbati-le cafeaua cu ESPRESSO.

3. Daca scoateti bani la ghiseul bancii la rubrica « scopul folosirii
banilor » scrieti « pentru marijuana ».

4. Cînd sînteti pe un coridor, sariti în loc sa mergeti. Apoi încercati
sa numarati cîte persoane se uita la voi crucis!

5. Daca sînteti la restaurant si vreti sa comandati ceva, cereti « apa
Plata dietetica ».

6. Sunati-va prietenii cu cinci zile înainte sa mergeti la o petrecere si
spuneti-le ca nu veti putea fi prezent din cauza unei dureri de cap.

7. Cînd scoateti bani de la ATM, apucati-va de strigat din toti rarunchii
« Am castigat! Am castigat! »

8. Daca va aflati într-o gradina zoologica, luati-o brusc la fuga catre
parcare strigand îngrozit « Salvati-va! Au scapat toate animalele! »

9. Daca aveti copii, la masa de seara spuneti-le ca din cauza recesiunii va trebui sa renuntati la ei!

10. La farmacie, cumparati o cutie de prezervative si dupa aia întrebati farmacistul unde este cabina de proba!

Nici prostia nu mai e ce-a fost o data ...

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Zilele trecute, “şeful” meu îmi cerea să scriu ceva “de inimă albastră”. Sincer să fiu, nu ştiu exact de unde vine sintagma asta şi cu ce se mănâcă. Am impresia, că a scrie despre aşa ceva, înseamnă să scrii, oarecum, deosebit, despre….ceva.
De o bună bucată de vreme privesc, cu atenţie, în jurul meu, privesc la oameni, la lume, la crize, la jafuri, la criminali lăsaţi în libertate, la animale şi copii maltrataţi, la manipularea grosolană a politicienilor şi a guvernelor lumii, la detractorii şi hoţii neamului, la ziariştii şi la şefii lor compromişi… şi, la multe altele…
Îmi ceri un lucru greu, şefule! Îmi ceri să mă reîntorc în mine însumi, unde lumina pâlpâie tot mai rar, şi culmea, să mai şi gândesc!
E atât de uşor să fii snob şi “cool” în ziua de azi…Fiecare dintre noi suntem câte un ciob din oglinda unei societăţi care s-a spart şi ne-a fragmentat în milioane de nimicuri. Suntem constrânşi să facem abstracţie de eul nostru, să trăim în derizoriu şi să jertfim adevărul pe altarul luptei pentru supravieţuire. Nici măcar nu ţi se dă dreptul să alegi, eşti nefericit până la capăt, pentru că ai neruşinarea să gândeşti, iar gândurile tale să ardă în cuvinte dezastrul cotidian, care ne devorează valorile. Nu mai cred că în condeiul cuiva mai poate sta puterea şi forţa care să ne smulgă din lumea fantastică, dar paradoxal atât de reală şi actuală, a universului kafkian. Să mai cred că ziariştii, corifeii presei româneşti, mai pot înteţi setea de adevăr- necondiţionat, doar din respect pentru ceea ce vrea să sugereze acest cuvânt?!
Nu vreau să fac pe deşteptul (pentru că nu sunt) şi să trec pe partea cealaltă a terenului, spunând (ca mulţi dintre colegii tăi, “şefule”) că proştii sunt întotdeauna ceilalţi. Mă întreb doar pentru ce le sticlesc ochii unora, atunci când citesc un preambul care anunţă un scandal, un fapt monden, fără nici o semnificaţie pentru comunitate, o poză care pune într-o situaţie jenantă pe un semen şi, trec repede, cu indiferenţă şi plictiseală - vizibile de la o poştă - peste un titlu, un material care îndeamnă la meditaţie, la dragoste, la iubire, la vindecarea acestei lumi?
Mă întreb de ce trebuie să râzi (ca prostul satului) când câte unul de la tembelizor îşi bate joc de tine ca să-şi facă audienţă ? Doar ca să dai impresia de om deştept şi cu simţul umorului? Eu i-aş sparge faţa câte unuia dintr-ăsta şi aş râde eu de el: « ha, ha… lasă că nici tu n-ai murit din asta » – doar aşa, să văd cum se simte.
E ceva în aerul ţării, nu ca în Danemarca, dar nici departe! Ce să-i faci; unii cu nenorocul, alţii cu prostia! Te pocneşte câte o “chestie”din asta şi cineva se şi repede să refacă echilibrul: unde e unul prea cătrănit, imediat apare si un cretin vesel.
De obicei, o întâmplare aparent minoră declanşează meditaţia amară la marginea prostiei omeneşti. Unii cred cu tărie în sindromul prostului care te trece strada, că vrei – că nu vrei, care zic ei, îţi vrea binele, că ştie el – prostu` dracu`- care bine e pentru toată lumea. (Vezi intrarea în UE)
Din păcate, nici prostia nu mai e ce-a fost odată – s-a modernizat odată cu timpurile, e sofisticată, exigentă, eficientă. Înainte vreme era doar lipsă de imaginaţie. Azi e uniformizare devastatoare, un soi de imperiu al statisticii. Credinţele, idealurile, filozofiile cad una după alta, dăinuie doar superstiţia îmbrăcată în straiele statisticii. Pentru prost, superstiţia e ca sângele pentru viaţa animală, ca seva pentru viaţa vegetală – semnul că totul are un înţeles adânc, pe care sănătos este să nu-l cauţi, să verifici doar dacă mai e acolo unde îl ştiai, cum îl ştiai, ca să poţi răsufla uşurat: Ştiam eu ce ştiam!
Pentru prost, ca şi pentru înţelept, întotdeauna e ceva dincolo de ştiut. Atâta doar că prostului nu-i trebuie ceva-ul tău.

Iată-ne, aşadar, aliniaţi în faţa tarabelor cu tabloide, în faţa televizoarelor de pe care temele “grele” vor dispărea progresiv sau vor fi igienizate simplist. Iată-ne protejaţi de viruşii ideilor “greşite”. Absolut nepregătiţi, pentru că nu ni se propun vaccinuri, ci zale de care viruşii nu se vor sfii să-şi bată joc.
Iată-ne cuminţiţi, nu de pacea interioară, de condiţia noastră, ci de frica de a nu o înrăutăţi. Frica paralizantă, care nu ne va scuti de explozii, dar ne va condamna la decrepitudine. Suntem aproape convinşi de faptul că dacă nu am găsit, încă, ieşirea din labirint aceasta demonstrează că ea nu există. Renunţăm la fierbinţeala tatonărilor filozofice (pentru că s-a “dovedit” iluzorie) şi adoptăm în locul ei goliciunea clasificărilor pedante, a culturii eliberate de emoţiile căutării.
Iată-ne tot mai rezonabili. Tot mai morţi. Livizi, sceptici, neputincioşi, jalnici, acoperindu-ne dezagregarea şi devitalizarea cu giulgiul respectabilităţilor civilizaţiei. Terorizaţi de frica tumultului neliniştilor, pe care am preferat să-l acoperim cu un capac, pentru a nu-l mai înfrunta.
Nu ştiu dacă civilizaţia nu se va înăbuşi în propria memorie, care îi materializează bătrâneţea. Nu ştiu dacă cea mai mare condamnare nu este tocmai frica inevitabilă de a repeta greşelile unui trecut care ne lasă tot mai puţin spaţiu…pentru bucurii gratuite, speranţe, încercări, erori regretabile.
Nu ştiu dacă aceste rânduri sunt de “inimă albastră”!!

de Ion Pascal Vlad

Cersitul, o afacere acolo, ca oricare alta

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Am un prieten cerşetor ( aşa îl consider eu, prieten). Mi-a mărturisit că are peste 22 de ani. In realitate pare un puştan de 12-13 ani, nu mai înalt de un metru jumătate, cu un picor mai scurt decât celălalt. De fapt, el nu cerşeşte, aşa cum fac unele obrăznicături, nu ţi se bagă în suflet şi nu te înjură dacă nu-i dai ceva. Prietenul meu vinde ziare pe străzi şi prin localurile unde este lăsat să intre. Dacă nu vrei să cumperi ziarul, îţi spune abia şoptit: “dă nene şi mie un leu să iau ceva pentru cei de acasă”. Zilele trecute nu am avut blestematul ăla de leu, pe care i-l dădeam întotdeauna cu bucurie. A plecat trist, iar eu m-am simţit ca un rahat, ca ultimul om, ca un nemernic.
Faptul acesta mi-a dat de gândit. Mă întreb. cu ce sunt eu mai deosebit decât prietenul meu?! Încerc să privesc lucrurile cu detaşare, şi îmi dau seama că cerşetorii sunt nişte fiinţe omeneşti obişnuite. Nu prea înţeleg atitudinea pe care societatea o are faţă de ei.
Se pare că oamenii percep o diferenţă esenţială între cerşetori şi cei care muncesc. Îi consideră o specie aparte, în afara societăţii, precum infractorii. Cerşetorii nu muncesc, sunt paraziţi şi nu produc nimic. Sunt o excrescenţă socială tolerată. Fiindcă trăim într-o civilizaţie, într-o civilizaţie testabilă.
Dacă privesc lucrurile cu şi mai multă atenţie, observ că, între viaţa unui cerşetor şi aceea a unui om “respectabil”, nu este nici o diferenţă esenţială. Se spune că cerşetorii nu muncesc, dar, până la urmă ce este munca? Minerul îşi riscă viaţa cu fiecare secundă când este în subteran, se îmbolnăveşte de toate bolile posibile, pentru salariul acela de mizerie pe care îl cerşeşte de la companie, contabilul adună şi scade la cifre până orbeşte. Cerşetorul stă în picioare, pe la uşi, pe străzi, pe orice vreme şi se îmbolnăveşte de varice, bronşită cronică şi atâtea alte boli. Este o ocupaţie ca oricare alta, destul de nefolositoare, desigur – dar sunt multe ocupaţii respectabile nefolositoare. Din punct de vedere social, cerşetorul este comparabil cu multe, multe alte persoane. Este comparabil cu bişniţarul, politicianul, proprietarul de ziare, pe scurt este un parazit, dar unul care nu face rău nimănui. Rareori obţine de la comunitate ceva mai mult decât o viaţă searbădă, goală şi plăteşte pentru ea cu destulă suferinţă. Nu cred că există ceva care să îl situeze pe cerşetor într-o altă clasă faţă de ceilalţi oameni, care să dea oamenilor dreptul să îl dispreţuiască. Cerşetorii sunt dispreţuiţi peste tot în lume, probabil pentru faptul că nu reuşesc să-şi câştige în mod decent existenţa.
Prin analogie aş putea spune că toţi “respectabilii” suntem de fapt nişte cerşetori. Cerşim de la Sistem - leafă, recunoaştere, privilegii şi uităm, sau ne facem că uităm, că nici un sistem sau societate nu va da individului după competenţă şi merit. Insă “respectabilii”au un avantaj fată de cerşetori. Ei ştiu să fure Sistemul, societatea. Un cerşetor care se respectă nu va fura niciodată.
In practică, nu-i pasă nimănui dacă munca este folositoare sau nefolositoare, productivă sau nu, singurul lucru care se cere este să fie profitabilă. In orice conversaţie despre energie, eficienţă, servicii sociale şi altele, ceea ce se spune mereu este “să obţii bani, să îi obţii legal(?) şi cât mai mulţi”. Dintotdeauna banii au constituit un test pentru virtute.
Aici cerşetorii sunt învinşi. De aceea sunt dispreţuiţi. Dacă cineva ar reuşi să câştige, să zicem, o sută de euro pe zi din cerşit, atunci cerşitul ar deveni o ocupaţie onorabilă.
Privit în mod realist, un cerşetor este un afacerist care îşi câştigă existenţa - ca şi alţi afacerişti - cum îi vine mai uşor. Nu şi-a vândut, ca mulţi alţii, onoarea, el a comis numai greşeala de a-şi fi ales o ocupaţie prin care nu se poate îmbogăţi. Ca de altfel cei mai mulţi dintre “respectabili”.
În rest, “Să… cerşiţi bine!”

de ion pascal vlad

Sunt ortodox? Si daca da, de ce?

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

De la bun început mi se pare onest să răspund tranşant la o întrebare: sunt ortodox? Desigur, formal, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Însă, şi asta mi se pare un paradox, o sursă veşnică de mirare, nu mă simt niciodată mai ortodox decât într-o catedrală catolică, într-o moschee musulmană sau într-o sinagogă evreiască. Cu cât distanţa faţă de spaţiul ortodox e mai mare, cu atât mai mult am senzaţia certă că sunt ortodox, că sunt altceva, că vin dintr-o zonă în care nu dogma mă face diferit, ci raportarea la tot felul de realităţi.
Cotidianul meu e diferit; ca să explic asta ar trebui să raţionalizez, or tocmai asta nu pot face pentru a explica un fel de a fi. Ar trebui să citez, să fac referinţe culturale, să anexez ipotezelor mele o bibliografie impresionantă şi legitimantă, dar nu cred că asta m-ar ajuta în vreun fel. Şi pentru că de la bun început am decis să concept articolul acesta ca pe o punere în scenă (egoistă) a propriilor mele curiozităţi şi uimiri, voi mai vorbi despre una. Am certitudinea că sunt ortodox, dar nu ştiu nici astăzi ce anume a generat această certitudine sau când anume s-a petrecut asta. În niciun caz nu am fost influenţat de vreun proces îndelungat de catehizare, în niciun caz vecinătatea faţă de ortodoxie în general nu m-a condus către această certitudine. Formaţia mea de filolog m-a obligat întotdeauna să descompun textele, să le analizez pe diferite paliere şi să mă retrag violent din faţa oricărei patetizări păşuniste; detest şi astăzi la fel ca întotdeauna preotul care crede că Biblia este singurul text ce trebuie studiat, sunt la fel de circumspect şi astăzi faţă de orice faţă bisericească ce declară infatuată că doar creştinii (sau şi mai grav, doar ortodocşii) se vor mântui. Îmi este şi astăzi groază de momentul în care va trebui să trec prin experienţa de care vorbeşte la un moment dat Andrei Pleşu: aceea de a însoţi un străin într-o vizită printr-o mănăstire ortodoxă, de unde stareţul să ne vorbească amândurora despre ce frumoşi, inteligenţi şi puri suntem noi, ortodocşii (cumplită formulare noi, ortodocşii) în comparaţie cu ceilalţi.
Exaltările mistice şi ritualurile în care unii au pretenţia că sunt mai aproape de Dumnezeu decât alţii îmi stârnesc şi astăzi o suspiciune nedisimulată. Cu toate acestea, ader fără rezerve la modul ortodox de a trăi o sărbătoare, la refuzul încăpăţânat şi admirabil al ortodoxiei de a se arunca în modernitate fără dubii, la capacitatea ortodoxiei de a oferi un sens lucrurilor, dar mai presus de toate mă uimeşte la ortodoxie o noţiune pe care trebuie să recunosc că nu o înţeleg raţional: smerenia. A nu vorbi despre calităţile tale, a nu te plasa veşnic în centrul atenţiei, a fi capabili să asculţi şi să ajuţi fără să vorbeşti despre asta; toate acestea mi se par a fi un pilon de rezistenţă al ortodoxiei. E adevărat, de multe ori reprezentanţii ortodoxiei româneşti (şi nu numai) au de rezolvat o problemă care mi se pare a fi crucială: acordul între discursul pe care îl abordează şi ideile pe care le exprimă. Discursul este ,însă, mai degrabă o chestiune care ţine de calitatea umană a oratorului şi, cel mai adesea, de capacitatea receptorului de mesaj de a asuma o idee sau alta.
Liturghia ortodoxă, prohodul cântat în Vinerea Mare şi emulaţia creată într-o biserică din care se aude plenar Hristos a înviat sunt momente pe care le recomand oricărui prieten venit din Occident ştiind că este de-a dreptul imposibil ca ele să nu fie o veritabilă carte de vizită a ortodoxiei; încerc însă un sentiment de jenă în momentul în care, la sfârşitul vreunei slujbe, diferiţi oameni importanţi ai locului primesc mulţumiri pentru ajutorul acordat Bisericii sau, şi mai grav, când reprezentanţi ai vreunei administraţii locale sau centrale, vorbesc la sfârşitul vreunei slujbe ortodoxe.
N-o să pot explica niciodată prietenului occidental, şi asta pentru că nici mie însumi nu îmi pot explica, de ce se amestecă atât de grosier lucrurile. Jena mea începe în momentul în care ascult fraze de genul: Mulţumim domnului preşedinte, domnului prefect, domnului primar etc. De parcă aş coborî brusc din Biserică în sala de şedinţe a unui partid, de parcă eufonia unui moment altfel superb ar coborî dintr-o dată în cacofonia deranjantă a momentului. În momentul acela nu mai înţeleg nimic nici măcar din noţiunea de smerenie. De ce dintr-o dată, oameni care ar trebui să asculte ca şi mine, de undeva din mulţime, păşesc în faţa noastră şi articulează gângav fraze standard, fără mesaj?! O ruptură mai violentă între discursuri nici că se putea găsi. Trăiesc aceeaşi senzaţie de inadecvare şi când urmăresc preoţi ortodocşi sfinţind stadioane de fotbal sau girând prin prezenţa lor personaje care fac un titlu public de glorie din numărul de biserici pe care le-au finanţat. Bisericile construite devin în felul acesta statistică, rubrică într-un CV…
Mai presus de toate, însă, mă preocupă modul în care se raportează generaţia mea la toate aceste realităţi. Nici aici nu pot avea certitudini şi asta pentru că, nu ştiu de ce, mi se pare că certitudinea e o noţiune ce aparţine mai degrabă vesticului decât balcanicului. Îmi aduc aminte de un pasaj uluitor al unei povestiri sadoveniene („Orb sărac”). Era acolo un personaj, un răufăcător de duzină despre care se spune că înainte de orice furt se ruga sincer lui Dumnezeu şi (zice autorul) Dumnezeu îl ajuta întotdeauna pentru că era sincer în rugăciunile lui. Nu degeaba am invocat acest episod, pentru că acelaşi tip de atitudine l-am întâlnit pe parcursul scurtei mele cariere didactice la tinerii români; e aici un soi de mixtură balcanică între tentaţia lumescului şi nevoia de a-l invoca pe Dumnezeu chiar şi atunci când te plasezi clar în afara perceptelor creştine. Acest tip de atitudine îndrăznesc să cred că este posibilă doar în această parte de Europă, şi cred asta mai ales pentru că niciodată n-o s-o pot explica unui vestic. E-un nu ştiu cum şi-un nu ştiu ce, vorba poetului.
Cât despre atât de hulita generaţie tânără de astăzi, acuzată de superficialitate, lipsă de cultură şi gust pentru kitsch, tot ceea ce pot observa este că ea are o calitate indispensabilă oricărei culturi mari, calitate care însă a lipsit o bună bucată de vreme din peisajul românesc: lipsa de complexe. România este în momentul acesta un imens creuzet în care se amestecă energii dintre cele mai diverse: superficialitatea şi profunzimea, dezgustul profund şi speranţa naivă, lipsa de încredere în viitor şi credinţa într-un destin mesianic, toate acestea coexistă într-o generaţie care (preluând o terminologie a lui Nichifor Crainic) nu mai are puncte cardinale.
În acest context întrebarea care se pune este: vom ajunge să intrăm peste câţiva zeci de ani în biserici ca şi într-un muzeu? Mi se pare foarte importantă întrebarea, mai ales pentru că, inevitabil, în destinul individual al fiecăruia dintre noi intervine la un moment dat nevoia de a ne refugia în spaţii sigure, legitimate de rezistenţa în timp, spaţii care să ofere confort interior, spaţii în care să găsim răgazul necesar pentru a ordona tot ceea ce am acumulat haotic, spaţii care (e vital) să nu fie afectate de trecerea prin timp, pe care să le percepem ca aparţinând unei dimensiuni atemporale. Cred că lumea balcanică, dincolo de atâtea defecte care i se atribuie (pe drept sau pe nedrept) are această înţelepciune de a conserva astfel de spaţii şi de a le folosi atunci când este nevoie de ele.
Adolescenţii români de astăzi se revoltă frecvent, devin vulgari în discurs şi nu numai, dispreţuiesc tot ceea ce vine dintr-o lume care a aparţinut parinţilor şi bunicilor, dar reacţionează matur atunci când întâlnesc modele. Modelul despre care vorbesc nu este unul abstract, coborât din istorie; într-o lume în care morţii devin cifre într-o statistică (vă rog să observaţi câte dintre buletinele de ştiri încep astfel: 20 de morţi în oraşul X) pe tineri nu îi mai impresionează nici Ştefan cel Mare, nici Mihai Eminescu, ci oamenii vii, de lângă ei. Ei, tinerii, au o percepţie distorsionată despre timp: ceea ce s-a petrecut acum câteva sute de ani nu mai are importanţă, acolo e o altă lume, de care nu se simt în niciun fel legaţi. Încercaţi, însă, să vedeţi ce se petrece într-o comunitate restrânsă, atunci când indivizi anonimi (preoţi, profesori, învăţători etc.) oferă propriul lor model de viaţă. Atunci nu mai e nevoie de discursuri, nu mai e nevoie de recursul la trecut; totul se schimbă de la sine, adolescentul trece printr-un proces de reconsiderare a propriilor lui valori. Eu însumi am trăit o asemenea experienţă pe care îmi permit să o consider emblematică: încercam inutil să conving un tânăr de 18 ani că trebuie să fie mai tolerant cu cei care nu îi împărtăşesc opiniile. Multă vreme nu am reuşit. Într-o seară, însă, i-am pus pe masă două ţigări (era fumător!), una întreagă, cealaltă ruptă pe jumătate. I-am spus că dacă întreaga lui viaţă va avea în faţă doar ţigări rupte pe jumătate, nu are de unde să ştie că în lumea asta există şi ţigări întregi; numai cel care compară poate ajunge la o concluzie; iar pentru a putea compara este absolut necesar să accepţi că există şi alte idei în afara celor în care crezi tu însuţi. Experimentul nu făcea altceva decât să actualizeze într-o formă vulgară mitul peşterii al lui Platon. Şi a înţeles… în mai puţin de un minut a înţeles ceea ce încercasem să spun un semestru întreg, aproape oră de oră, prin diferite metode didactice. Diferenţa era că acum nu mai utilizam noţiuni abstracte, discursuri atent elaborate. Există la Slavici un personaj care procedează la fel. Popa Tanda, ajuns în urma unui conflict cu protopopul preot într-un sat de oameni leneşi, reuşeşte să îi schimbe nu predicând în biserici, nu recomandându-le cărţi, nu discutând cu fiecare în parte; reuşeşte doar în momentul în care el se oferă model pe sine însuşi. Raskolnikov, personajul din Crimă şi pedeapsă al lui Dostoievski îşi găseşte liniştea doar după ce se confruntă cu sine însuşi, cu propria sa conştiinţă. Cred, deci, că nu există nicidecum o falie profundă între tineri şi morala creştină ; avem de a face doar cu un viciu de comunicare, cu un vid de modele anonime. Vidul acesta nu poate fi acoperit de abstracţiuni, de aserţiuni seci sau de recursul la morală. Ceea ce mi se pare esenţial a fi afirmat în urma atâtor teorii aglomerate pe parcursul acestor rânduri, este că România e actualmente o ţară echilibrată. Ne evacuăm uşor – uşor ligamentele care ne legau de comunism (nu printr-un efort remarcabil de voinţă, ci printr-un simplu act biologic: succesiunea generaţiilor), ne instalăm în modernitate fără frustrări şi mai presus de toate avem o generaţie tânără care şi-a dezvoltat preventiv o alergie la orice tip de ideologie. A nu se înţelege prin asta că visez idilic, utopic şi paşoptist la un destin mesianic al unei ţări cu multe răni încă necicatrizate. Nu, în nici un caz. Simt, însă, uneori nevoia de a mai acoperi corul permanent de lamentouri ce se ridică la adresa viitorului.
Camil Petrescu declara la un moment dat că vârsta de început a unui creator trebuie să fie dedicată poeziei, apoi trebuie experimentată dramaturgia şi în cele din urmă, la vârsta maturităţii, creatorul se poate dedica romanului. Paradigma aceasta mi se pare aplicabilă, prin extrapolare, şi relaţiei dintre tineri şi credinţă. Actul acesta de a crede presupune atâta profunzime şi aşezare încât nu cred că ar trebui să îl aşteptăm mai devreme de o anumită vârstă. Cred că orice act de acumulare intelectuală poate deveni incompatibil iniţial cu actul credinţei; în timp, însă, când interioritatea fiecăruia se va fi tapetat cu o brumă de cultură, lucrurile se pot schimba radical.
Şi încă ceva: ne-am obişnuit să spunem că tinerii noştri (ce formulare romantică!) sunt captivii unei societăţi de consum, în care televizorul, internetul şi calculatorul acaparează. Aş avea de făcut aici o corecţie: întreaga societate românească este captivă; încercaţi să vedeţi câţi dintre adulţii din jurul dumneavoastră îşi mai găsesc timp pentru a mai citi; încercaţi să vedeţi câţi dintre dascălii români mai citesc şi mai fac eforturi de a se păstra conectaţi la spiritul veacului (formularea îi aparţine lui Eugen Lovinescu). Apoi, în această lume pe care pripit o numim desacralizată, demitizată, amorală se poate citi Biblia pe Internet, tot în această lume Cotidianul, în campania sa de a oferi alături de ziar şi o carte, a vândut peste un milion de cărţi.
Ceea ce vreau să spun, ceea ce am dorit să afirm de fapt pe tot parcursul acestui articol este că între alb şi negru există milioane de nuanţe de gri. Totul e să le sesizăm.

de Ovidiu Ivancu

ARTICOL PUBLICAT ÎN VOLUMUL COLECTIV "PARADOXUL CREŞTIN ŞI CARTEA TINEREŢII".

Rugul din Temnita

__________________________________________

Cărţi de suflet










Tămăduitorul (film YT)      Inocenţă (film YT)
___________________________________________

Uneori, am impresia că nu ştiu multe despre mine însumi! Voi ştiţi chiar totul despre voi? Voi ştiţi, întotdeauna, cum veţi reacţiona într-o situaţie limită? Vă puteţi controla, în permanenţă, pornirile, devălmăşia gândurilor, frustrările?
A treia vizită la fizioterapeutul care mi-a vindecat umărul stâng, a declanşat în interiorul meu o furtună (pe care nu o bănuiam) şi care, nu ştiu când (şi cum) se va termina.


O bijuterie a proastei dispoziţii

Prea preocupat de propria suferinţă, ca un egoist, nu am dat atenţie celor care umpleau sala de aşteptare. Oameni schilodiţi de viaţă, de soartă, de societate, care îşi puneau nădejdea în mâinile acestui fizioterapeut naturist.
Asupra feţelor pe care le priveam se vedeau urmele dezastrelor, terorile unor blesteme de care habar nu aveau, ironiile timpului. Feţe care afişau o disperare tăinuită. Feţe distruse şi şterse, lumini care dispar. Feţe care purtau grijile secrete dincolo de peisajul alb străjuit de termopane. Trenul acestor oameni a înţepenit în ultima gară, în anticamera morţii, un tren al disperării polenizate cu moarte, fără vise, fără iluminări. Un coşmar al realităţii!
Privindu-i pe aceşti oameni, mi se pare că nimeni nu ar mai avea dreptul să fie fericit, să zâmbească din senin. Nu pot să-i suport pe cei care cred că totul e în ordine, ca şi cum viaţa ar fi o vacanţă, un vis, în timp ce pentru toţi cei care au fost blestemaţi să fie sensibili, trădaţi în fiecare zi de nedreptăţile lumii, viaţa este asemănătoare cu o boală incurabilă, un coşmar, un iad, un spectacol de bâlci.
Nu cunoşteam pe nici unul dintre cei aflaţi în sala de aşteptare. Faptul că nu vorbeam cu cineva îmi dădea impresia că mă transform treptat într-o bijuterie a proastei dispoziţii. Mă întrebam dacă nu cumva o doză de faimă m-ar fi făcut să văd lucrurile în alte culori. Numai că am văzut prea mulţi cretini tremurând de o încântare neruşinată, în momentul în care sunt recunoscuţi. Am văzut mulţi idioţi cvasi-celebri, ai căror ochi priveau, iscoditor, mulţimea de oameni, întrebându-se când vor fi recunoscuţi de cineva. Am văzut mulţi care trăiesc doar pentru deşertăciunea faimei şi nu vreau să mă aflu în această categorie…Numiţi-o mândrie, timiditate, încăpăţânare. Nu-mi pasă!


Jocul lui Frankenstein

Nu pot suporta deformarea acestora. Cu atât mai mult când moartea se dilată prin spitale, în singurătatea rezervelor, cu atât mai mult când cei năpădiţi de boli teribile suferă cu mult curaj şi nedisimulată groază în locuri speciale, sau alături de prietenii şi familiile lor, care îi privesc cu frica în ochi, în timp ce suferinzii dispar încet din lume, bucată cu bucată – oscilaţie cutremurătoare pe axa distrusă a existenţei! Aş fi nebun să mă gândesc la faimă, iar nebunul nu poate găsi o cale de ieşire din problema lui.
Ce satisfacţii poate oferi faima, când exilaţii societăţii se roagă prin camere întunecoase şi reci, pentru o nouă speranţă, o nouă libertate, în timp ce birocraţii transformă arhivele în coridoare infinite de fapte reci?
Peste tot în lume, foametea, crizele şi războaiele fac chefuri demonice, îndopându-se cu trupurile femeilor, ale bebeluşilor lăsaţi să moară de foame, cu trupurile bărbaţilor tineri mărşăluind pe câmpuri, plini de ură şi moarte… Peste tot în lume înfloreşte ura, trupele morţii calcă în picioare crinii…dictatorii fac execuţii în masă, teroriştii produc distrugeri şi moarte, criminalii în serie fac ochi dulci femeilor inocente… avioanele se prăbuşesc unul după altul, uraganele zdrobesc vieţile a milioane de oameni, victimele cutremurelor sunt îngropate, de vii, sub munţi de moloz… autobuze cu copii răsturnate şi cuprinse de flăcări, în timp ce oamenii de ştiinţă se joacă de-a Frankenstein, amestecând misterele muritorilor.
Nu, nu de faimă am nevoie, ci de cu totul altceva!
Faima este un fel de parfum de care unii oameni au abuzat. Mireasma, cât timp durează, este destul de misterioasă, dar dispare repede şi ei vor trăi cu mirosul lor natural, sperând ca acel miros, al lor, să fie plăcut. De obicei nu este aşa, iar atunci ei mai au nevoie de o loţiune, pentru a le acoperi mirosul neplăcut.
Fără îndoială, există şi oameni care nu au nevoie să-şi cosmetizeze faima, care au o faimă naturală, o carismă şi o strălucire naturală. Aceştia sunt suflete superioare, care îi uimesc pe oameni. Nu au nimic de-a face cu înfăţişarea, talentul sau banii. Am cunoscut şi oameni de acest fel!


Deformarea memoriei

Dacă am privi cu ochiul din frunte oamenii de lângă noi, trişti, cu speranţele sfâşiate de îndoieli şi nedreptăţi, neputincioşi, din vina lor sau a altora, mutilaţi fizic, mutilaţi sufleteşte, poate ne-am putea schimba optica despre noi înşine, despre viaţă, despre lumea din jur, ne-am da seama mai lesne unde ne aflăm şi încotro ne îndreptăm.
Filozofia vieţii moderne îşi trage seva din viteza cu care trecem prin lume. Gândim în viteză, mâncăm în viteză, facem sex în viteză, privim un tablou, un apus de soare, un fir de iarbă crescut pe o stâncă, visăm în viteză, trecem în viteză peste nedumeririle şi dezorientările copiilor noştri. Totul - în viteză. Această viteză deformează timpul şi memoria. Timpul poate părea ireal, limitat la principiul vitezei. Cât de subtilă poate fi memoria când lucrurile trec atât de repede? (Şi aşa, memoria este o ceaţă, dar devine mai întunecoasă când intră viteza în acţiune.) Aceste stări torturează şi înfurie mintea, estompează percepţia lucrurilor văzute mai târziu. Pentru ca un lucru să fie văzut, este nevoie de conştiinţă, iar dacă mintea nu stăruie asupra unui lucru sau detaliu nu va vedea nimic după aceea, ci doar propriile sale gânduri şi reacţii. Dar, vai, atâtea rămân, întotdeauna, nevăzute acolo unde este ceva care fascinează mintea şi ochiul!


Realităţi fragmentate

Viaţa trăită în viteză mi se pare lipsită de sens. Prea multe “ghicitori mentale”, prea multe incidente şi nedumeriri, pe care nu stăm să le analizăm, conduc mintea către nemişcare. Lucrurile au nevoie de un răgaz pentru a fi desluşite, dezvelite de întrebările şi de teoriile ascunse. A VEDEA într-o astfel de viaţă este dificil, întrucât este nevoie de răbdare, de concentrare, de liniştea minţii.
Mă întreb dacă viaţa s-ar putea conforma unei limpeziri a fondului şi formei, dacă principiul trăirii interioare nu are cumva nevoie de acea limpezire, pentru a crea un impuls de completare şi vindecare? Mă gândesc la aşa ceva, dar mă gândesc şi la nebunie, la haos, la forfota profană şi la alambicările vieţii moderne, la zgomot, la poluare, la furie, la frustrare, la nevroze, la dorinţe nebuneşti, la vise ciudate, la foamea delirantă şi la bolboroseala celor lipsiţi de iubire, la mişcările nebune ale sufletului, la turbulenţele minţii şi la agitaţia inimii – răzvrătirea din interior – la tiranii şi la democraţiile nedrepte, la urletul celor întemniţaţi în neputinţă…
Mă întreb dacă nu cumva din toate acestea s-ar putea înălţa un nou urlet pentru pace, un nou strigăt după un tărâm original, unde spiritul uman ar putea fi senin şi unde visele bune pot avea semnificaţie. Şi mă gândesc la prezent, când viaţa pare o halucinaţie, când oraşele sunt pline de monstruozităţi, de întrebări fără răspuns, când lucrurile sunt prea complicate şi complexe, iar viaţa tot mai intolerabilă, transformând fiinţele umane în forme ciudate, pe care nu le pot recunoaşte într-o oglindă clară!
Viaţă şi halucinaţie. Realităţi fragmentate. Lucruri parţial văzute şi neînţelese. Dezordinea înţelesurilor, a semnelor şi a prevestirilor
– pierderea credinţei. În universul gol, mintea se învârte în incertitudine şi teroare, iar inima nu mai zăreşte decât un deşert. Viaţă îndopată cu confuzii. Fiecare individ cu ideile lui contradictorii, cu filozofiile, gunoaiele şi nimicniciile lui.

Deformarea idealurilor

De sub apăsarea acestor stratificări poate să nădăjduiască sufletul la claritate, la claritatea sa provincială, la propria apă în care se oglindesc flăcările rugului? Lumea deformează toate idealurile. Poate visa sufletul la propria pace, la cerul lui, imposibil în lume, dar regăsibil înăuntru?
Poate doar înlăuntrul său paradisul poate fi împrospătat, pentru ca sinele uitat să reiasă la suprafaţă, reînnoind viaţa cu scopurile ei.
Înconjurat de aceste fiinţe oropsite, mă întreb unde este făcută prima oară lumea, în interior sau în exterior? Dacă ar trebui refăcută lumea, cu ce trebuie început, cu interiorul sau cu exteriorul? Trebuie prima oară să ne refacem inimile, minţile, gândurile? Sau trebuie să refacem lumea, să o îmbunătăţim, din exterior, cărămidă cu cărămidă, fără a-i da un înţeles lucrării?
Mulţi dintre noi spunem că lumea asta este bolnavă, dar puţini ne întrebăm de unde ar putea începe vindecarea. Ne-am pierdut oare dorinţa de a trăi fără umilinţele răsunătoare, care încercuiesc atât de mult vieţile noastre în suferinţele altor oameni? Lumea pe care o vedem, este lumea făcută de noi, sau cineva a trădat?
Nu am răspuns la aceste întrebări. Ştiu doar, că disperarea, indiferenţa, teroarea, suficienţa, inutilitatea, deşertăciunea, nu se află în cer, nu se găsesc la arbori, animale sau albine. Acestea nu se agaţă de cer, ca o muscă de o bucată de carne, nu cad peste noi ca frunzele toamnei. Ele sunt în noi, privesc lumea prin ochii noştri. Noi le proiectăm în lume, apoi ne cufundăm în apatie, inutilitate şi egoism. Nu mai observăm semnele, mesajele trimise, care sunt menite să ne trezească, să ne amintească cine suntem, să ne călăuzească spre locul iniţierii. Devenim maladia însăşi - condiţia pe care o adăpostim - după care vedem lumea ca pe un duşman, iar pe oamenii ca pe nişte adversari nebuni. Lumea este mai mult sau mai puţin neutră, dar boala din interior o face să arate ca un duşman, coruptă, prăbuşindu-se din măreţie, irecuperabilă, imposibil de a fi vindecată.
Paradoxal, tocmai prin aceste percepţii viaţa devine posibilă, “ca şi cum viul ar fi pe moarte, pe când viul e viu” - poate şi dincolo de moarte. Aceste percepţii ne izolează de natură şi de semeni. Ne auto-exilăm de mai multe ori “din univers şi din omenire, din dragoste şi din viaţă, din trecut şi din prezent, din istorie şi din viitor”. Se pare că nu mai suntem acasă aici, în trupurile noastre, în timp şi în visele noastre. Suntem închişi în altă casă, “în casa oaselor”, sufocaţi de cenuşă.
Exilul se va termina când simţim că oriunde sufletul poate cânta este Casa, iar casa sufletului se află într-un rug care nu trebuie lăsat să se stingă.
Exilul se va termina când vom avea mai mult respect pentru puterile care se află în interior, aşteptând ca ele să fie folosite pentru lucruri obişnuite sau pentru minuni nemuritoare.
Înconjurat de aceşti dezmoşteniţi ai soartei, mă întreb dacă pentru ei exilul se va termina în această lume, sau va continua şi-n moarte. Ceva îmi spune că, pentru ei, fericirea este o noţiune abstractă, ceva ce nu vor simţi şi nu vor înţelege vreodată.

de ion pascal vlad

Eseuri

Stările eului şi ale lumii
-Meditatii si reflectii

de razvan rachieriu


Perspectiva întinsă asupra lumii şi a lucrurilor înconjurătoare, îţi permite să navighezi cu spiritul prin haosul existenţial, în căutarea esenţelor şi a forţei ce organizează şi conduce omul, de la originile creaţiei şi până în prezent.Din păcate, eu percep o lume ce a expirat demult, cu iubirea având termen de garanţie şi care s-a volatilizat în lehamite, în care oamenii au degenerat în bufoni, în marionete cu sentimente artificiale.Sistemul interior al omului este format din elementele manipulării, mitei şi ale falsului.Oricâte ziduri ai pune între tine şi lume, nu poţi scăpa de materialitatea ei ce-ţi dislocă liniştea şi-ţi introduce bestiile obsesiilor şi temerilor în minte, ce a devenit un adăpost al gândurilor preluate de la alţii.
Închizi ochii şi în acalmia întinsă peste toropeală auzi frământarea şi disonanţa lumii de care aparţii şi nu te poţi rupe.
Dincolo de marginile percepţiei noastre fiinţează întunericul ce s-a hrănit cu frica noastră, cu urletul neputinţei şi în el sunt proiectate umbrele zilelor ce arbitrează dezechilibrul dintre viaţă şi moarte, dintre armonie şi dezarmonie, dintre fericire şi suferinţă.
Toţi facem parte din familia lumii, interacţionăm între noi şi ne influenţăm unii pe alţii.
Omul este cel care înnobilează şi populează spaţiile trăirii, căci, fără om, spaţiile şi-ar pierde semnificaţia, ar deveni goale şi moarte.
Ieşi din vâltoarea sinelui orb şi cutreieri o viaţă oarbă, întâlneşti oameni orbi mişcându-se printre lucruri oarbe, oameni ce-şi văd doar amintirile oarbe şi retrăiesc retrospectiv iubirile oarbe.Vrei să dai glas adâncurilor ascunse în tine, dar cuvintele putrezesc uitate nespuse, chiar şi moartea a obosit să fie atentă la greşelile vieţii şi atunci căderea este o soluţie existenţială, dacă n-ai învăţat să râzi pe buzele însângerate ale inimii, iar zilele au căpătat rugină, erodate de tenebre.
Viaţa unui poet se înscrie între poemele prin care zboară idealurile nedeflorate de realitate şi trucul unui sens văzut ca un simulacru în care realitatea se travesteşte în iluzii nocive, iar femeile coboară din ce în ce mai jos către abisurile trădării şi desfrâului, în timp ce bărbaţii urcă din ce în ce mai sus spre un cer carnivor ce le devoră idealurile.
Gândurile sunt entităţi misterioase care suspendă starea dintre vis şi realitate în spaţiul iluziilor din care renasc bucurii îndoielnice şi simulacre de speranţe.Uneori, din cauza agresiunii realităţii asupra ta, cazi într-o stare suspendată între oglinzile sinelui, de contemplare pasivă a obiectelor în zilele în care nu faci nimic, nu fugi spre iluziile zbuciumului ardent, ci preferi să te zideşti cu linişte.Alteori se întâmplă invers, ca visele să agreseze realitatea, ceea ce determină ca destinele să fie legate cu un fir subţire de aţă, care uneşte oamenii între ei prin cuvinte destrămându-se în banalitate, prin speranţe ce oferă iluzii consumate în desuet, în timp ce gândurile şi ideile despart oamenii şi conferă individualitate.
Trăim într-o lume degradantă, în care fluxurile cerebrale emise de oameni se atrag, se resping, se amestecă, într-o interacţiune subtilă şi perceptibilă doar la nivel esoteric, care are efecte atât vindecătoare, cât şi traumatizante.
Eu, plecând de la meditaţie şi introspecţie, încerc să-mi cunosc amalgamul de stări personale contradictorii şi, extrapolând, să intuiesc stările umanităţii, fiindcă toţi suntem creaţi din aceeaşi materie.Un crez personal este să intuiesc stările naturii şi ale lucrurilor înconjurătoare, stările vieţii şi ale morţii, doar aşa pot primi paşaport către transcendent.

Autor incert

Mi-am luat catel

Mi-am luat căţel.
Treizeci de centimetri lungime cu tot cu bot pe zece centimetri lăţime cu tot cu blană, trebuiau musai să poarte un nume, astfel încât organizaţia de tineret, aripa cu şi fără tuleie a început să testeze cu frenezie antipatiile şi simpatiile momentului: Powerul Albastru, Shrek, Yu-ghi-loi, Ronaldinho, Zucchero, Beckham, până la Sadam Hussein rămânând doar un pas anemic.
Jumătate de săptămână a fost strigat Power Puff, cealaltă jumătate, Becali.
După privirea uşor încrucişată, mi-am dat seama că bietul căţeluş începuse însă, să-şi pună grave probleme de identitate, drept pentru care am hotărât să aleg nănaşul după criterii mai practice. De exemplu:
Cine strânge băltuţele gălbui, pişăcite de blănos peste tot?!?
Întrebarea a ridicat brainstorming-ul din mijlocul casei, reducând drastic numărul de candidaţi astfel încât, am rămas să mă privesc în albul ochilor şi cerul gurii, doar eu şi el.
- Luş von Pluş, fie numele tău, piticanie ochioasă, am decretat în deplin acord cu mine însumi, atingându-l oficios pe şale cu ştergarul de bucătărie.
După botez, am trecut în regim de urgenţă la o porţiune mai sensibiloasă cum ar fi, ce-ar fi să facem pipi într-un singur loc?
Sistemul recompenselor a funcţionat ireproşabil astfel încât Luş de von Pluş sare acum în cutia cu nisip de cinsprezece ori într-o singură oră.
- Hmm, mă prinde un mormăit. Măria Ta, puiul pădurii, trebuşoara asta miroase a înşelăciune... Mi se pare mie sau tu ai început să te joci cu ţara-n bunghi? îl iscodesc curioasă pe sub sprîncene.
- Lasă-l, mami că are cisteină de aia. Ţii minte când mamaia dormea în baie ca să nu mai piardă timp pe drum?- intervine ecologistul familiei, deghizat ad-hoc în avocat de căţel minor.
Interpunerea mă destabilizează uşor dar ripostez fluturînd cartonaşul galben.
- La următoare abatere, Luş dragă, îţi dau una de te alegi şi cu prostată. N-ai decît să faci şi roata din stând pe loc, de la mine nu mai vezi nici un biscuite! Clar???
Aceasta a fost poziţia mea. Voiam să mă conturez în mintea Luşului ca un adult responsabil pe care se poate baza, dar care, nu se lasă intimidat.
A urmat poziţia lui. Crăcănat din stând pe burtă tocmai pe covoraşul în tonuri bombon pe care nici unul din membrii bipezi ai casei nu îndrăzneşte să calce.
Am resimţit josnica lovitură drept în zona inimii. Răzbunarea creşte în mine precum leuşteanul. La umbră.
Sun la serviciu şi anunţ că m-am procopsit c-o inundaţie.
Înşfac punga cu biscuiţi în formă de oase şi circul începe.
Ţup- sare Luş în cutia cu nisip, ţup- eu cu biscuitele. După două ore deşi ritmul pare oarecum încetinit ne aflam în aceeaşi fază. N-am nici o şansă. Piticania deţine informaţii avansate despre controlul vezicii urinare. Fiecare săritură se concretizează cu o picătură minusculă de lichid pe nisip.
A venit momentul să opresc recompensarea, îmi şopeşte din adâncurile fiinţei, modulul ancestral al intuiţiei materne.
Deci, Luş sare- ţup, eu mă prefac că n-am notat evenimentul.
Îl simt uşor dezorientat dar se repliază mai repede decât m-aş fi aşteptat. Se îndreaptă în pas săltăreţ spre covor. Ia poziţia crăcănat şi mă priveşte direct în ochi cu impertinenţă.
Deşi hotărâsem să nu port negocieri cu teroriştii ameninţarea e mult prea directă să o mai pot evita.
Reacţionez exact aşa cum se aştepta, scot biscuitele. Îşi adună crăcănatele rapid şi îl înşfacă scuturînd din coadă de sus în jos ceea ce evident înseamnă: sâc-sâc!
Şezi niţel! Care pe care educă aici? Dau să mă enervez flocosul însă simte şi bagă la înaintare feţişoara de orfan năpăstuit. Mă topesc pe dinăuntru ca un bulgăre de zăpadă pus la prăjit.
Mi se dublează tensiunea emoţională. Mă apuc să-i rod biscuiţii cu osişoare. Lasă, să vadă şi el ce e ăla stres!
Se pune pe lătrat, eu încep să urlu. Urlă el, latru eu.
...................................................................................
Am pierdut noţiunea timpului ca de altfel şi alte noţiuni. N-am mai făcut pipi de mult.
Soţul meu ne-a găsit cu burţile în sus pe covoraşul bombon. Îşi închipuie că m-am împiedicat şi am căzut în cap.
Dau din coadă. Sunt perfect sănătoasă, n-ai de ce să-ţi faci griji, dragule!
Când am început să latru, a luat căţelul şi au plecat la plimbare de teamă să nu-i induc concepţii greşite despre comportamentul uman.
Timpul avea să dovedească că nu avea dreptate.
În următoarele luni...

În următoarele luni, Luş ne-a demonstrat că şi comportamentul uman poate fi îmbogăţit cu diverse adaosuri, nuanţe şi posturi.
Într-o primă etapă ne-a convins de inutilitatea folosirii şosetelor.
Formula „Mami, n-am şosete!”, a înlocuit de mult, plictisitorul „Bună dimineaţa!”, aşa că nu reacţionez alarmist. Mă îndrept binişor spre sertarul de unde extrag cele patru perechi zilnice. Cu o marjă de eroare desperecheată acolo ar fi trebuit să-şi tragă sufletul cel puţin treizeci. Acum însă, sertarul îmi zâmbeşte ştirb precum un bătrân fără proteză.
Scot trompeta, sun alarma, începem căutările. După numai jumătate de oră îmi conving jupânul că n-are rost să scoată duşumeaua, e mai eficient să cumpărăm alte şosete.
Brusc, pe cel mare, îl păleşte violent o idee. Ia piticania, o teleportează lângă sertar şi-i comandă serios:
- Luş, ia urma, bătrâne!
- Măi, tu te crezi, Pistruiatul? Banditul ăsta nu-şi poate lua nici urma la coadă...
Alex, însă, nu se desparte de idee aşa uşor că doar e a lui, nu, şi tot a lui e desperecheata mirositoare pe care o flutură pe sub nasul Luşului drept probă de lucru.
Spre uimirea mea, flocosul îşi intră în rol. Apucă oarecum delicat şoseta şi pleacă crăcănat de importanţa momentului.
Opt perechi de ochi nici nu indrăznesc să bată din pleoape. Piticania, cu nasul în bătaia vântului îşi reperează cuibul unde, încearcă să ghimbosească sub perniţa ultima mărturie arheologică.
Începem să râdem relaxaţi, iată, extratereştri n-au nici un amestec, toate şosetele sunt aici, ai văzut, ce chestie, drăgălaşul ei lasă, pfui, asta este, de acum o să ştim unde le căutăm, măi piticanie vin’ la mama, he he he...
În acea zi friguroasă, învelitorile de picioare nu ne-au folosit cine ştie ce. Perforaţiile aplicate artistic în zona degetelor ne-au făcut să apreciem cum trebuie zonele fără model.
Perioada următoare, câteva nopţi la rând, m-am visat făcând pluta pe o apă mare şi murdară. Cine nu ştie că asta nu e un semn bun?
Toată lumea în afară de von Pluşen, năpârcă de culoare maronie pe care am adăpostit-o cu atâta dragoste în sânul familial. Băgând de seamă că nu ajunge la noile şosete de sub perna fiecăruia, acest James Bond cu coadă, a găsit metoda de a deschide uşa cămării cu încălţăminte.
O altă dimineaţă obosită, avea să ne pună în faţa unui peisaj de-a dreptul traumatizant. Unele fără vârfuri, altele fără ştaifuri, de la uşa dormitoarelor şi până la ieşirea principală erau aliniate aproape simetric, încălţările, de care ne foloseam zilnic în scopuri mergătoare .
Altfel nu mi-a venit decât să-l muşc de ureche. Cu ciudă. El, m-a muşcat de nas. Cu poftă.
Notez în treacăt scorul egal, în timp ce îmi aşez un plasture pe buricul nasului.
Dau să scot coada de la mătură pentru următoarea rundă, dar, avocatul ecologist îmi citeşte în pupile intenţia de homicid canin şi se interpune pe ring.
- Mami, a spus maestra că, ar trebui să stăm atenţi cu acest câine. El, protestează aşa! Înţelegi? Ăsta e un protest...
- Foarte bine, isteţule, mârâi printre canini. Atunci, vino să-ţi leg bine protestele alea de picioare şi treci la şcoală!
- Păi, cum o să le legi, se arată curios. Nu mai au nici şireturi măcar...
Las observaţia să zburde unde vrea ea, nu-mi mai bat capul pentru că deja e o zonă suprasolicitată.
Ies pe balcon să caut oxigen. Mestec trei ţigări şi reacţionez cu sughiţuri la trecerea celor doi oropsiţi minori în drum spre şcoală.
Bocancii de sport, cu vîrfuri şi crampoane metalice a flăcăului mare, au scăpat neatinşi, aşa încît, boca-boca şi tropa-tropa, pe asfalt, reuşeşte să-l tracteze şi pe cel mic, care, din cînd în când mai scapă câte o bucată de pantof.
Uşurată că tineretul e pe cale să se implementeze în procesul educativ de fiecare zi, cu papuci sau fără, mă retrag în vastele apartamente.
Cotrobăi în cutii după încălţămintea de vară şi-mi încalţ jupânul cu o pereche de pantofi lejeri, cu găurele. La cele zero grade de afară sunt numai potriviţi pentru stimularea circulaţiei sanguine.
În timp ce-mi ataşez sandalele cu breteluţe portocalii la palton, trec în revistă toate modalităţile de tortură aplicate de pe timpul Inchiziţiei până în prezent, bifez vreo două, dar înainte de a trece la represalii hotărăsc că e mai bine să aflu părerea unui expert.
Este Luş von Pluş, responsabil sau nu de acţiunile sale? La întrebarea aceasta, ar trebui să-mi răspundă dott. Domenico, veterinarul din colţul străzii, care...

Smulg o programare la veterinarul din colţul străzii pentru unsprezece dou'şopt punct fix, după două mâţe leşinate, o ţestoasă care refuză să iasă din carapace şi un şobolan alburiu cu probleme de alimentaţie.
Luș, tremurând delicat din cauza vecinătăţii selecte, întinde botul spre cuşca şobolanului anorexic, pe care stăpâna îl tot îmbie cu un morcov cu aromă de prosciutto cotto, aia crudă îi provoacă arsuri, după cum suntem informaţi politicos.
N-apuc s-o întreb cum şi-a dat seama de chestia asta că pe uşă intră un buldog englez.
Von Pluş, tinerel fiind, rămâne stupefiat, modelul ăsta de câine nu şi-a închipuit că există.
Când mirosul îi certifică că acordeonul cu patru labe e un câine şi încă unul uriaş, încearcă disperat să-şi facă loc lângă Giovanni Anemicus.
Tragedia sare peste actele preliminare direct la deznodământ pentru că Giovanni, egoist, nu vrea să împartă cuşca lui de şobolan cu fiţe, aşa că sare între urechile lui Luş ca pe trambulină zburând economic şi fără escală sub botul buldogului.
Acesta fără ca măcar să clipească trece şobolanul în meniul de deplasare, înghiţindu-l pe nemestecate.
Stăpâna lui Giovanni ţipă scurt, stăpânul buldogului ţipă lung, mâţele îşi revin din plictiseală scuipîndu-se între ele, Luș dezorientat de corul atonal sare în decolteul meu ca-n piscină.
Veterinarul îşi face apariţia în peisaj așeazând calm tablourile pe pereţi, revistele pe etajeră, trage buldogul de limbă sperând probabil să afle veşti de la Giovanni, ne explică apoi că lanţul trofic e aşa cum e din cauza schimbărilor climaterice, aţi văzut şi dvs că pinguinii au plecat în Brazilia, am văzut, confirmă şi buldogul atent la mişcările lui Luş din decolteu, aşa şi, acest biet polifag a încurcat verigile, de fapt a făcut ce a crezut el că e mai bine cu veriga slabă Giovanni, fie-i trecerea uşoară, era mic şi nefolositor... nu plângeţi, signora, ca verigă ziceam...
E clar că încearcă să se caţare pe oglindă, stăpâna răposatului plânge răscolitor. Veterinarul îşi oferă galant umărul şi explicaţiile, destul de plăpânde amândouă.
Sala de aşteptare se goleşte într-o atmosferă pioasă în care eu nu mă bag pentru că mă simt total incompatibilă cu orice model de şobolan.
Deci, profit de pauză să-l liniştesc pe Luș, în româneşte:
- Vezi, BubiLuşule, dacă mai rozi papuci nu-ţi mai fac programare la nenea doctoru' ci la căţelul ăla flauşat, ai de grijă!
Fraza rostită printre canini are efectul scontat aşa încât Luş îşi trage şi coada în culcuşul cald al decolteului meu tremurând ca o piftie.
Doctorul, intrigat de deschizătura tremurândă a decolteului, abandonează stăpâna de şobolan răposat şi se oferă să-l pescuiască de acolo. Luş confundându-l probabil cu buldogul îi face loc, ieşind încetişor prin partea opusă.
Până să mă lămuresc care- pe unde iese-intră rămân cu doctorul pe post de mărţişor. Poziţia nu-mi oferă niciun avantaj palpabil aşa că apuc Luşul de coadă şi doctorul de guler restaurând ordinea.
Iese zâmbindu-mi prietenos şi-mi spune că flocosul meu după experienţa traumatizantă prin care a trecut ar avea nevoie de un psiholog.
Mă agăţ cu nădejde de zâmbetul lui şi încep să-i povestesc tărăşenia cu pantofii perforaţi. mărturisindu-i că înainte să trag piticania pe roată, am simţit nevoia să aflu de la el dacă aceasta ar fi soluţia potrivită mai ales că aici, în patria de adopţie, pot găsi doar roţi de bicicletă.
Sigur- sigur, răspunde bălăcindu-se în acelaşi zâmbet, plimbările cu bicicleta îi dezvoltă musculatura picioarelor, de ce nu, să ştiţi însă rădăcina problemei e lipsa mamei sale pe care se vede nu reuşiţi să o substituiţi .
Îi cîntaţi? mă întreabă pe neaşteptate, privindu-mă atât de direct în albul ochilor încît mi-e teamă să şi clipesc.
Zic „nu” cu o mişcare repezită a capului, hipnotizată de neputinţa de a-mi desprinde irişii din interogatoriu.
Asta e, zvîrle bucuros soluţia sub nasul meu, trebuie să-i cântaţi înainte de culcare, încetişor: hau-hau-hauuu, hau- hau-hauuu...
Luşul îşi ciuleşte urechile urmărind încruntat scheunatul doctorului, ceva îmi spune că începe să se simtă depăşit de situaţie. Scheaună încetişor şi se trînteşte la mine în poală oftând cu năduf.
Vedeţi, mă întreabă doctorul interpretând greşit poziţia adoptată de piticanie, s-a liniştit imediat. Avem şi un deodorant cu miros de mamă dacă doriţi să-l încercaţi. Treizeci de euro. Şi casete cu hau-hau. Cinci euro, îngână încetişor cu privirea pierdută undeva pe perete.
Îi zâmbesc printre dinţi prietenos şi nu-i spun dar sunt absolut convinsă că el ar avea mai multă nevoie de un psiholog decât şosetarul adormit la mine în braţe.
Teribil de ciudat doctorul ăsta, soro, bîrfesc cu Luş între patru urechi, imediat ce reuşim să ne vedem teferi şi nevătămaţi pe drumul spre casă.
Şi zi aşa, mirosul de mamă şi urlatul la poartă nouă... Hmm...
Cu care vrei să încep, nefericitule?

Cursuri pentru femei si barbati :)))

Cursuri M.S. & M.E..


Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Invatamantului


Curs special pentru barbati

Obiectivul
pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si
dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.
Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:

Modulul 1: (curs obligatoriu)

1.. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport

Modulul 2: Viata in doi

1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap (800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez

Modulul 3: Timpul liber

1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie

1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
3. Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.

Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa veceu. Expozitii cu tema "generatia spontana"
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta


Curs special pentru femei

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).
Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)
Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module:

Modulul I

1.Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2.Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3.Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4.Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare
5.Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6.Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde
7.Curs de programare II (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul

Modulul II

1.Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
2.Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina
3.Parcarea, Partea I: Notiuni elementare
4.Parcarea, Partea II: Manevre
5.O adevarata provocare: frana si acceleratia.
6.Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7.Folosirea corecta a semnalizatorului.
8.Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
9.Adevaruri optice: luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.
10.Curs special: Parcarea in garaj.
11.Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
12.Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
13.Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
14.Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil !!)
15.Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei
.

Modulul III

1.Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica
la nivelul barbatului
2.Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea exercitiului "Esti gata?"
3.Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"
4.Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5.Drept cetatenesc si morala I: Discutiile barbatilor despre tema fotbal
6.Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii
7..Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?", "Sant frumoasa?", "Am ceva special?")
8.Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.
9.Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea barbateasca a femeii
10.Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma
11.Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere
12.De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)

Modulul IV

1.Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon(nu uitati sacul de dormit)
2.Machiajul: Metamorfoza femeii
3.Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
4.Terapie TV II: Filmele de dragoste sant pura fictiune si nu realitate
5.Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
6.Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sant.

Povestea lustragiului si criza financiara

Poveste despre un lustragiu si o profetie implinita



A fost odata ca niciodata un biet lustragiu care isi castiga existenta, da, ati ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau si ieseau dintr-o cladire impozanta din centru. Niciodata nu stiuse exact ce cladire este aceea in fata careia lucra de ani de zile, poate era o banca, poate era o bursa, poate vreun minister important, insa domnii bine imbracati care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-si lustrui pantofii.

Lustragiul nostru era priceput in ceea ce facea, folosea numai crema de pantofi de cea mai buna calitate si era vesel si optimist. Intr-un cuvant era multumit cu munca lui iar clientii lui la fel asteptandu-si rabdatori randul la lustruit.

Intr-o zi insa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalti care l-a intrebat prietenos: "Ce faci aici? Ce-i cu tine asa de vesel? Nu ti-a spus nimeni de criza financiara?" Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine imbracati care intrau in banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toti la curent cu criza. "Poate nu le pasa de tine sau poate n-au avut suflet sa iti spuna insa criza financiara e pe drum si ne va afecta absolut pe toti, nu va scapa nimeni, nici macar tu un biet lustragiu. Asa ca daca ai un dram de minte iti iei masuri din timp, ca sa nu fii luat pe nepregatite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, stiu ce vorbesc."

Dupa plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru ramase pe ganduri. Poate ca intradevar nici unul dintre clientii lui nu il considerase demn sa il puna la curent cu criza financiara. Noroc cu domnul cel prietenos care ii voia binele. Asa ca lustragiul a inceput sa ia masuri incat sa nu fie luat pe nepregatite de criza financiara. Pentru inceput folosea mai putina crema de pantofi si mai de proasta calitate. Apoi a inceput sa aloce mai putin timp fiecarui client, dupa cum se spune time is money. A inceput sa socializeze mai putin cu acestia, criza e criza, nu mai e timp de smalltalk.

Preocupat de criza financiara devenise ingandurat, tacut si isi facea treaba de mantuiala. Asa ca incetul cu incetul clientii fideli carora le placeau veselia si calitatea muncii lustragiului au inceput sa se rareasca. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era multumit intr-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.

"Ce m-as fi facut daca expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregatite de criza financiara."

30 de maxime

1. Este bine sa lasi bautura….insa rau este sa uiti unde ai lasat-o..

2. Banii nu fac fericirea….o cumpara gata facuta.

3.. Inteligenta ma urmareste. ….dar eu sunt mai rapid.

4. Fugi de tentatii…..dar incet sa te poata ajunge.

5. Exista o lume mai buna…….. dar este foarte scumpa.

6. A studia inseamna a te indoi de inteligenta colegului de birou.

7. Munca nu a omorat niciodata pe nimeni……dar de ce sa risti?

8. Alcoolul omoara incet, incet……nu conteaza, nu ma grabesc.

9. Exista doua cuvinte care iti deschid multe usi……"trage"
si…."impinge"!

10. Viata e asa de tragica : azi esti aici, maine iarasi…

11. Poate ca banii vorbesc, dar cu auzul nu stau prea bine, pentru ca
niciodata nu vin cand ii chem.

12. Traieste fiecare zi, ca si cum ar fi ultima. Apoi, intr-o zi, asa
se va si intimpla.

13. Viata mea e ca un film care nu are distributia prea reusita. Si
nu ii inteleg nici actiunea.

14. Femeile sunt ca medaliile olimpice : trebuie sa lupti pentru ele,
apoi iti atarna de gat o viata intreaga.

15. Timpul vindeca orice, insa nu e un bun chirurg plastician.

16. Dupa ce te casatoresti, vei afla ce e fericirea. Numai ca va fi
prea tirziu.

17. Un semn sigur ca ai imbatrinit este ca luminarile de pe tort
costa mai mult decit tortul.

18. Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.

19. Foarte multi oameni isi petrec viata culcindu-se cind nu le e
somn si trezindu-se cind inca le este.

20. Mult mai multi barbati si-ar parasi nevestele, daca ar sti sa isi
faca bagajele.

21. Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.

22. Nu conteaza daca esti sarac sau bogat. Conteaza sa ai bani!

23. Daca ti-e foame - maninca sare : o sa iti fie sete!

24. Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

25. Nu ma duce pe mine in ispita, gasesc drumul singur.

26. Daca ajuti pe cineva, ai sa vezi ca isi va aminti de tine si data
viitoare cind are nevoie de ajutor.

27. Dumnezeu a creat lumea din nimic. Nimicul se mai vede pe ici-colo.

28. Vacanta de vara este perioada cind parintii isi dau seama ca
profesorii nu sunt platiti suficient de bine.

29. Orice barbat are nevoie de o femeie, fiindca sunt o gramada de
lucruri, pentru care nu poti sa faci guvernul vinovat.

30. Fiecare al cincelea om e chinez. Si noi suntem cinci in familie,
deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare
Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen. Eu cred ca-i Costel…

Ce sunt bunicii in viziunea copiilor de 8 ani

Bunicii sunt un doamna si un domn care nu au propii copii, de aceea le place de copiii altora.

Bunicii nu au nimic altceva de facut decat sa ne astepte cand mergem sa-i vizitam. Sunt atat de batrani incat nu ar trebui sa se joace mult sau sa alerge. Dar sunt de treaba pentru ca ne duc la magazin si ne dau bani.

Sunt oamenii aceia care cand merg cu noi la plimbare, incetinesc pasul ca sa ne arate frunze sau insecte pe jos.

Ei nu tipa niciodata la noi sa ne grabim.

In general bunicile sunt grase, dar nu chiar atat de grase incat sa nu ne poata lega sireturile.

Sunt oamenii care poarta ochelari si lenjerie intima caraghioasa.

Sunt oamenii care isi pot scoate dintii si gingiile si sa le puna la loc.

Bunicii nu trebuie sa fie destepti. Ei trebuie sa raspunda la intrebari ca „De ce Dumnezeu nu este casatorit" sau „De ce cainii fugaresc pisicile".

Sunt oamenii care, atunci cand ne citesc povesti, nu sar peste pasaje ca sa scape mai repede. Si nu se supara daca ii rugam sa ne mai citeasca o data povestea.

Toata lumea ar trebui sa incerce sa aiba bunici, mai ales daca nu au televizor pentru ca sunt singurii carora le place sa petreaca timp cu noi.

Sunt oamenii care stiu ca nu ar trebui sa mancam dulce inainte de culcare dar totusi ascund dulciuri pentru noi si ni le aduc in pat si ne saruta de noapte buna chiar daca am fost rai mai devreme.

Raspunsul unui copil de 6 ani la intrebarea unde locuieste bunica lui: Bunica locuieste la aeroport si cand avem chef de ea mergem acolo si o luam. Cand vizita s-a terminat, o ducem inapoi la aeroport.

Pregatirea de-a fi mama

1. Pentru a va pregati sa deveniti mama, imbracati un halat de baie si fixati-va pe burta un sac plin cu fasole. Dupa 9 luni, scoateti doar 10% din continutul sacului!
Pentru tatici: fugiti repede la farmacie, goliti-va portofelul pe tejghea si invitati farmacistul sa se serveasca. Dupa aceea, mergeti la supermarket si cereti ca salariul dvs sa fie varsat direct in contul magazinului.

2. Pentru a avea o idee despre cum va veti petrece serile, intre orele 17h si 22h parcurgeti in lung si in lat sufrageria purtând in brate un sac umed care cântareste intre 4 si 6 kg .
La ora 22h lasati sacul, reglati desteptatorul la 00h00 si mergeti la culcare.
La miezul noptii, treziti-va si parcurgeti din nou sufrageria purtând sacul timp de o ora.
Reglati desteptatorul la ora 3h00. Imposibil sa mai adormiti, evident, asa ca treziti-va la ora 02.00 si serviti-va ceva de baut.
Intoarcerea in pat la 2h45. Când suna desteptatorul, un sfert de ora mai târziu, trezirea!
Cântati cântecele de leagan pâna la ora 4h00. Reglati desteptatorul la 5h00.
Treziti-va si preparati micul dejun. Mentineti acest ritm timp de 5 ani...fara sa va pierdeti buna dispozitie!

3. Goliti un pepene si practicati in mijloc o gaura de talia unei mingi de golf.
Suspendati-l de tavan cu o sfoara si balansati-l de la stânga la dreapta.
Dintr-o farfurie cu supa (foarte lichida) incercati sa hraniti "pepenele" (care e in miscare), jucându-va de-a avionul cu o lingurita.
Continuati exercitiul pâna când farfuria e pe jumatate golita, varsati restul... pe genunchii dvs...
Bravo! acum stiti sa hraniti un bebelus!
Pentru a avea o idee despre ceea ce se va intâmpla când va incepe sa mearga, etalati dulceata pe canapea si pe perdele, disimulati un pic de peste congelat in spatele televizorului si lasati-l acolo timp de o luna sau doua...

4. Imbracatul celor mici nu e chiar o formalitate. Incepeti prin a cumpara o caracatita si o plasa pentru peste. Incercati sa introduceti caracatita in plasa. Timp prevazut: toata dimineata.

5. Nu sperati ca veti mai avea o masina curata si stralucitoare ca in ziua când ati cumparat-o.
Cumparati o inghetata de vanilie si uitati-o in cutia de pe bord. Introduceti o moneda in casetofon (sau CD player).
Sfarâmati un pachet de biscuti sau de ciocolata pe scaunele din spate. In final, zgâriati fiecare portiera cu un cui.
Perfect!

6. Mergeti la supermarket insotiti de ceva care se apropie cel mai mult de un copil mic: o capra adulta de preferinta.
Daca intentionati sa aveti mai multi copii, folositi mai multe capre.
Faceti cumparaturile fara sa le scapati din ochi si platiti fara comentarii tot ceea ce au distrus.

7. Repetati de cel putin 5 ori tot ceea ce spuneti.

8. O ultima recomandare: inainte de a face copii, vizitati-va prietenii care au deja.
Criticati din plin metoda lor de educatie, lipsa lor de rabdare sau de autoritate. Permiteti-va sa le dati sfaturi asupra orei de culcare, olitei, lipsa bunelor maniere la masa etc.
Intr-un cuvânt: ajutati-i sa-si rezolve problemele si, in acelasi timp, profitati bine de situatie: este ultima oara când detineti solutiile....

Doamna cu umedul

Scris la 02:12 - 10 Dec 08 de catre Cabral

Termin directul (dupa cum vedeti viata mea incepe dupa directul de seara, ce-i inainte e alt film) si opresc al meu Citroen C-Crosser la Rompetrol sa culeg niscaiva tigari si Cola…

La coada cativa domni si o Doamna, usor morcoviti si total lipsiti de chef si sclipire (eu, aceeasi tipologie). Doamna de care spuneam, cam 30 de ani si 1,70m, 120-90-120 (silicon tuning) isi rodea o unghie (mai avea inca 9 tot false de ros si nu mai prididea cu asta) si cotcodacea la telefon de zor:

- Hai fata nu ma mai scoroji cu rupta aia cu gentile ei pline de praf ca ma plictisesc maximum! Fata, aia nici oja nu stie sa si-o intinda frenci si se da doamna la Bambu, fata, cand sta picior peste picior de parca o fi printesa de Hohento… Hohentu… Huhento-rahat cum i-o chema pe-aia!

- (la telefon, indescifrabil)…

- Fata, stii ceva? Stai fata ca iau niste bere si crontaitoare si vin la tine ca nu se mai poate! Auzi fata? Mie mi-a murit bateria la Prada si sunt pe Ciocolate asta si nu te aud cum trebuie, fata, ca se freaca cerceii de el. Ma sui acum in treiar, fata, ca sunt cu ala cabrio si vin la tine. Vezi ca iau si servetele din alea ude ca sa ma demachiez ca ma tine fatza, fata.

Si se apleaca, ia un pachet de servetele umede (berile le luase deja - Ursus la cutie) si se baga in fatza, le tranteste pe tejghea si arunca o privire jumatate condescendenta - jumatate persiflanta catre noi, plebea. Ma vede, da sa schimbe mimica dar cand realizeaza ca ma uit la ea ca la un arici de tundra cu bube pe tepi intoarce capul spre vanzator si rosteste:

- Hai domnu ca nu am de gand sa dorm aici!

Domnu incepe sa scaneze produsele pe rand si cand ajunge la servetele… (mi s-a parut ca vad un zambet fugar pentru o secunda) ridica ochii si spune:

- Stiti, astea sunt pentru alt fel de probleme.

- Auzi draga, probleme ai tu ca trebuie sa muncesti in loc sa te duca capul sa faci bani, da cu ala sa faca bip si zi-mi cati tre’ sa-ti dau!

- Eu va scanez asta, nu-i problema dar… nu cred ca sunt sigur ca asta vreti. Poate vreti sa…

- Poate vrei tu sa te dau afara pe criza asta smechere!

- Stiti…

- Ba tu vrei sa m-agati?! Ca m-am saturat de astia ca voi! Tu stii cu cine sunt io? Vrei sa-ti dea ala foc la benzinarie?! (isi da ochii peste cap si se uita spre noi) Toata lumea crede ca e loc pentru toata lumea frate!

Baiatul de la gazarie, chiar simpatic… cedeaza si spune, probabil, cea mai usturatoare fraza din istoria Doamnei, motiv pentru mine sa ma pravalesc peste raftul cu bomboane Merci(pentru a carui rearanjare cu lacrimi de ras in ochi mi-am irosit 10 minute):

- Ma scuzati DOAMNA ca nu mi-am dat seama ca aveti probleme cu… … hemoroizii! Caci, stiti, acelea sunt servetele pentru hemoroizi, adica de dat la cur si nu pe fatza! Cu toate ca le-ati putea confunda oricand! Curul cu fatza, adica.

Toata lumea din benzinarie izbucneste intr-un ras cu sughituri, bale, hamaieli si hahaieli, Doamna clipeste des, da drumul la suvoiul de injuraturi, noi si mai abitir cu hohotele, Doamna trage o palma la standul de gume, gumele se imprastie, noi ne imprastiem de ras, Doamna iese din benzinarie si pleaca spre cabrio injurand in continuare, noi aplaudam frenetic si radem isteric!

Iata servetelele demachiante pentru…

Copiii ne dau clasa :))))

Cum te hotarasti cu cine te casatoresti?

Alan, 10 ani
-Trebuie sa gasesti pe cineva careia ii plac aceleasi lucruri ca si tine. De exemplu, daca tie iti place sportul, ei ar trebui sa-i placa, ca tie iti place sportul, si ar trebui sa tina chips-urile la indemana si sa ti le dea cand vrei.

Kirsten, 10 ani
-Nici o persoana nu hotaraste inainte de a creste mare cu cine se va casatori. Dumnezeu decide totul cu mult inainte, si nu vei afla decat tarziu pe cine ti-a bagat pe gat.

----------------------------------------------------------------------

La ce varsta e bine sa te casatoresti?

Freddie, 6 ani
-Nici o varsta nu e buna ca sa te casatoresti. Trebuie sa fii fraier ca sa te casatoresti.
-----------------------------------------------------------------------

Cum poate sa stie un necunoscut ca doi oameni sunt casatoriti?

Derrick, 8 ani
-Poti sa banuiesti asta daca cei doi urla la aceiasi copii.
-----------------------------------------------------------------------

Ce crezi ca mama ta si tatal tau au in comun?

Lori, 8 ani
-Nici unul dintre ei nu mai vor alti copii.

---------------------------------------------------------------------

Ce fac oamenii de obicei la o intalnire?

Lynnette, 8 ani
-La intalniri oamenii se distreaza si ei ar trebui sa le foloseasca ca sa se cunoasca mai bine. Pana si baietii au ceva de spus daca ii asculti mai mult timp.

Martin, 10 ani
-La prima intalnire, oamenii isi spun unii altora minciuni si asta ii face sa fie destul de interesati unul de celalalt ca sa mearga si la a doua intalnire..

-----------------------------------------------------------------------

Ce ai face daca prima ta intalnire ar fi un esec?

Craig, 9 ani
-As fugi acasa si m-as preface mort. A doua zi as chema toate ziarele si m-as asigura ca au scris despre mine in toate sectiunile cu decese.

-----------------------------------------------------------------------

Cand e o.k. sa saruti pe cineva?

Kurt,7 ani
-Legea spune ca trebuie sa ai 18 anipentru asta, si n-as vrea sa intru in bucluc daca o fac inainte.

Howard, 8 ani
-Regula e asa: daca saruti pe cineva, atunci trebuie sa te si casatoresti cu acea persoana si sa ai copii cu ea. Este cinstit sa faci asa.

---------------------------------------------------------------

E mai bine sa fii singur sau casatorit?

Theodor, 8 ani
-Nu stiu cum e mai bine, dar pot sa-ti spun un singur lucru. Nu o sa fac niciodata sex cu sotia mea. Nu vreau sa fiu vulgar.

Anita, 9 ani
-Pentru fete e mai bine sa fie singure, dar nu pentru baieti. Baietii au nevoie de cineva sa stranga lucrurile dupa ei.

-----------------------------------------------------------------------

Cum ai face o casnicie sa functioneze bine?

Ricky, 10 ani -un viitor politician
-Sa-i spui sotiei tale ca e draguta, chiar daca ea arata ca un camion.

Pentru adultii contemporani, pseudo-intelecto-neuro-hipohondri..... adica noi...

Se spune ca toate zilele trebuie sa mancam un mar pentru fier si o banana pentru potasiu. De asemenea o portocala pentru vitamina C, o jumatate de pepene galben pentru a imbunatati digestia si o cana de ceai verde, fara
zahar, pentru a preveni diabetul !
Toate zilele trebuie sa bei doi litri de apa (si apoi sa astepti timp dublu decat timpul pe care ti l-a luat ca sa le bei ).
Toate zilele trebuie sa mananci Activia sau iaurt, pentru a avea "L.Cassei Defensis", care nu stie nimeni ce este, dar se pare ca, daca nu bei un iaurt si jumatate in fiecare zi, incepi sa vezi lumea cam tulbure.
In fiecare zi o aspirina, pentru a preveni infarctul, si un pahar de vin negru, pentru acelas lucru. Si altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Si unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Daca le bei pe
toate impreuna, chiar si daca faci o congestie, nu te mai preocupa si probabil nici nu te mai intereseaza.
Toate zilele trebuie sa mananci fibre. Multe, foarte multe fibre.
Trebuie sa faci intre 4-6 feluri zilnic, usoare, fara sa uiti sa mesteci de 100 de ori fiecare inghititura.
Facand un mic calcul, doar pentru a manca, iti ia cam 5 ore.
Ah, dupa fiecare mancare trebuie sa te speli pe dinti, adica: dupa Activia si fibre, dintii, dupa banana, dintii, dupa mar, dintii...si asa, daca ai dinti, fara sa uiti sa folosesti firul dentar, masajul gingiilor, o sorbitura de Plax...
(Mai bine umple cada si pune muzica, pentruca intre apa, fibra si dinti, iti vei petrece cateva ore aici, inauntru).
Daca dormi 8 ore si lucrezi alte 8, plus cele 5 pe care le folosim pentru mancare, fac 21.
Iti raman 3, in care intotdeauna se poate intampla ceva imprevizibil.
Dupa statistici, vedem 3 ore zilnic televizor.
Ei bine, deja nu se poate, pentru ca in fiecare zi trebuie sa mergi cel putin o jumatate de ora (adica sa te intorci dupa 15 minute, ca altfel dupa o jumatate de ora se face o ora de mers).
Si trebuie sa-ti pastrezi prieteniile, pentru ca sunt ca plantele: trebuie udate zilnic. Si cand pleci in vacanta, de asemenea.
Pe langa asta trebuie sa fii bine informat, asa ca trebuie sa citesti cel putin doua ziare si anumite articole de revista, pentru a compara informatia

Ah !, trebuie sa faci sex zilnic, dar fara sa ajungi sa fie ca o rutina: trebuie sa fii inventator, creator, sa renovezi seductia.
De asemenea trebuie sa-ti faci timp pentru curatenie, pentru spalat rufe, vase, si nu mai zic daca ai caine, sau alt animal... Copiii???
In fine, dupa socoteala mea, imi ies cam 29 de ore zilnic.
Singura posibilitate care-mi trece prin minte este sa faci mai multe lucruri deodata, de exemplu: iti faci dus cu apa rece si cu gura deschisa, asa bei cei 2 litri de apa..
In timp ce iesi din baie cu periuta de dinti in gura, te duci sa faci amor (tantric) in picioare, cu perechea ta, care in treacat se uita la TV si comenteaza, in timp ce tu maturi. Ti-a ramas o mana libera?
Cheama-ti prietenii. Si parintii !!! Bea vinul (dupa ce iti chemi parintii va fi nevoie).
Iaurtul cu mar ti-l poate da perechea ta, in timp ce isi mananca banana cu Activia si maine schimbati. Cel putin ca deja am crescut, nu mai trebuie sa luam obligatoriul Danonino Extra Calcio in fiecare zi.
Uuuf!!! Dar daca iti raman 2 minute, retrimite asta prietenilor (pe care trebuie sa-i uzi ca pe plante), in timp ce iei o lingurita de All Bran, care face foarte bine ..
Si acuma te las pentru ca intre iaurt, jumatatea de pepene, berea, primul litru de apa si a treia mancare de fibra din zi, deja nu stiu ce sa mai fac, dar am nevoie la closet urgent.
Ah, o sa profit si imi voi lua periuta de dinti...

DACA DEJA L-AM MAI TRIMIS ALTADATA, SCUZE.... ESTE DIN CAUZA BOLII ALZHEIMER. IN CIUDA ATATOR INGRIJIRI, NU AM PUTUT SA O COMBAT...

From: Mari Nada

Replica maimutelor

Originea omului

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!

Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Insemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?

Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii...

N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.

Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!

De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.

Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..
Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.

E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!

File de jurnal

August 16: Azi l-am cunoscut pe Vasile. Are niste ochi verzi… absolut superbi! Mi-a spus ca e programator. Asta e bine. Eu ador programele… De exemplu “dintr-un chef in altul”!!! Ce bine ar fi sa ne cuplam!

August 21: Ne-am cuplat! A fost foarte romantic… soare… cascada… un cerb ce-si stingea setea din apa cristalina… si toate astea pe mousepad-ul pe care ne-am culcat. Un pic ma apasa monitorul pe spate, dar cand mi-a spus ca are 14 toli, m-am gandit sa astept pana la capat. Saracutul meu Vasile, e un pic neindemanatic. Cand am intrebat ce cauta de atata timp, mi-a raspuns ca nu gaseste input-ul… Cand a reusit, ca sa mearga mai usor data urmatoare, a luat un marker si a scris pe burtamea: CLICK HERE !!! Sper ca nu inseamna vreo porcarie!

Septembrie 2: Il ador pe Vasile, mai ales imi place ca e in stare sa se uite la stirile de seara fara sa clipeasca o singura data! Mi-a spus ca daca-l iubesc cu adevarat, imi tai parul. L-am taiat. Acum si in cele mai frumoase momente al iubirii noastre poate sa vada monitorul. Din pacate, in clipa aceea Vasile parca ingheata complet. Ma enerveaza asta!

Octombrie 14: Azi ne-am casatorit. Au venit toti prietenii lui. Toti programatori. Atatia ochelari n-am mai vazut la un loc decat in magazinele specializate!!! Mi-a fost un pic rusine cand a trebuit sa semnam la Starea Civila, si am realizat ca nu stie sa scrie cu mana… Noroc ca in camera alaturata era o tastatura,asa ca a scris rapid:”V”. Exact cum isi semneaza si E-mailurile… Despre noaptea nuntii a declarat ca a fost cea mai fantastica noapte din viata lui! Pentru ca… in sfarsit a reusit sa sparga codul si sa intre prin internet
intr-unul din fisierele secrete ale unei biblioteci din Columbia.

Octombrie 16: Luna de miere am petrecut-o deasupra Americii. Vasile e foarte dragut. In fiecare zi imi arata in direct imaginea Americii prin satelit, sa vedem cum e vremea. Stiai ca in Wisconsin sunt 13 grade Celsius acum? Ca eu nu stiam…

Noiembrie 4: Ma plictisesc. Mi-am cumparat un papagal. Acum am cu cine povesti.

Noiembrie 11: Azi am incercat sa-i atrag atentia asupra mea. Am tras aer adanc in piept si, imbracata doar cu niste chilotei negrii de dantela si un bici in mana, m-am pus in fata monitorului. Stiam ca m-a observat, ca a CLIPIT!!! A zambit si chiar M-A MANGAIAT! “Ok” - a zis el - “iti arat situl fetitelor sado-masochiste, daca chiar te intereseaza!”

Decembrie 2: Pe neasteptate, pauza de curent! Uraaaaa!!! M-a mangaia tandru la lumina lumanarilor… m-a muscat usor de ureche, si m-a intrebat in soapta… “Pot sa-ti cer ceva neobisnuit?” Fericita, am zis DA… si in urmatoarele 4 ore jumate am pedalat la generatorul de curent…

Decembrie 13: Nici sa vorbesc nu mai e nevoie. Papagalul trancane intr-una, iar el ii raspunde din cand in cand… “Da, draga!”

Ianuarie 4: Incep sa ma satur de el. Fac o ultima incercare. Am cumparat vopsea, si timp de o jumatate de zi am reusit sa pictez o tastatura pe mine. Am avut grija sa notez pe ea tot: CONTROL, TAB, ALT, DELETE, SHIFT… El a zambit. A apasat CONTROL + ALT + DEL si s-a intors la calculatorul lui. Asta a umplut paharul! Asta cere razbunare!!!

Ianuarie 5: Prietena mea Gina - sotul ei e tot un obsedat de calculatoare - m-a invatat. Ma pregatesc de o crima oribila. Am pus ceasul sa sune la 3.30. In zori o sa dau drumul incet la calculator si o sa scriu cu grija: FORMAT C! HAHAHAHA!!! Cu asta, tampita aia de masinarie va uita tot ce stie!

Ianuarie 6: La 3.30 m-am trezit, dar Vasile era in fata calculatorului. Am pus in pat, in locul meu, papagalul, m-am imbracat si l-am parasit pentru totdeauna!

Anul 2012, August de 4 ani de zile nu l-am vazut pe Vasile. Acum traiesc cu Stefan. El nu e programator. Asa ca am nevoie de chilotei negrii de dantela si de bici. Le voi aduce de la Vasile. Norocul meu, n-a schimbat iala. Deja din hol am auzit papagalul trancanind, si vocea lui Vasile:

“Da, draga…”

Bancuri...bancuri...bancuri

Romanii sunt obsedati.
De diferite lucruri...
Asta n-ar fi o problema daca aceste obsesii ar fi
constructive.
Uite, japonezii sunt obsedati de electronica si au
ajuns unde au ajuns.
Francezii sunt nespalati dar au nasuri fine si
sunt obsedati de parfumuri. Si uite unde au ajuns.
Si exemplele ar putea continua.

Din nefericire, la noi obsesiile nu sunt de natura
colectiva.Adica, desi romanii impartasesc cam aceleasi
obsesii, ele sunt profund egoiste si privesc fericirea
personala chiar in detrimentul tuturor celorlalti.

TOP 10 OBSESII ROMANESTI

1.
Obsesia cu "casa pe pamant".
Toata lumea si-ar da 20 de ani din viata ca sa
aiba casa pe pamant.
Nu conteaza ca vei sta ORE IN SIR in trafic!!!
Nu conteaza nimic! Casa pe pamant sa fie!

2.
Obsesia televizorului.
Romanul e devorator de televiziune.
S-au facut niste cercetari si cica noi am fi cam
cei mai avizi din Europa.
Adica ne uitam cel mai mult la televizor. Si, asta
e geniala, avem cele mai multe televiziuni!!!
Mi se pare fascinant ca romanul este
"europeanul" cel mai telespectator avand in vedere
ca in Romania sunt, cu cateva exceptii, cele mai imbecile si
mai de prost-gust productii!

3.
Obsesia Coelho.
Daca n-ai citit Coelho... n-ai viitor frate!
"Pai am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger,
Marin Preda, Nichita Stanescu..."
"Te pisi pe ei! Citeste Coelho!"

4.
Obsesia tzatzelor.
Aproape toti producatorii TV au urmatoarea
obsesie: "Tzatzele aduc rating!"
Si stiti ce e misto! Ca de cativa ani incoace s-a
dovedit a fi complet fals.
Oamenii au la dispozitie internetul pentru femei.
Dai un click si gata! Cine dracu' mai asteapta
emisiunea cu "Mama Natura" ca sa-i
"dea in cap lu' mutu". (scuze Adriane dar asa
e expresia! Daca vrei schimbam: "sa'i dea in cap
lu' Chivu")

5.
Obsesia messenger.
Asta e, totusi, un fenomen global.
Pai daca a ajuns mama sa-mi dea buzz si sa-mi
reproseze ca stau pe invisible...

6.
Obsesia haiduceasca.
Dupa o sticla-doua de vin si cel mai prapadit
roman devine haiduc la orice nunta.
Fura mireasa, cere rascumparari... Si dup-aia,
haiducia maxima.
"Pusca si cureaua lataaaaaa...".
Apoi recunoaste ca e impotent:
"Ce barbat AM FOST odataaaaa..."

7.
Obsesia auto.
In Romania exista cea mai dinamica piata auto.
Punct.
Pe strazile noastre exista masini cum n-au vazut
nic parizienii, nici londonezii... Punct.

8.
Obsesia carnii din congelator.
Cu toate ca au trecut 20 de ani de cand gasesti
sute de feluri de carne si la 4 dimineata, romanul inca isi
mai incarca pana la refuz congelatorul.
Sa fie acolo... Cine stie...

9.
Obsesia celulara.
Pentru roman, telefonul mobil reprezinta un statement.
Am vazut vanzatoare in magazinul Titan care aveau
telefon de 3 ori mai scump ca al meu, desi eu poate castig de 30 de ori mai mult.
Asta e un mare mister.
Cum ajunge un om cu salariu de 10 milioane sa aib un mobil de 20 de milioane?
Si sa dea beep cu el!!!!!!!

10.
Obsesia "daca ala nu face, de ce sa fac io?".
Asta de obicei e completata si cu o doza de mandrie:
"Ce? Sunt mai prost?!"
DA!



Anunt la MATRIMONIALE :
"Baiat cuminte, ma culc la 22:00, ma trezesc la 06:00, nu beau , nu fumez, nu ma droghez, nu-mi insel gagica, nu ma duc la discoteca...dar si cand oi iesi de la parnaie....."

-----------------------------------------

-----------------------------------------
-Domnule doctor, zise femeia, disperata, ati uitat ca de trei minute stau cu limba scoasa?
-N-am uitat, dar vreau sa scriu reteta in liniste.
----------------------------------------------
La serviciul "Personal" se prezinta un barbat.
-Va rog sa ma angajati, zice el, am 9 copii!
-Bine, bine, i se raspunde, dar ce altceva mai stii sa faci?
--------------------------------------------------------


Daca Adam si Eva ar fi fost chinezi, am fi inca in paradis, deoarece ei ar fi ignorat marul si ar fi mincat sarpele.
------------------------------------------------------------------

Inaintea unei operatii, chirurgul isi intreaba pacientul:
-Ce vârsta aveti?
-Peste o luna voi implini 40 de ani.
-Bravo, bravo, spune chirurgul, imi place tare mult optimismul dumneavoastra!
-------------------------------------------------------------------

-Vecine, sunt distrus. Nevasta ma insala! Mi-a zis aseara ca a dormit la Nuti.
-Si?
-Pai la Nuti am dormit eu!
-----------------------------------------------------------------

Patru barbati stau de vorba la o sticla de vin. Se ajunge inevitabil la performantele sexuale.
Primul: Eu fac sex cu nevasta-mea o data pe luna.
Al doilea: Eu de doua ori pe luna.
Al treilea: Eu o data pe saptamana.
Al patrulea: Eu de doua-trei ori pe saptamana.
Primul catre al patrulea: Da' tu nici n-ai nevasta!
Al patrulea: Aah, pai nu despre a ta era vorba?
---------------------------------------------------------

Sotia: Iubitule... Ce faci?
Sotul: Nimic.
Sotia: Nimic?.. Pai de-o ora tot studiezi certificatul nostru de casatorie.
Sotul: Cautam data expirarii!

Intr-o maternitate nasc o moldoveanca, o ardeleanca si-o
> >> negresa. Se incurca bratarile la copii si atunci doctorul zice:
> >> - Sa-l chemam pe ardelean ca-i mai calculat si daca isi
> >> recunoaste copilul am scapat. Vine ardeleanul si alege copilul negru, la care
> >> doctorul zice:
> >> - Ce faci, bai, esti nebun? Nu vezi ca-i negru? La care
> >> ardeleanul raspunde:
> >> - Da, dar unul dintre aia doi e moldovean, si eu nu risc.
> >>
> >>

> >>
> >>
> >> Stefan cel Mare in razboi cu turcii, inaintea unei batalii.
> >> Fiecare tabara era instalata pe un deal. La un moment dat, un strajer
> >> intra la Stefan in cort si ii spune speriat:
> >> -
Maria Ta, turcii au adus un tun pe dealul lor!
> >> - Nu-i nimic, infige un steag in pamant...
> >> Zis si facut. Nu trece mult timp si vine iar istericu:
> >> - Maria Ta, inca un tun!
> >> - Mai pune un steag ma...
> >> Si asa mai departe... Turcii au adus 100 de tunuri, pe
> >> dealul moldovenilor erau 100 de steaguri.
> >> Baiazid se uita prin binoclu, se scarpina in cap si nu
> >> intelege ce se intampla. Nu stie ce sa faca si mai bine se retrage. Gata,
> >> pleaca, ma rog...
> >> Peste 20 de ani, erau pe Coasta de Azur Stefan cu Baiazid
> >> la un cockteil.
> >> Turcul intreaba:
> >> - Ia zi ba Fane, de ce ai facut ma faza aia cu steagurile?
> >> Pentru fiecare tun al meu tu ai infipt un steag in pamant?
> >> - Am vrut sa-ti arat ca mi se falfaie...
>
>>
> >>
> >> Odata, eram cu nevasta-mea in pat si ma intrebam si eu,
> >> asa, ca omu' "o fi avut, n-o fi avut?". Pana la urma am zis sa intreb cu
> >> voce tare, nu numai in gand, da' mai pe ocolite, (ca doar sunt un gentleman,
> >> ce pana mea) si i-am zis: "Auzi, cum se face ca nu stiu niciodata cand ai
> >> orgasm?" Si stiti ce mi-a raspuns:
> >> "Pai n-are rost sa te tot sun la servici si sa te
> >> deranjez pentru atata lucru"
> >>
> >>
> >>
> >> Doi prieteni discuta pe strada:
> >> - Tu ai facut vreodata sex in trei?
> >> - Nu!
> >> - Atunci, du-te repede acasa, poate mai apuci!

SA VINA POLITIA!

Intr-o sectie comandantul isi stringe politistii in sedinta
> si spune:
> -Maine sa veniti imbracati frumos ca mergem la Nunta lui
> Figaro.
> Intelege toata lumea?
> A doua zi vin politistii toti imbracati la costume, cu
> neveste, copii, cadouri, flori. Cand ii vede sefu se ia cu
> mainele de cap:
> -Dobitocilor, nu mergem la nunta propriu-zis, Nunta lui
> Figaro este o opera, maaa, opereta, teatru, chestii din
> astea, intelegeti?
> Unul dintre politisti :
> - Sefu nu te supara, dumneata cand ai venit la Lacul
> Lebedelor cu unditele noi am zis ceva?

MANUALUL ANGAJATULUI

Cu intrare in vigoare imediata
> CUM NE IMBRACAM
> Este recomnadat sa veniti imbracati la serviciu conform
> salariului primit. Daca purtati pantofi Prada de $350 sau o
> geanta
> Gucci de $600 vom presupune ca o duceti bine din punct de
> vedere financiar, deci nu aveti nevoie de o marire de
> salariu.
> Daca va imbracati saracacios, va trebui sa invatati sa va
> administrati banii mai bine pentru a va cumpara haine mai
> frumoase, prin urmare nu aveti nevoie de o marire de
> salariu.
> Daca va imbracati potrivit, sunteti exact acolo unde
> trebuie si in consecinta nu aveti nevoie de o marire de
> salariu.
> CONCEDIUL MEDICAL
> Din acest moment nu mai acceptam adeverinta medicala a unui
> doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca
> puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la
> serviciu.
> OPERATII CHIRURGICALE
> Operatiile chirurgicale sunt interzise . Atata vreme cat
> sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele.
> Nu veti
> elimina nimic. Noi v-am angajat intact. In cazul in care
> eliminati un organ, vom considera acest lucru indisciplina
> la locul
> de munca.
> ZILE IN FOLOS PERSONAL
> Fiecare angajat va primi 104 zile personale pe an. Ele se
> numesc sambata si duminica.
> ZILE DE CONCEDIU
> Toti angajatii vor primi concediul in aceeasi perioada a
> anului. Zilele de vacanta sunt dupa cum urmeaza: 1 ianuarie
> si 25
> decembrie.
> ZILE LIBERE PENTRU INMORMANTARI
> Aceasta nu e o scuza sa lipsiti de la serviciu. Oricum nu
> mai puteti face nimic pentru prietenii, rudele sau colegii
> morti. In
> cazurile rare in care un angajat va fi nevoit sa participe
> la inmormantari, acestea se vor programa seara tarziu.
> Suntem
> bucurosi sa va permitem sa lucrati in pauza de pranz pentru
> a putea pleca mai devreme, cu conditia sa va terminati
> insarcinarile pe ziua respectiva.
> ABSENTA CAUZATA DE PROPRIUL DECES
> Acest incident poate fi acceptat ca scuza . In orice caz,
> este necesar un preaviz de 2 saptamani precum si pregatirea
> unui inlocuitor care sa va preia atributiile.
> FOLOSIREA TOALETELOR
> Mult prea mult timp se petrece la toaleta. In viitor se va
> merge la toaleta in ordine alfabetica. Spre exemplu
> angajatii al
> caror nume incepe cu "A" se vor duce de la 8:00
> la 8:20, cei cu "B" de la 8:20 la 8:40, si asa mai
> departe. Daca nu va
> puteti depalsa in timpul alocat, veti fi nevoiti sa
> asteptati pana adoua zi cand sunteti programati. In situatii
> de maxima
> urgenta, angajatii pot face shimb de locuri intre ei.
> Superviserii ambilor angajati implicati in schimb trebuie sa
> aprobe
> aceasta schimbare in scris. In plus, acum exista o
> restrictie de 3 minute de stationare in toalete. La
> sfarsitul celor 3
> minute se va declansa o alarma, hartia igienica se va
> retrage automat, usa de la toaleta se va deschide si
> contravenientul va fi fotografiat. La a doua abatere,
> fotografia va fi publicata in ziarul intern al companiei la
> rubrica "Acte
> de indisciplina".
> PAUZA DE MASA
> Persoanele slabe vor primi 30 de minute pauza de masa,
> deoarece trebuie sa manace mai mult pentru a arata
> sanatoase . Persoanele cu greutate normala vor primi 15
> minute pauza de masa, pentru a-si pastra silueta. Persoanele
>
> supraponderale vor primi 5 minute pauza de masa deoarece
> este suficient pentru a lua o pastila de slabit.
> Va multumim pentru loialitatea aratata fata de companie.
> Suntem aici pentru a asigura o experienta pozitiva
> angajatilor.
> Orice intrebari, comentarii, nelamuriri, plangeri,
> reclamatii, frustrari, iritari, suparari, insinuari,
> acuzatii, vor fi adresate in
> alta parte.
> Va dorim o saptamana placuta.
> Conducerea :-)

Copilul optimist si copilul pesimist il asteapta pe Mos Caciun.
Copilul pesimist e sigur ca nu o sa primeasca mare lucru, copilul optimist nu mai poate de incantare si abia asteapta sa vada darurile.
Buun, vine Mosu', copilul pesimist primeste super-cadouri: trenulete, masinute, ciocolata, tot ce i-ar fi putut trece prin cap. Copilul optimist primeste... o balega.

Se intalnesc copiii si schimba impresii:
Pesimistul: "mai, eu am primit un trenulet, da' nu e prea mare, o masinuta, da' nu e culoarea pe care o vroiam , si ciocolata, da' e cu lapte si fara alune..." si asa mai
departe.
Optimistul rade incantat: "mai, eu am primit un cal, da' nu-l gasesc!"

Un macelar vede intrand in magazinul sau un caine cu o bancnota de $10 si un bilet pe care scria: "10 antricoate de miel, va rog." Amuzat, ia banii, pune antricoatele intr-o punga in gura cainelui, si inchide repede magazinul. Il urmareste pe caine si vede cum opreste la culoarea verde a semaforului, se asigura in ambele sensuri si traverseaza in statia de autobuz. Cainele verifica lista cu orarul si se aseaza pe banca. Cand autobuzul apare, se uita sa verifice numarul autobuzului, apoi se urca. Macelarul il urmeaza perplex. Dupa un timp, cainele se aseaza in fata, se pune pe labele din spate si apasa butonul "stop", iar macelarul il urmeaza afara. Cainele alearga pana in fata unei case si lasa punga la intrare. Se intoarce pe alee, mai face o cursa, si latra catre usa . Si latra, si latra. Nici un raspuns. Atunci sare pe perete, alearga in jurul gradinii, se bate cu capul de geam, sare, si asteapta din nou la usa . Un tip masiv iese injurand si bombanind cainele. Macelarul incepe sa strige la tip, "Ce dracului faci? Cainele asta e un geniu!" Stapanul ii raspunde, "Geniu, pe dracu'! Este a doua oara saptamana asta cand isi uita cheia."

Un marinar statea in portul Marsiliei si bea de nu se mai putea tine pe picioare.
Un trecator intra in vorba:
- Stiti ca anual mor peste 10.000 de francezi, din cauza bauturii?
- Nu ma intereseaza! Eu sunt rus!

Un barbat abordeaza o femeie foarte frumoasa intr-un supermarket:
- Nu va suparati, mi-am pierdut sotia prin magazin.V-ar deranja daca am sta de vorba pentru cateva minute?
- De ce?
- Pentru ca de fiecare data cand vorbesc cu o femeie frumoasa, sotia mea apare de nicaieri.

O doamna intra la farmacie si ii cere farmacistului arsenic. Acesta intreaba:
- Doamna, la ce va trebuie arsenicul?
- Ca sa-l omor pe sotul meu!
- Doamna, nu pot sa va vand arsenic pentru acest motiv, imi pare rau, spune farmacistul.
Atunci doamna scotoceste in poseta si scoate o fotografie cu sotul ei care facea dragoste cu sotia farmacistului. Acesta se uita la fotografie si spune:
- Ah, scuzati-ma, n-am stiut ca aveti reteta.

Cele cinci porunci ale vietii (valabile la serviciu):
1. Sa nu gandesti.
2. Daca gandesti, sa nu spui.
3. Daca spui, sa nu scrii.
4. Daca scrii, sa nu semnezi.
5. Daca semnezi, sa nu te miri.

O fetita o intreaba pe mama sa:
- Mama, de ce tata e asa de chel?
- Deoarece are multa minte.
- Dar de ce tu ai asa de mult par pe cap?
- Mananca si taci!

VOCABULAR FEMININ
"Punct si gata"
Este expresia folosita de o femeie pentru a incheia o discutie, atunci cand crede ca are dreptate. Barbatul are atunci datoria de a tacea. Orice ar putea adauga nu ar face decat a incepe o noua discutie.

"5 minute"
Daca femeia este pe cale sa se imbrace, "5 minute" inseamna o jumatate de ora.
"5 minute" inseamna intradevar 5 minute daca ea i-a acordat barbatului 5 minute pentru a se uita la televizor inainte de a o ajuta la facut curatenie.

"Nimic"
Este calmul dinaintea furtunii. De fapt, inseamna "ceva".
Barbatul trebuie sa ramana prudent. Discutiile care incep cu "nimic" se termina, in general, cu "Punct si gata".

"Du-te, daca vrei"
Este o provocare, nu o permisiune. Nu fa nimic!

"Suspin lung"
Nefiind un cuvant, "suspinul lung" nu este adesea inteles de barbat.
Un suspin lung inseamna ca femeia crede ca barbatul e un idiot si se intreaba de ce isi pierde timpul sa discute cu el despre "Nimic".

"Bine, de acord"
Este expresia cea mai periculoasa pe care o femeie o poate spune unui barbat.
"Bine, de acord" inseamna ca ea se va gandi un timp indelungat pentru a sti cand si cum sa te faca sa platesti foarte scump greseala comisa... Si asta pentru "Nimic".

"Multumesc"
Este unul din cuvintele cel mai putin folosite din vocabularul feminin.
Daca o femeie va multumeste nu puneti nici o intrebare, dati-va seama de norocul pe care il aveti si parasiti incaperea pe varfuri, fara sa faceti nici un zgomot.


Un om avea un papagal care injura. Intr-o zi exasperat, il inchide in camera. Nimic, numai porcarii ii ieseau pe gura papagalului. Il inchide in sifonier. Si mai rau. Il inchide in congelator. Dupa un minut tace. Deschide omul usa congelatorului. Papagalul zice:
- Va rog sa acceptati scuzele mele pentru neplacerile provocate, va asigur insa ca nu se vor mai repeta!
Omul sa cada pe spate, nu-i venea sa creada. Tot papagalul:
- Apropo, doar asa, de curiozitate: gaina cu ce a gresit?

Sondaj de opinie in Italia; intrebarea: "Credeti ca sunt prea multi straini in tara ?"
Rezultatele au fost dupa cum urmeaza:
20% dintre respondenti au spus "Si"
10% dintre respondenti au spus "No"
70% dintre respondenti au spus: "E, pe dracu!"

Dupa ce loveste un pieton, masina isi continua drumul inca vreo 10 metri… Soferul scoate capul pe fereastra si tipa: - Fii ba atent!!!
Pietonul se ridica repede, speriat, impleticindu-se si intreaba: - De ce, dai inapoi?

Un ziarist se duce la un interviu la un spital de boli mentale. Doctorul ii explica:
- Periodic, le dam pacientilor cate un test. Care reuseste sa il treaca, ii dam drumul. De exemplu, acum am umplut o cada cu apa. Langa cada avem o lingurita, un pahar si o galeata si le cerem pacientilor sa goleasca apa din cada.
Ziaristul spuse:
- Foarte simplu, orice om sanatos ar folosi galeata.
La care doctorul:
- Gresit, un om sanatos ar scoate dopul de la cada. Doriti un pat la usa sau la fereastra ?



INTELEPCIUNEA FEMININA :

Dupa 25 de ani de casatorie , un tip isi priveste sotia in ochi si-i spune :
- Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14 " alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar adorm cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca ai o problema.
Sotia, fiind o femeie inteleapta, ii raspunde sotului:
- Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani iar eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea .

Un tip firav statea intr-un bar, ganditor, cu o bere in fata. La un moment dat apare in bar
un interlop, ii da doua palme, ii ia berea si o da pe gat. Omul nostru incepe să se vaite, sa
se tavaleasca pe jos disperat...
- Ce ai, ma? il ia in ras smecherul. Plangi pentru o bere? Ce barbat esti tu?
- Cum sa nu plang? Azi dimineata m-a parasit nevasta, mi-a golit contul din banca si mi-a
luat tot din casa. Pe la pranz am fost concediat de la slujba... Disperat, am incercat sa ma
arunc in fata trenului, dar asta a luat-o pe alta linie; am incercat sa ma spanzur, dar s-a
rupt funia; am incercat sa ma impusc si s-a blocat pistolul. Acuma seara, cu ultimii bani,
imi cumpar o bere, torn otrava in ea si vii tu si o bei...

Un tip conducea pe autostrada... La un moment dat, crainica de la radio anunta : Atentie soferi ! Un nebun conduce pe autostrada pe sensul invers de mers ... !
La care tipul rabufneste iritat : Nu unul ... sute, sute !

-O femeie urmata de 15 copii intra la oficiul social al primariei.
"WOW", zice asistenta sociala, "sunt toti ai dv.?"
"Da, toti sunt ai mei.", zice mama vadit iritata fiindca a raspuns deja de
sute de ori la intrebarea asta.
Se intoarce spre copii si zice cu ton de comanda: "Sascha stai jos", si toti
copii se aseaza.
"Deci", zice asistenta sociala , "sa incepem cu completarea formularelor;
spuneti-mi numele copiilor."
"Acesta, cel mai mare este Sascha."
"Bine, si urmatorul?"
"Si pe asta il cheama Sascha."
Asistenta sociala isi incrunta sprancenele si scrie mai departe.
Unul dupa altul, fiii se numeau toti Sascha. Urmeaza fiica cea mare; si ea
tot Sascha.
" Bine .", zice asistenta sociala, " Eu recunosc aici un model tipic.
Toti 15 se numesc Sascha?"
"Da, asta simplifica mult lucrurile.", Spune mama copiilor. Cand e vremea ca
copii sa se scoale ca sa mearga la scoala nu-mi ramane decat sa strig tare:
Saaaaaascha! Scularea. si cand e gata cina strig Saaaascha! La masa!, si
toti copiii vin in goana. Daca ii vad ca vor sa traverseze strada in fuga
strig deasemeni Sascha, Stop! si toti se opresc. Faptul ca am botezat toti
copiii mei Sascha a fost cea mai buna idee pe care am avut-o vreodata."
Asistenta sociala se gandeste o clipa si intreaba nedumerita:
"Si cum faceti cand vreti sa chemati pe un anume copil si nu toata trupa ?"
"Simplu, il strig pe numele lui de familie!

Doi evrei au magazinele alimentare vis-a-vis. Intr-o zi
> apare la primul
> afisat ca are zahar de vanzare cu 3000 lei/kg. A doua zi
> celalalt se
> infurie si pune un afis pe care apare 2800 lei/kg.
> A treia zi primul pune din nou un pret mai bun: 2600
> lei/kg. A patra zi al doilea afiseaza un pret de 2400
> lei/kg.
> In sfarsit in a cincea zi primul se duce in pravalia celui
> de-al doilea.
> - Dar, ia spune cum poti sa scazi pretul in asa hal ca vom
> da faliment amandoi! Noi luam zaharul cu 2450!
> - Eu nu cred ca voi da faliment pentru ca nici nu am zahar
> de vanzare!...
>
>
>
>
>
> Un politist opreste o masina.
> - Actele la control!
> - Poftiti!
> - Rosenberg, ai?
> - Da, Rosenberg.
> - Evreu, ai?
> - Da, evreu.
> - Doua sute de mii amenda ca ai farul spart si risti sa
> faci accident!
> - Bine, poftim banii.
> - Ia mai da o data actele alea. Rosenberg ,ai?
> - Da, Rosenberg, am mai spus o data.
> - Evreu, ai?
> - Da, dom`le, evreu.
> - Un milion amenda.
> - De ce, dom`le?
> - Ai cauciucuri uzate, n-au aderenta si risti sa faci
> accident.
> - Bine, poftim banii.
> - Ia mai da o data actele alea. Rosenberg, ai? Evreu, ai?
> - Da, dom`le, am mai spus o data, scrie si acolo.
> - 3 milioane amenda.
> - De ce, dom`le? Ai ceva cu mine? Te deranjeaza ca sunt
> evreu?
> - Adica vrei sa-mi spui tu mie ca Aisberg ala care-a
> scufundat Titanicul nu era evreu?

Noe si Potopul in zilele noastre

In anul 2009, vine Dumnezeu la Noe, care traia linistit in Australia si-i zice:
- Noe, pamantul s-a umplut de rautate si oamenii M-au uitat. Vreau sa-mi construiesti o noua Arca, pentru ca Potopul va veni iar. Sa iei din fiecare specie cate un exemplar mascul si femela. Ai la dispozitie 6 luni de zile!

Dupa 6 luni se uita Dumnezeu pe pamant si-l vede pe Noe plangand in gradina.
-Noe !!! Sunt pe cale sa incep Potopul, unde este Arca ???
-Iarta-ma Doamne, dar lucrurile s-au mai schimbat intre timp ... Am nevoie de autorizatie de constructie. Ma tot cert cu un inspector, pentru un sistem antiincendiu, vecinii m-au dat in judecata pentru ca am incalcat planul de urbanism construind Arca in gradina mea si astfel am incalcat normele de inaltime.
Apoi compania de electricitate a cerut sa pun ipoteca pe Arca in vederea acoperirii costurilor de transport si de mutare a liniilor de inalta tensiune ce trebuie date la o parte din calea Arcii pentru a fi lansata la apa. Degeaba le-am spus eu ca va veni marea la mine, ca nu m-au crezut.

Sa fac rost de lemn, a fost o alta problema. Este interzis sa tai lemn din padurile invecinate deoarece acolo traieste bufnita cu pete, care-i o specie protejata. Am incercat sa-i conving pe ecologisti ca tai lemnul tocmai pentru a salva bufnita, dar nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

Cand am inceput sa adun animalele, am fost dat in judecata de un grup de activisti pentru protectia animalelor. Ei sustineau ca tin animale salbatice sechestrate impotriva vointei lor, si de asemenea au sustinut ca sa pun atatea animale intr-un spatiu atat de mic, inseamna cruzime asupra lor.

Apoi Ministerul Mediului ... au spus ca nu am voie sa construiesc Arca pana cand reprezentantii lor nu fac un studiu de mediu si implicatiile pe care Potopul Tau le poate avea asupra mediului. Inca am un proces in derulare cu Ministerul Muncii, deoarece inca nu m-am hotarat cate minoritati ale grupurilor etnice sa angajez pe santier iar Blocul Sindical nu ma lasa sa-mi folosesc la constructie copiii mei deoarece nu fac parte din Sindicat si nu au certificare ISCIR pentru constructia de Arce.

Ca sa fie totul si mai rau, Fiscul mi-a confiscat toate posesiile deoarece sustin ei ca vreau sa parasesc tara cu specii de animale pe cale de disparitie.

-Deci ,Doamne iarta-ma, dar imi trebuie pe putin 10 ani ca sa fac tot ce mi-ai zis. Dintr-o data cerul se lumina, norii disparura, iar soarele din nou aparu stralucitor pe cer.

-Doamne, sa inteleg ca nu ne mai distrugi lumea ?
-Nu Noe, se pare ca mi-a luat-o guvernul inainte...

Ion şi Maria vin seara de la cosit. Şi, cum mergeau ei pe marginea drumului, trece pe lângă ei un motociclist. Maria priveşte după el peste umăr şi urlă:
- Ioaneeee !

- No, tu, fă, de ce ţipi?
- Mi-e frică, Ioane! Tu ai văzut motociclistul care-a trecut pe lângă noi?
- D-apăi, l-am văzut.
- Mă, Ioane, mă, n-avea cap!
- Tulai, doar n-oi fi nebună! Cum să n-aibă cap?
Mai merg ei ce mai merg, şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria se-ntoarce după el şi urlă:

- Ioaneeee! Nici ăsta n-are cap!
- Tulai, fă, n-oi fi nebună, cum să n-aibă cap?
Iar mai merg un pic şi iar trece pe lângă ei un motociclist. Maria urlă iar:
- Ioaneee! Mă, mi-e frică, mă! Nici ăsta n-are cap!

Ion stătu puţin, se gândi ce se gândi şi zise:
- Fă, Mărie, ia mută tu coasa pe umărul celălalt!

Un batran
> de 90 de ani ii spune doctorului sau:
>
> "Nu m-am simtit niciodata atat de bine. Am o mireasa
> de 18 ani cu care
> voi avea un copil. Ce ziceti de asta?"
>
> Doctorul se gandeste un minut la intrebarea lui si apoi
> spune:
> "Am un prieten mai in varsta care este vanator si nu
> lipseste de la nici
> un sezon. Intr-o zi cand se cam grabea a luat umbrela in
> loc sa ia
> pusca. Cand a ajuns la locul de vanatoare, a vazut un
> iepure care statea
> langa un rau.Si-a ridicat umbrela, a facut 'bang,
> bang' si iepurele a cazut mort la
> pamant. Ce zici de asta?"
>
> Batranul raspunde:
> "Eu as zice ca altcineva i-a omorat iepurele."
> Doctorul:
> "Exact."


Ce s-a intamplat, de ce ai lipsit
> ieri ?
> - Pai stiti..a murit bunicul...
> - Aoleu ! Cum asa ?
> - Pai a iesit pe balcon si a cazut balconul cu el.
> - Vai, saracul ! Si asa a murit ?
> - Nu, ca a reusit sa se prinda de tocul de la geam, dar
> apoi a
> alunecat si a cazut iar.
> - A, si a murit ?
> - Nu, a cazut in copacul din curte si de acolo a fost
> catapultat pe
> casa, apoi a alunecat si a tras toata tigla dupa el.
> - Si asa a murit ?
> - Nu, ca s-a prins de burlan. Dar burlanul s-a desprins.
> - Si asa a murit ?
> - Nu, a reusit sa se balanseze si a intrat in casa prin
> geamul de la
> etaj, s-a rostogolit pe scari.
> - Si asa a murit ?
> - Nu, in cadere a incercat sa se prinda de balustrada, dar
> balustrada
> s-a rupt si el a cazut in gol pana la parter.
> - Si asa a murit ?
> - Nu, dar l-am impuscat noi, ca ne darama toata casa.

Un gangster afla ca omul lui de incredere, care ii tine contabilitatea, dar care este insa surd, l-a inselat cu peste un milion de dolari. Se duce peste el, impreuna cu un interpret:
- Intreaba-l unde sunt banii!
- Despre ce vorbesti?, raspunde surprins contabilul, prin semne.
- Zice ca nu stie despre ce vorbesti, traduce interpretul.
- intreaba-l din nou!, tuna gangsterul, asezand pistolul la tampla contabilului.
- Spune-i, te rog, altfel te omoara!, urla interpretul.
- OK, OK, spune acesta, cedand presiunii. Banii sunt ingropati in curtea din spate a varului meu, Enzo.
- Ce spune?, intreaba seful.
- Ca n-ai tupeu sa apesi pe tragaci, raspunde interpretul.


- Cum se numeste penitenciarul de maxima securitate din Craiova?
- AlcaPraz...

Cica in Caracal in fata unui bloc cu 10 etaje, un oltean cosea linistitiarba... Deodata apare in zbor un deltaplan, care purtat de o pala de vand
se izbeste de bloc pe la etajul 6-7 si se prabuseste in fata lui.
Zice olteanul, scarbit : " Tara de cacat , atentate de cacat !"


- De ce sunt politistii uzi pe pantaloni pana la genunchi?
- Pentru ca atunci cand termina tigara o arunca in veceu si o sting cu piciorul.

Un cetatean beat, se duce la un politist, si ii spune:
- Sefu, vreau sa-ti spun un banc politic.
- Ma, tu nu vezi ca sunt politist?
- Nu-i nimic, ti-l spun pana-l pricepi.

Doi politisti patruleaza impreuna cu un caine, pe strada.
Brusc, tipul care tinea lesa se opreste si ridica una din labele din spate, ale cainelui si priveste, curios, organele genitale.
Celalalt politist intreaba, nedumerit, care este problema.
Primul: - Unul din tipii care au trecut pe langa noi a spus "Uite un caine, cu doua p**i!"!

Un copil vede un politist, care isi baga un corn in fund.
Copilul: - Domnule, de ce va bagati un corn in fund?
Politistul: - Vin de la dentist si mi-a spus sa mananc pe partea cealalta!

Un baiat se uita la un popa, care punea niste sipci la gard.
Popa: - Ce vrei, fiule?
Baiatul: - Vreau sa stiu, ce spune un popa, cand isi da cu ciocanul peste degete!

Un popa il ia pe Ion, sa-l ajute la sapat.
Popa ii spune: - Ma, Ioane,du-te si adu alea 2 sape!
Ion: - Bine, parinte!
Se duce Ion in casa, la fetele preotului, care erau 2, si le spune:
Ion: - Mi-o spus parintele sa va regulez!
Fetele: - Nu-i adevarat!
Ion deschide geamu si striga:
Ion: - Pe amandoua, parinte?
Parintele: - ammmanddddddoua!

Un fermier scotian si-a asigurat viata, la o agentie specializata.
Nu dupa mult timp, s-a inecat, intr-un rau.
La inmormantare, o vecina se apropie de vaduva.
Vecina: - Ce bine ca raposatul a fost un om prevazator! Desi nu stia nici
sa scrie, nici sa citeasca ...
Vaduva: - Si nici sa inoate, slava Domnului!!!

Un turist in Scotia viziteaza Loch Ness-ul in speranta de a-l vedea pe Nessie.
Dezamagi intreaba un bastinas:
-Cad se arata monstrul, de obicei?
-Dupa cinci pahare de whisky, ii raspunde acesta.


Fiica în vârstă de 16 ani îşi invită tatăl şi mama să se aşeze pe canapeaua din sufragerie pentru a le spune ceva:
- Mamă, tată,....sunt însărcinată !
- Cine a putut fi porcul ordinar, nesimţitul, nenorocitul, animalul care şi-a bătut joc de tine. Dacă pun mâna pe
el în clipa asta, îl omor !!!!! Explodează mama fetei.
Foarte calmă, tânăra ia un celular şi formează un număr.
În mai puţin de 15 minute în faţa casei frânează energic un „Ferrarri Scaglieti 512” argintiu şi în mai puţin de 2 minute, în
cadrul uşii apare un bărbat elgant cu părul uşor grizonat, îmbrăcat într-un costum „Armani” impecabil, cu un imens
buchet de trandafiri în braţe :
- Iubită doamnă, stimate domn, vă rog...
- Ce să ne mai rogi măgarule, pedofil nenorocit...Începe mama....
- ...să mă ascultaţi....
- ...care ţi-ai bătut joc de fructul tinereţii copilului nostru...!!!
- Condiţia şi poziţia mea socială nu-mi permit să o iau de soţie pe fiica dumneavoastră. Dar, dacă copilul
născut de aceasta va fi băiat, va primi cadou de botez o fabrică de piese auto, un supermarket, un restaurant de
lux, un apartament de 300 mp în centrul Bucureşti-ului, o vilă pe litoral şi o vilă la munte. Dacă va fi fată, va primi
la botez o fabrică de confecţii, o casă de modă „haute couture”, un supermarket şi deasemeni un apartament şi
câte o vilă la mare şi la munte. Dacă vor fi gemeni, vor primi câte o fabrică de procesare a cărnii, căte o fabrică
de produse lactate, câte un apartament şi câte un pachet de acţiuni „Gazprom” fiecare în valoare de 5 milioane €.
Dacă va pierde sarcina...
- I-o mai tragi odată ! Interveni tatăl....


Dupa o ploaie zdravana, un ardelean sta pe un trotuar din Bucuresti, in asteptarea unui autobus. La un moment dat, o masina trece in tromba printr-o balta de la marginea trotuarului, stropindu-l din cap pina-n picioare; in mod evident, fara a se opri... Fara a se enerva, ardeleanul comenteaza cu voce tare :
- No, asa ceva la noi - la Cluj - nu se poate intampla!...
La care, unul de langa el il intreaba:
- Da ce, ba' ardelene, la voi, la Cluj nu sunt balti ?!?
- Ba sunt!... Da' daca te stropeste cu masina, soferul opreste, se da jos si-si cere iertare, te urca in masina, te duce acasa la el, iti da un rind de haine uscate, te pune sa faci un dus, iti da o masa pe cinste si-un sfert de palinca, te tine sa te culci acolo si dimineata, la plecare, iti da si o suta de euro.
- Ha, ha!... Te-ai tampit, omule, zau asa!... Ti s- intamplat tie una ca asta ?!?...
- Mie, nu!..... Da' lu' nevasta-mea, da!...


Daca e banc, atunci e tare

Un ministru african (dar foarte bine poate fi si roman) aflat in vizita oficiala in Franta este invitat de omologul sau francez la resedinta personala, la un dineu. Vazand somptuoasa vila ministrul african (care putea fi foarte bine si roman) il intreaba cum a reusit sa aiba o asemenea resedinta princiara tinand cont ca acesta are un salariu modest ca servitor al Republicii Franceze.
Atunci ministrul francez il invita in fata unei ferestre.
- Vedeti autostrada de acolo?
- Da.
- Ei bine, a costat 20 de miliarde. Intreprinderea care a executat constructia a facturat 21 de miliarde, iar diferenta mi-a fost donata.
Doi ani mai tarziu acelasi ministru francez este invitat intr-o vizita oficiala in Africa (dar foarte bine putea fi si in Romania) si ii intoarce vizita omologului sau african (care putea fi foarte bine si roman). Cand soseste la resedinta ministrului african (care putea fi roman), descopera un palat asemanator celor din 1001 de nopti.
Stupefiat il intreaba:
- Nu inteleg! Acum doi ani Dvs. gaseati ca eu aveam un nivel de viata princiar, dar... in raport cu Dvs?.
Atunci ministrul african (care putea fi si roman) il invita in fata unei ferestre.
- Vedeti autostrada de acolo?
- Care?.........ca nu vad nici una!


ZICALE PRELUCRATE

1. Ca romanu' nu-i nici unu', unde-s multi putea fi unu!
2. Fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva.
3. Cine-i harnic si munceste are tot ce vrea. Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.
4. Ne nastem goi, uzi si flaminzi.. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.
5. Cand nevasta tace, sa n-o-ntrerupi.
6. In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi: "trage" si "impinge" .
7 Capul care a plecat, sabia nu-l taie.
8. Cine fura azi un ou si se lasa prins....e bou!!!
9. Proverb marinaresc: "Iubeste-ti copilul ca si cum ar fi al tau".
10. Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita!
11. Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau.
12. Ai carte, ai cu ce sa te stergi la cur.
13. Daca totul a iesit bine, inseamna ca ai gresit undeva.
14. Mama prostilor e mereu gravida...
15. Prietenul la bani se cunoaste.
16. Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca!
17. Lasa pe maine ce poti face azi ca poate nu mai este trebuie.
18. Daca ai intrat in rahat pana la nas, tine-ti gura inchisa.
19. Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini.
20. Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese !

Groapa leuluiNiste exploratori englezi mergeau prin jungla. Deodata, unul din ei cade intr-o groapa (capcana intinsa de bastinasi) in care se afla un leu (cazuse mai inainte). Englezul incepe sa fuga imprejurul gropii. Leul fuge dupa el. Ceilalti stau pe margine si fac pariuri. La un moment dat, unul din ei striga:
"Accelereaza Smithson, leul e chiar in spatele tau!".
Smithson: "Nu va ingrijorati domnilor, eu am o tura in avans."

Descriere exacta- Iertaţi-mă, Sir, dar cred că vă caută cineva la telefon...
- Cum adică "crezi", John, mă caută sau nu mă caută?
- Să vedeţi, Sir, cînd am ridicat receptorul, o voce de femeie mi-a spus:
- Tu eşti tîmpiţelul meu, pleşuv şi idiot?

Despre neveste!Sir isi intreaba valetul:
-John, nu s-a intors inca sotia mea de la partida de calarit?
-Inca nu, Sir, dar cred ca trebuie sa vina. Calul s-a intors de o jumatate de ora...

Cainele de vanatoareJohn merge la vanatoare in fiecare week-end.
Merge el in ziua cu pricina sa inchirieze o arma si un caine:
- Cat costa arma, cat costa cainele?
- Arma gratuit, cainele 50$!
- OK!
Vaneaza bine, se intoarce urmatorul week-end:
- Cat costa arma, cat costa cainele?
- Arma gratuit, cainele 100$!
- De ce asa?
- L-am facut agent!
- OK!
Vaneaza bine...bine, se intoarce urmatorul Week-end:
- Cat costa arma, cat costa cainele?
- Arma gratuit, cainele 200$!
- De ce asa?
- L-am facut supervisor!
- OK! Vaneaza bine...bine...bine, se intoarce urmatorul week-end:
- Cat costa arma, cat costa cainele?
- Arma gratuit, cainele 400$!
- De ce asa?
- L-am facut manager!
- OK!
Se-ntoarce foarte dezamagit:
- Ma cac pe cainele tau, ca de cand l-ai facut manager STA IN CUR SI LATRA!

In lighean-John, spune Sir, care îsi spala picioarele în lighean, te rog arunca apa asta si adu-mi un prosop.
John ia ligheanul si îl arunca pe geam, iar de afara se aude un tipat însotit de înjuraturi, la care Sir impasibil:
-John, era cineva în lighean?

Cine e regele animalelor?Leul iese dimineata nervos din casa si da cu ochii de vulpe:
- Cine e regele animalelor?
- Tu, tu, tu esti, maria- ta, zice vulpea infricosata.
Mai merge si da peste lup:
- Ia zi, cine e regele animalelor?
- Maria-ta, zice lupul galben de frica.
Mai merge el si intr-o poiana da peste elefant, care manca linistit niste iarba:
- Ia zi, ma, umflatule, cine e regele animalelor?
Elefantul il prinde cu trompa dupa cap, il izbeste de vreo 3 copaci si-l lasa lat in mijlocul drumului. Dupa vreo jumatate de ora, leul se ridica anevoie de jos:
- Ei, daca nu stii, nu stii si gata, nu trebuie sa devii violent!

Iepurasul si clatiteleIepurasul se gandeste sa faca 20 de clatite, avea tot pregatit, dar nu avea tigaie si se gandeste sa o imprumute pe a ursului.
Pe drum se gandeste el ca daca o sa-l intrebe ursul pt ce ii trebuie o si-i spuna ca vrea sa faca 20 de clatite.
Mai merge el ce mai merge si se gandeste...
- Daca imi va cere si el clatite? Nu-i nimic o sa-i dau 5 eu sunt mic si imi ajung 15...dar el e mare nu-i ajung, nu-i nimic o sa ii dau 10 ca mie imi ajung 10 ca sunt mic, dar el e mare si poate nu ii ajung nici 10...nu-i nimic ii dau 15 k eu sunt mic imi ajung 5.....
Tot gandindu-se ajunge in fata usii si bate....in gandul lui...ursul e mare daca nu ii ajung 15 si le vrea pe toate?
Intre timp iese ursul la usa si iepurasul nervos ii zice:
- Stii ceva ursule? Ma c.c in tigaia ta!

Alimentara din padureSe deschide o alimentara in padure si toate animalele stau la coada.
Intr-un tarziu vine si iepurele facandu-si loc printre animale: "Pardon, pardon !"
Il prinde lupul si ii zice: "Te bagi in fata?" si ii trage un picior: "Treci la coada !"
A doua zi tot asa, dar il prinde ursul: "Treci la coada !"
A treia zi il prinde leul si ii trage si el un picior: "Treci la coada !"
Se ridica iepurele nervos de jos, se scutura si zice:
- Lasa ca nici astazi nu va deschid Alimentara !

PuriceleUn naturalist amator studiaza un purice. Il aseaza pe o foaie de hartie si striga :
- Sari !
Puricele sare. Naturalistul ii taie picioarele, il pune iar pe hartie si striga:
- Sari !
Puricele nu mai sare ! Naturalistul noteaza:
"Dupa ce i se taie picioarele, puricele nu mai aude"

Purecul-Doamna,luati cainele de aici!Simt un purice pe picior!
-Rex,mars de aici!Domnul are purici!

Unul incepe sa povesteasca:
- Am agatat aseara o tipa beton. Am dus-o acasa. Eu incins, ea incinsa. Ne-am apucat sa ne dezbracam chiar din momentul in care am intrat pe usa. Am “pus-o” in picioare, rezemati de perete…
Ne-am cautat o noua pozitie si am asezat-o pe birou, chiar pe tastatura noului meu calculator…
Este brusc intrerupt de ceilalti, in cor:
- Aha! Ce calculator ti-ai luat?

~~~

Un tip îsi revine dintr-o coma profunda de 7 luni. În tot acest timp, sotia lui a stat zilnic langa patul lui. La cateva zile dupa ce si-a revenit, îsi cheama sotia:
- Draga mea, ai fost alaturi de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: cand am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; cand afacerea mea a dat faliment, ai fost langa mine; cand am fost împuscat, ai stat alaturi de mine; cand ne-am pierdut casa, ai fost tot langa mine; cand sanatatea mea s-a subrezit, m-ai sprijinit permanent. Stii ceva?
- Ce sa stiu, dragul meu? întreaba ea zambitoare.
- Cred ca îmi porti ghinion!

~~~

La un moment dat sotia lui Bula se trezeste in miez de noapte si ii cere melci.
- Dar unde vrei sa gasesc eu melci la ora asta?
- Nu stiu dar eu vreau melci!
Pleaca Bula, incepe sa caute la toate magazinele si barurile din oras dar nu gaseste.
Nimic. Intr-un sfarsit gaseste el intr-un bar melci. Vanzatoarea o blonda superba si dotata, incepe sa-i faca avansuri. Bula, ca tot omul nu-i rezista si o pune cu ea.
Dupa aceea pleaca, iar pe drum incepe sa se gandeasca ce sa-i spuna lu’ nevasta-sa. Ajungand in fata usii el scapa cutia in care se aflau melcii. Sotia, auzind zgomot afara iesi sa vada cine e:
- Bula, dar de ce ai stat atat? La care Bula:
- Haideti puisorii tatii, ca mai avem un pic.

~~~

Un tip face jogging in parc cand deodata vede un barbat de 98 de ani care sta si plange pe o banca. Se apropie de el sa vada ce are. Batranul ii raspunde:
- Viata nici ca se poate sa fie mai frumoasa. Stau impreuna cu o nimfomana de 19 ani! Dimineata cand ne trezim facem sex. Dupa aceea imi aduce micul dejun in pat. Dupa micul dejun facem sex din nou si dupa aceea pot sa ma culc la loc. De obicei mancam in oras de pranz intr-un restaurant dragut, si apoi ma culc de dupa masa. Sex si dupa aceea ma pot uita toata dupaamiaza la sport si filme vechi pana ce imi gateste cina. Oh.. si am uitat sa iti zic, ea este de meserie bucatareasa. Dupa cina facem iarasi sex si in sfarsit ma culc dupa o zi atat de extenuanta. Surprins, tipul il intreaba:
- Dar asta e viata perfecta! De ce naiba stai atunci si plangi aici in parc?
La care batranul printre lacrimi:
- Nu imi amintesc unde stau!

~~~

Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui. La un moment dat, tipul o intreaba:
-Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea?
-Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca… Adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place.
-Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca de-o ia naiba…

~~~

Doua vecine se intalnesc dimineata.
- Ce-i cu tine, draga, esti bolnava?
- Nu, de ce intrebi?
-Am vazut azi dimineata doctorul iesind din apartamentul tau!
- Si ce? De la tine au iesit trei soldati. Te-am intrebat daca a izbucnit razboiul?

Scufitza Roshie statea intr-un copac.
Lupul: Ce faci fa acolo?
S.R.: Stau.
Lupul: …si cu ce te dai jos?
S.R.: … cu Rexona

~~~

Doi rebusisti pe o banca:
- Organ sexual la femeie?
- Orizontal sau vertical?
- Orizontal.
- Gura.

~~~

Doi cowboy:
- Imagineaza-ti, am cea mai iute mana din Mexic!
- Hm… eu am prietena…

~~~

Doi programatori isi cumparau tigari.
- Ba, ia uite ce zice aici, pe pachet, cica “Avertisment : Fumatul poate cauza cancer pulmonar !”
- Lasa, ba, warningurile, zi numai erorile.

UN CAINE GENIAL

Un caine se rataceste prin jungla.
Plimbandu-se el linistit vede un tigru indreptandu-se in goana spre el, cu intentia clara de a-l manca.
Cainele se gindeste `Vere, am incurcat-o! Asta ma haleste!` Dar imediat vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru.
Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama satisfacut, frecindu-se pe burta: `Mmmm, delicios tigru! Oare or mai fi si altii p`aici?`
Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat se prelinge pe linga copaci, luand distanta: A fost cat p'aci! Cainele aproape ca m-a dat gata!
O maimuta care urmarea scena dintr-un copac, sperind sa se puna bine cu tigrul, fuge dupa acesta , sa-i povesteasca inselatoria.
Cainele nostru o vede.
Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune pe fata toata tarasenia.
Tigrul, inecat de furie zice: Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii voi face nemernicului de caine!
Acum cainele vede tigrul cu maimuta in carca si se gindeste - Ei, cum o mai scot la capat de data asta?
Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele la atacatori, prefacindu-se ca nu i-a vazut. Si... cind acestia sunt destul de aproape, zice :
-Unde dracu' e maimuta aia?! De juma' de ora am trimis-o sa-mi aduca un tigru si nici acu' nu s-a intors!!!

*****
O planeta trecea pe langa planeta Pamant si o intreaba :
- Ce mai faci soro? Nu te-am vazut de mult!
La care Pamantul raspunde :
- Nu prea bine, stii, am Homo Sapiens .....
La care cealalta zice :
-Nu te ingrijora, o sa treaca ...

*****
ANALIZA STIINTIFICA: Riscul de a face infarct miocardic!

Orice medic va va recomanda sa nu mancati mult, gras sau condimentat, sa nu beti, sa nu fumati, sa nu faceti eforturi fizice excesive, si daca sunteti bolnav sa va abţineti de la sex!

Dar cercetari recente au aratat ca :
- In Franta se mananca foarte elaborat, cu foarte multe calorii; se stie ca multe produse de patiserie sunt frantuzesti... se face mult sex, se bea mult vin, dar cu toate astea in SUA infarctul este de doua ori mai frecvent!
- In Spania sau Italia se bea mult vin rosu, se face mult sex, dar in Anglia decesele prin infarct sunt de doua ori mai frecvente!
- In Brazilia se bea multa cafea, se face mult sex, dar sunt de doua ori mai putine infarcturi decat in SUA!
- In India si Thailanda se mananca foarte condimentat si cu grasimi, se face mult sex, dar in Anglia si SUA sunt de trei ori mai multe boli de inima!
- In China si Japonia se face foarte mult sex, se mananca condimentat, dar infarctul este de doua ori mai frecvent in America !

Concluzia studiului a fost:
Puteti manca ce vreti, puteti bea pe saturate, faceti mult sex, dar ceea ce va omoara e vorbitul limbii engleze!